Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

SAYUUKI Revised [Despre mine]

[am împlinit extraordinara vârstă de 16 ani pe 16 decembrie 2012, editez când am chef]
26 februarie 2012

Ironic e că, deşi eu nu mi-am dat seama,
m-am schimbat.

      Un pic de nostalgie, am făcut 15 ani. De două luni defapt, dar azi am găsit timp şi chef să trec şi să revizuiesc pagina asta. Anul trecut când am făcut acelaşi lucru nu prea am schimbat multe idei, dar acum simt nevoia să rescriu tot. Poate pentru că acum doi ani credeam că sunt matură şi acum chiar m-am maturizat [parcă peste doi ani mă aud spunând acelaşi lucru]. Let's get into it:

      Mă numesc Sayuuki, am 15 ani şi locuiesc de când mă ştiu în capitala relativ interesantă numită Bucureşti. Pseudonimul eu mi l-am dat acum câţiva ani buni, persoanele care mă strigă pe numele adevărat fiind destul de puţine. Oraşul în care trăiesc îmi place, e unic ca orice alt oraş, dar are la fel de multe defecte; uneori poate fi plictisitor, dar de cele mai multe ori îmi inspiră o stare de melancolie pentru că cele mai importante amintiri ale mele se află aici.
     Îmi place engleza, mi s-ar părea interesant să văd Londra; de asemenea îmi ard creierii cu japoneza, la care mă descurc relativ bine.
    Sunt o persoană...hai să zicem spontană. Nu-s extraordinar de comunicativă, dar dacă ajungi să mă cunoşti îţi vei găsi un prieten bun. Deşi nu mă omor cu socializarea, îmi place să cunosc oameni noi şi să analizez omul în general, astfel că deşi e imposibil să nu-mi formez nişte prejudecăţi, încerc să privesc fiecare individ cât mai direct şi să-l cunosc cât mai bine.
    Acum doi ani spuneam că sunt destul de realistă, că am nişte concepţii solide despre viaţă, ca să zicem. Dar defapt mi-am dat seama că sunt o persoană cu o atitudine nebunească şi gălăgioasă, pe care o folosesc pentru a-mi ascunde intenţiile, pentru a ieşi dintr-o situaţie sau pur şi simplu pentru a mă integra mai bine [ceea ce de multe ori e greşit].
   Sunt o persoană destul de tolerantă, de multe ori las de la mine. Ţin la prietenii şi relaţiile mele, dar niciodată nu am încredere deplină în nimeni şi nu pun valoare totală într-o prietenie. Pentru că din propria experienţă am învăţat că atunci când preţuieşti ceva sau pe cineva cu adevărat şi eşti dispus să dai totul, atunci dezamăgirea te va lovi mai tare.
   Sunt sinceră. Direct de sinceră, niciodată nu voi minţi cu neruşinare pe cineva într-o situaţie serioasă. Am realizat că uneori sinceritatea asta a mea exprimată cu neatenţie poate să rănească. Asta nu înseamnă că nu ascund unele lucruri sau că nu spun unele neadevăruri uneori.  
   Încerc să am o gândire cât mai complexă, uneori cred că m-aş potrivi ca psiholog. Da, e una dintre joburile la care mă gândesc în viitor. 
  Gălăgioasă [mă repet], încăpăţânată, neatentă şi puţin experimentată; ador să fiu lăudată şi am o încredere mult prea mare în mine. Şi mi-e foarte bine aşa.

    Ascult muzică mereu şi oriunde, este singurul lucru care mă calmează şi mare mă poate afecta uneori. Trupa mea preferată este Evanescence, pur şi simplu pentru că simt că mă regăsesc în muzica lor. Prefer rock-ul, dar tolerez şi pot aprecia absolut orice fel de muzică. De asemenea ascult ceva muzică japoneză, în principal rock şi metal şi ce-mi place din anime-uri. Trupa japoneză preferată este cu siguranţă GRANRODEO.
    Sunt fan anime de câţiva ani şi cred că am nişte cunoştinţe solide despre animaţia japoneză în general. Tolerez orice fel de anime, mai puţin harem-urile şi ecchi-urile excesive [pur şi simplu pentru că sunt fată, e logic] şi îmi place orice fel de anime, atâta timp cât este bine făcut şi are o doză de originalitate. Pentru preferinţe şi ce am văzut, puteţi să treceţi pe la my myanimelist.net profile. Uneori, când mă loveşte inspiraţia, desenez sau scriu poezii ori proză. Obişnuiam să fac poze, dar n-am mai ieşit la o tură de fotografii de mult. Am trei pereţi plini cu postere de tot felul, marea majoritate anime, şi nu pot să-mi imaginez camera fără ele.
    Ador concertele. Pot să ţip tare fără ca nimeni să se plângă; mai bine, dacă eu ţip prima mereu va ţipa cineva după mine. Ador senzaţia aia pe care o ai când începe să ţi se facă puţin rău şi podeaua bubuie şi lumina te orbeşte şi muzica te duce pe tărâmul imaginaţiei şi toată lumea se învârte cu tine. 
    Cânt, oricând, oriunde. Am încredere în mine şi sunt narcisistă şi lăudăroasă când vine vorba de vocea mea. Îmi plac evenimentele legate de anime, pentru că de obicei fanii anime din Bucureşti sunt puştanii ca mine, deschişi şi socializăm foarte uşor.

En fin, pare-se că tot discursul ăsta a ieşit mai lung decât era înainte.
Ne auzim la anu'.
 
back to top