Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 13 decembrie 2010

Friendz

                La şcoala, făăără diacritice...E aşa, dar aaaaşaa de bine fără net acasă =]]. E funneh că am făcut deja bradul, iar globurile de sticlă trosnesc în oglindă. Joi e ziua meaaa. Joi o să ningă...cu bani, cum zicea Kata :>. Whaa, I'm the scarry kid >.<


          Habar n-am de ce am zis acolo sus "Friendz". Asta mi-a trecut prin cap, mai ales că ora de info îmi inspiră prietenie eternă. Ăştia joacă Counter Strike, Kata şi Gabi parcă aruncă cu mere şi Andru cu Sara bloggăresc. De fapt, numa Andru, care se laudă cu un blog cu 2 postari. Esti genială dragă :>
          Kata îl sufocă pe săracul blond pe nume Adi...se descurcă mai bine decât mine printre băieţi. S-a...făcut linişte! Whatthefucksoever, hai să mai vorbim despre friends. Am de gând să fac ceva de ziua mea...ceva. Trebuie neapărat s-o sun pe Malina şi pe nebuna de Ada. Fără ele nu se poate. Şi să nu uit să mai merg în parc, că doar sunt şanse imense să dau de skateri. Şanse imense...?
          Aş mai scrie, dar nu mai scriu. În spatele meu se aud următoarele "Sparge-i capu'! Sparge-i capu'!". Recunosc că băieţii de la mine din clasă sunt...adorabili. Dacă citeşte vreunul aşa ceva [nu că n-ar fi adorabilii chiar în spatele meu], o să-mi iau săpuneală de ziua mea...
          O să ningă de ziua mea. O să-mi crească unghiile la loc de ziua mea =]].

 

duminică, 5 decembrie 2010

I'm melting

Mă doare nasul. Shiiit, I'm sick again, mai ales că săptămâna asta am tezele. Şi anul trecut am fost răcită când au fost tezele. Shiiiit, mă doare nasu' rău >.<.

La ora doişpe fix netu' meu cade. Haahaappiness >.<.

Şi tocmai m-am îndrăgostit. Zâmbete de porţelan. Şi făăăărăă blonzi [watch out, they're...so freakinn'...whaa, blonzi :X]

Ne vedem la cimitir, am sicrie de neon bleeo [pentru Kata blonda şi blondu' ei] şi roox [pentru Adaa nebuna].
M-am reprofilat : I'm a siick killăr. Miss you...neeah >:P.

Take my heart this christmas


The rabbit I pulled out of my hat just pulled a rainbow out of his hat. Touché. By Skittles

Asta se întâmplă când tastezi facebook.com

 

               Am văzut un film bunicel. Se numea "Ultimul Castel", parcă. Oricum, e vorba de nişte deţinuţi soldaţi care fac praf penitenciarul în care sunt închişi. Sau măcar asta se întâmplă în ultima jumătate. Oricum, exploziile şi pietroaiele şi ideile geniale pe care le-au avut soldaţii au fost foarte interesante. Încep să mă molipsesc de la Kata, iar mama se uită strâmb :)). După, am văzut o emisiune dedicată muzicii, cu tote ce se poate numi muzică tru. M-am uitat mai mult pentru că toată treaba este filmată în The Silver Chruch, clubul unde a fost concertul Guild şi pentru se cânta live. Clubul e absolut genial, nu e foarte mare şi e foarte stilat aranjat. Mama mă întreba unde să meargă sâmbătă cu elevii ei şi mie numai locul ăsta îmi trecea prin cap. Aş vrea să le văd feţele cocalarilor ălora [exagerez, ofc -_"] când intră într-un club în care de obicei se cântă metal. Aş fi vrut să-mi văd faţa când am intrat prima dată acolo  =]].
                Şi asta, ca să fac multă lume fericită şi să am un motiv să bloggăresc la ora 00:10, vă dau două melodii. Melodiile la reclamele orange din iarna asta. Sunt...n-ai cum să le deteşti, fiindcă le auzi odată la o jumătate de oră. Ah, şi pentru sănătatea nervilor voştri, nu vă luaţi net de la Orange. Eu am, dau o grămadă de bani pentru o viteză...un melodie pe youtube mi se încarcă într-o jumătate de oră iar un film se ia şi în două zile.

Happiness >.<

Caro Emerald - Back It Up [melodia de la reclama cu gemenele]

Lenka - All My Bells Are Ringing [melodia de la reclama cu de toate =))]

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Singurătate, întotdeauna eu, întotdeauna tu.


N-am dormit azi-noapte. N-am mai dormit mai mult de 5 ore de nopţi bune.
Kuroshitsuji dăunează grav minţii mele bolnave.


Ignoraţi faptul că citatele sunt adresate direct, am un chef nebun de ficuri, dar să mor dacă mă apuc de unul.
Lenea mă omoară -_____- Şi da, eu gândesc numai în engleză -_"

私はあくまで執事ですから
Watashi wa aku made shitsuji desukara
I am one hell of a butler

私は旦那様を飽くまで貪りたい
Watashi wa danna-sama wo akumade musaboritai
I want to greedily devour you to the end, my master

 "Do you want to deeply desire me, or..."
"...Or, do I want to endlessly love you?"

"What...do you really feel for me?"
"I hate you. And this hate of mine made me be afraid. Afraid that if I actually confess my true feelings, you will answer me with nothing but pain. I don't want my soul to burst again. I desire you. Don't forget I'm a monster. I desire even the last tear drop of your blood. And because I'm a vampire, this desire makes me love you."

"Didn't you ever suffered?"
"Suffering is one of the many things that comes with our immortality. But even if that suffering will burn the last memory that I have of you, I will never forget you."


Evanescence - Solitude

WTF...deja am început să uit =]]. Mai bine pentru mine. I'm just gonna cry it, hope it, scratch it, kill it, burn it all away.

        De ce iubim? Defapt, iubim oare cu adevărat? Imortalitate, ceea ce ne defineşte. Am trăit atât de mult încât am început să uit amintirile din copilărie. Am devorat, omorât, distrus; am privit, am dorit şi poate chiar am iubit. Şi totuşi, n-am învăţat nimic din toate astea? Ba da...
        Dacă asta este ceea ce doreşti, atunci distruge-o. Devoreaz-o. E numai a ta. Şi totuşi tu nu, nu îndrăzneşti să-i curmi suferinţa. O minţi, spunându-i simplul adevăr. Aşa eşti tu, iar ea n-are cum să nu te adore. Ţi-e de ajuns o privire. Nu, nu ţi-e de ajuns un sărut. Ţi se pare atât de complicată, când defapt tu eşti cel care nu înţelege. Nu le poţi avea pe toate. Şi totuşi ea nu te pune să alegi. Continuă să o adori sau continuă să pierzi.
        Hai să dansăm. Fără să mă calci pe picioare, bineînţeles. Cum nu înţelegi? De ce trebuie să mă pui să dansez cu el doar pentru ca tu să te uiţi la ochii noştrii? Aşa e, ţi l-am furat. Dar, ironic...el tot pe tine te vrea. Nu vezi cât de preţios eşti? O să am grijă de tine. Şi el o să aibă grijă de noi. O să fie frumos, ca atunci când erai copil. Noi nu ne mai amintim cum a fost când eram copii...aşa de mult timp a trecut. Şi totuşi, nu eşti încă mulţumit?
        E uşoară ca un fulg, nu? Continuă să urci scările fără să mai gândeşti, nimic nu se va întâmpla. Eşti total controlat de ea. Şi totuşi, n-o cunoşti de loc. Îţi va da un cadou unic, asta doar ca să-ţi demonstreze că ea te cunoaşte. O călătorie minunată, pe drumuri întunecate de amintiri cu iz sângeriu. Mereu va avea dreptate, degeaba te chinui singur, în frica ta nevinovată. Vezi? Avea dreptate, acum o cunoşti mai bine de cât se ştie ea însăşi. Dă-ţi jos mănuşile.



Evanescence - Understanding

vineri, 3 decembrie 2010

Shhhh +__________+

              Mă simt mândră că mi-e lene să mor. Şi totuşi, nu pot să nu mor de plictiseală.


              De luni nu mai am net. Şi habar n-am când îmi bag, în orice caz nu curând. Abia aştept să văd ce reacţie o să am când o să mă văd fără net. Oare am să încep să-mi fac temele înainte să pornesc PC-ul? Neeah, mi-e lene să-mi fac temele. Always x_x.
              N-am fost la şcoală nici ieri, nici azi. Nu-ntrebaţi de ce...>.<. În sfârşit a venit iarna...cu ale sale mocirle. Nu putea pur şi simplu să ningă direct?! A fost de ajuns să ies afară un sfert de oră ca să mi se facă silă. Urăsc mocirla aia rece şi jegoasă. Vara e minunat când plouă [dah ce dreaq visez, că vara nici dacă nu vrei nu plouă -___-]. Etc.
              Marţi am teză la georgrafie. Chhh...abia dacă ştiu ceva. La fizică n-am nici o notă şi nici la test n-am putut să mă duc. O să mă chinui pentru olimpiada la română. La teza la mate o să fie jale şi o să se copieze pe rupte. Am revăzut Kuroshitsuji. Etc. Mi-e lene să şi gândesc. Postare inutilă. Acum...m-aş culca, dar pe pariu că nu adorm până la 12 cel puţin?

Ha, ha, am ajuns să cred că la şcoală e totuşi cât de cât interesant. [Teze, lucrări, ascultări, teme cu caru'...aşa e, poate chiar e interesant]

miercuri, 1 decembrie 2010

Human Illusion


"The image reflected in a picture is but an illusion."
"However, even if it's an illusion, wishing to hold onto it is one af the hollow dreams humans have."
Sebastian Michaelis


         Am început să văd cu ochii închişi ceea ce se cheamă Kuroshitsuji. Dah, de plictiseală mă uit din nou la episoade. M-am îndrăgostit. In fact, I always loved that one of a hell butler. He's just so enchanting! And I could go on like this forever.
         Am chef de ficuri -_____-. Neeah, mi-a trecut faza, doar n-am apucat niciodată să termin un fic serios. Dacă scriu ceva, scriu o carte nefolositoare pe care nu o să o citească nimeni. Aş fi vrut să scriu o carte despre vampiri, asta după ce văzusem Vampire Knight şi kitsch-ul numit Twilight nu apăruse. Acum subiectul de "vampir" a devenit clişeic, am văzut chiar şi mulţi hateări şi, deşi încă ador conceptul de "hungry for blood monster", sunt în unele puncte de vedere de acord cu ei [am să-l corup eu cumva pe Cristi cu asta...>:P]
         Cred că azi [miint, ştiu] am să-mi fac ceva teme şi am să întocmesc o listă cu tot ce-am să fac luma asta [ziua mea + Crăciunul]. Am să bloggăresc mult şi poate nejustificat, fiindcă şi deoarece vineri plec şi luni n-o să mai am net. 

Happiness. >.<

marți, 30 noiembrie 2010

Blonzind lumea? [Ardee...după mine]

          Zâmbet de porţelan. Ochi de cristal. Om cu suflet de copil.
"Take me"


____________________Another World____________________

Ma apropii de margine

             Sunt la mama la liceu [si d'aia n-am diacritice >.<]. Ar fi trebuit sa merg sa ma tund, dar coafeza nu-i la datorie. Maine nu se face scoala...pfff! Nimic nu s-a schimbat pe aici, locul asta arata la fel de straniu ca inainte. M-am uitat pe youtube din nou la stand-up comedy-ul de la Nijikon si acum ascult ceea ce se cheama Guild. Week-end'ul ala a fost simplu genial, mai ales ca am alergat de ne-au iesit plaminii. Dar a fost funneh si la anu' vreau sa iau cat de multi oameni posibil. Iar concertul...WTF, nu se poate descrie in cuvinte. Inca mai am biletul si pancarda cu free hugs [always available for crazy stuff with my dear Malina].



            Mama lucreaza din greu la nustu' ce chestie iar Kata doarme pe tastatura [sau cu blondu', cine stie :-" {o sa ma zgarie rau mata pentru asta...>.<}]. Lumea deja a inceput sa inghete, cred ca toti avem nevoie de o hibernare serioasa. Scoala e prea naspa zilele astea si vreau mai repede vacanta. In week-end merg la tara, si contrar obiceiului meu, abia astept sa merg. Si marti, joi, si cred ca miercuri saptamana viitoare am tezele. Whatthefucksoever...
            Azi la scoala a fost...ca de obicei. Kata si Tina l-au incoltit pe saracul Adi si ajung sa cred ca Kata il place pe blondul asta care e mai scund decat ea. Neeeah. Blonzii sunt blonzi. S-a aruncat cu mere [bine, n-a fost violent ca deja devine plictisitoare bataia cu mere], s-au agatat geci de usi si s-a calcat in picioare. Avem doua Andree in clasa, ceea ce inseamna balti de pepsi, la propriu. Tabla mirosea a zahar de la atata pepsi in buretele ala.
            Give me your best freaking shot or just screw out. Eat shit! Whatthefucksoever, mi-e dor de tastatura mea. Parca inca am nevoie de redozare.

luni, 29 noiembrie 2010

Whatthefucksoevăr [Este istoria mea]

       Sunt o neserioasă. Şi o leneşă. Şi aş face orice, absolut orice, numai să nu aud de şcoală. Aş prefera să mă plictisesc de moarte, să văd toate filmele de prost gust de pe internet sau să-mi cheltuiesc banii degeaba pe nimicuri şi mese la Mc decât să fac teme. Ofc, asta aş şi face dacă n-aş avea o mândrie. Şi dacă n-aş vrea să intru la Lazăr. Am un orgoliu imens. Vreau să intru la unul dintre cele mai...hai să zicem hardcore, că nici o şcoală din România nu mai poate fi numită "bună", deci vreau să intru la Lazăr doar de gura alor mei. Să tacă odată. Şi eu să îi frec tooată viaţa că am intrat la ce liceu am avut eu chef. Că sunt o extraordinară şi o superbă şi că sunt mai deşteaptă decât ei [exemplu de puşlama nerecunoscătoare]. Am crize...de plictiseală. N-am făcut tema la mate, şi nici n-am s-o fac.
       Am chef de un concert. N-am cu cine merge. Vlad e ipocrit. My life is so damn sweet.
       Azi la şcoală s-a aruncat cu mere, fumătoru' s-a ascuns în dulap şi a făcut aia de istorie un infarct serios (tare că tipa se pensionază şi azi era ultima oră cu ea). Am făcut pregătire la română. Am ascultat metal. Mult metal.
        This is me today : Drop, Dead Gorgeous. Şi da, am să-i ascult şi pe tipii ăştia deathcore într-o zi. Am nevoie de o redozare, again.


Booh-hoo-hoo.
 +_+

Another...



You Crave Inspiration







You are realistic about your present and future. You have some work cut out ahead of you, but you also think you're up for the challenge.

You see love as companionship. You're the type of person who would fall for his or her best friend.

You expect other people to disappoint you. You're used to not getting what you need.

Your inner child is energetic. You still have a lot of enthusiasm every day.



You Have an Idealistic Heart









Your heart craves true love. You may wait a long time for it, but you're willing to wait.

You have an idea of what love should be like, and you're not about to settle. You want your heart to be genuinely happy.

It's likely that your heart has been broken quite a bit. Your heart is easily disappointed.

It takes a long time for your heart to heal. You never forget the wounds that have been inflicted on it.






You Are a Hooded Sweater




You are active, casual, and laid-back.

There's not a pretentious bone in your body. You are very humble.

You have a very giving spirit. Whether you're dealing with friends or strangers, you tend to ask very little of people.

You are honest and open. You believe that if you are truthful with people, they will be straight with you.

      



You Are a Chocolate Cupcake








You are deep, richly interesting, and at times overpowering. You have a strong personality.

You are drawn to people who adore you. You love it when your specialness is recognized.

You are like a cupcake because it's hard for people to get enough of you.

You have a mysterious charm that makes you incredibly addicting. People are drawn to your drama.






Your Love is Unpredictable







Your love is hard for others to understand or anticipate. There's no telling who or what you'll love next.

You find love and friendship in the most unlikely places. For you, it's all about chemistry and connection.

You don't pay attention to friends, family, or society when deciding who to love.

You always go with your intuition. It's rarely led you astray when it comes to matters of the heart.

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

My howl in the night to the isolated star


Pentru că ceva pierdut nu se va întoarce niciodată.

"If God has forsaken me,
Then I shall forsake God, too."

       "Melodia asta o dedic disperării tale de moment." Ea râde. Nu e în stare să se descurce fără mine. În unele privinţe, nu va fii niciodată."Eşti nebună" Că tu n'ai fi?! Mă întreb de ce se stresează pentru ceva fără rost. Nu semăn deloc cu ea, şi totuşi ar trebui să semănăm. "Te iubesc, acuma taci." De ce să tac când tu nu taci niciodată? Întotdeauna mă ordoni şi tu niciodată nu vrei să fii ordonată. Eşti prea complicată, dar nu pentru mine. Eu am întotdeauna soluţia perfectă împotriva ta : oricine ar tăcea dacă ar avea unghiile mele înfipte în a sa beregată. Bine, poate că Kata ar riposta la fel, dar nu şi tu. Tu mereu taci când te umilesc; întotdeauna m-ai uimit. Ai extraordinara putere de a îndura existenţa mea; te admir pentru asta. Eu nu pot să îndur în linişte suferinţa, eu urlu şi mă zbat chiar şi atunci când cineva îmi suflă în ureche. Şi totuşi eu sunt mai putenică decât tine; mereu voi fi, fiindcă nu-ţi semăn, aşa cum ar fi trebuit. Ştii oare cât de mult te urăsc? Însă, din nefericire pentru mine, îmi este dat de la natură să te iubesc. Ce simplu, nu?
       Eşti prea preocupată pentru mine. Nu că aş avea nevoie de atenţia ta, am doar nevoie de banii pe care nu-i ai. Aşa-i, sunt o ipocrită care nu vrea altceva de la tine decât să-ţi distrugă viaţa. Greşeşti, fără tine existenţa mea ar fi o povară pentru mulţi, sunt sigură. Totuşi, îmi place ideea să fiu vânată, dar nu în momentele în care puterea mea este secată de loviturile tale puternice.  "Arrrhh!". Habar n-am cum să-ţi reproduc urletele strindente şi enervante. "Hai să ne enervăm împreună!" Nici nu mai e nevoie să te înţeleg, mi-e de ajuns să te urăsc.
Dedicat ţie, cea care nu-mi suportă parfumul.




Metaloid.


             Deşi titlul nu se potriveşte deloc subiectului, it's just so...me. Azi am fost în oraş cu Andra; ar fi trebuit să vină şi Sara, dar nu, că vroia să doarmă, iar când am schimbat programul, nu că n-o lasă taică'su. WTF? Atunci zicea Andra că îl ia pe vărul ei, dah neah că tipu' stă prea departe [sincer că stătea cam departe, da ce păstaia mea, e mare copilu', nu'l măcâncă Bau-bau {faza cu păstaia eluată de la Sara =]]}]. So, în final am mers numai noi două, că în anu' 2010 e greu să strângi trei persoane la un loc. Am luat ţeapă, dah nu prea ne-a afectat; vroiam să mergem pe Lipscani să vedem dacă e vreun târg, deobicei sâmbăta sunt, eh şi astfel am aflat cât de pustiu a devenit Bucureştiu'. Ne-am plimbat, ne-am cumpărat nişte bijou'uri chiut şi am fost să mâncăm la McDonald's, unde am stat afară că era prea multă lume înăuntru. Per total a fost funneh, cam plictisitor că am fost numai noi două, dar nu ne-a călcat nici o maşină şi nu ne-a abordat nici un băiat, din nefericire. Şi tot de la Andra am mai descoperit ceea ce se cheamă Eatmewhileimhot.

Eatmewhileimhot - Screw the Standard

vineri, 26 noiembrie 2010

It's so beautiful it makes you wanna cry


"Dragă, minunată şi total cu capu' [mai rău ca mine, deci deja e semn de pericol :))] prietenă forevăr, ştii că te ador. Şi ador serile în foişorul din Poli : eu, tu şi ei. Îţi mai aduci aminte?"

          Kuroshitsuji. Avril Lavigne. Prea mult Metal. Goană, holbăreală. Lac negru. Ţipete. Lumini stinse. Whatthefuckforevăr. Luv you <3.
          Malina, ai dreptate în multe privinţe. Deşi pe amândouă ne afectează ceea ce se cheamă prostia brunetă, o să trăim şi o să-i killărim până la ultimul. Blondo, să nu uiţi cât de demonică sunt >:). Să nu uiţi nici tu cât de şatenă eşti :)).


Avril Lavigne - Innocence
   

Blondule, nu ştii cât de dor mi-e de vocea ta. Mi-e dor de sunetul care trosnea asfaltul în serile de vară. 
Mai ţii minte cine a urlat după tine când s-au stins luminile?

Not my Heartbreak

Ador că te ador şi ador că mă adori.
Taci. Nu, vorbeşte. Orice. Ştii că ţin la tine?
Visezi. Eşti un prost. Mereu vei fi.
De ce eşti atât de arogant?

Bucharest is my railway


"Deschide dom'ne uşa, că trebuie să ajungem şi noi la amărâtele de serviciuri pe care le mai avem"

N'ai fost în Bucureşti? Înseamnă că ai pierdut distracţia vieţii tale. N'ai pierdut timpul degeaba în Bucureşti? Atunci înseamnă că...că [nu vreau să te înjur sau insult, dar NICI un oraş din ţară nu are cum să bată Bucureştiul privind TOATE aspectele]. Oricum, ador Bucureştiul <3.

joi, 25 noiembrie 2010

Morbid.


 Malina trebuie să apară din minut în minut. Am făcut curat în 15 minute, cu Sonata Arctica pe fundal şi cu podeaua vibrând. Dacă ascult muzică bună, pot face lucruri extraordinare. :>



Oportunităţi pentru eternitate

        "Make me wanna die"
We'll burn up in the light
Pentru că activităţile astea platonice ne omoară.



        Mă gândesc dacă merită să mai trăiesc. Pentru ziua de azi, sigur merită.
        O să mi se termine contractul de net peste vreo săptămână şi nu ştiu când am să mai postez p'aci. Habr n-am şi momentan nu mă interesează, n-am să mor fără net câteva săptămâni. Abia aştept iarna, ziua mea [16 deeeeeecembrie] şi să ningă. Să ningă muuult, muult, să stăm acasă. Sara zice că "sunt cu capu'", Kata zice că mă adoră >.<, iar fumătoru' şi Edi aruncă cu petarde după mine. Viaţa mea ar fi genială dacă nu ar exista bruneto-blonzimea asta. 
        Azi la şcoală a fost...hipnotizant. La şcoală se întâmplă mereu ceva tare. Azi eram aşa de stresată că poate ne dă un test fulger la fizică şi vine profa în clasă şi ne întreabă când vrem să dăm test : vinerea viitoare :]]. La sport am jucat ceva volei şi am făcut câteva ture în jurul şcolii [auuch, plămânii mei; afară era rece]. Şi după ne-am aşezat la rând să dăm la coşul de baschet. Şi ce o apucă pe Kata : s-o iau pe sus şi să o învârt. Ce a urmat a fost eeepic; ne aflam fix lângă terenul de sport unde jucau băieţii fotbal. Şi eu deja eram afectată de bruneto-blonzime şi de turele în jurul şcolii. Iar Kata...Kata este atât de slabă şi uşoară încât azi se băgase după nişte catedre puse pe hol, ca să se ascundă de profu' de sport şi el n-a văzut-o. =]]. So, am apucat-o pe Kata şi am început să o învârt până am căzut pe jos. A foost penal, mai ales că eu sunt singura care poate să o ridice atât de sus :>. Apoi Sara şi cu Kata s-au urcat pe catedră şi m-au pus să le fac poze. Şi intră porfa de franceză [profa vine în fiecare zi la noi în clasă şi ne cere un corn] şi ne vede pe noi trei : eu cocoţată pe scaunul lu' Ştefan [tipu' a aflat muult mai târziu, când a văzut şi urmele de tălpi pe catedră :-"], le făceam poze fetelor care stăteau în toată splendoarea pe catedră [şi pe tablă scrisesem Kata + Adi = Love, că să-l mai sâcâim pe blondu' pe Adi]. Şi profa intră, cere frumos cornul, n'avea nici o treabă, astea se dau jos repede şi profa le întreabă "Dar ce faceţi fetelor?". Kata atunci îi zice profei că doar făceam nişte poze, iar eu nici nu catadicsisem să mă dau jos de pe scaun. Şi profa zice "Da? Faceţi poze?", iar Kata îi spune "Haideţi doamnă să faceţi cu noi o poză!". Profa zâmbeşte, "Sigur că da!" şi se cocoţă pe catedră, mai sprintenă ca o puştoaică. O.O...Profa de francă e oficial prea tare. Şi au mai fost faze, s-au sunat sirene în şcoală şi s-a urlat. S-a aruncat cu mere [din nou], s-a copiat la teste şi...şi multe alte prostii.
    Şi mi-e lene să mai scriu. Să n-aibă Kata de citit prea mult. [Dacă ajunge să citească mai mult decât titlul >.<]
  
Ah, şi...Luate-ar dracu' Kata, drac al dracu' ce eşti. Fuuuuck YOU!. You're gonna be DEAD. Să-ţi faci rost de scriu. Că te omor în faţa lu' blondu'. HA.HA
 
Katy Perry - E.T. (Futuristic Lover)
   

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Becul palpează, podeauna vibrează

        Cred că dacă aş fi stat la bloc, aş fi fost înjurată şi blestemată de un trilion de ori de tot blocul. Şi e bine că nici măcar în jurul imensei mele reşedinţe nu prea e lume, numai vecini normali nu am ;;). Sâmbătă seară numai linişte nu e la mine acasă. Şi acuma nu mai sunt nunţi la restaurantul din colţ, aşa că nu mai am muzică lăutărească pe post de cântec de leagăn. I luuuv mah neighbourhood <3. Deci, here metal rulz.
        În seara asta am trălălăito prin magazine ca să-mi iau blugi. Şi până la urmă, după ce am luat la mână fiecare pereche de pantaloni dintr-un magazin întreg, ca să o ajut pe mama să-şi găsească ceva, în 10 minute am ochit două perechi adorable. Mai ales una bleumarin, ador nuanţa aia atâât de cul. Şi după amluat muuulte dulciuri :)). Am făcut ravagii prin zonă, mai ales că mama era în starea ei de miştocăreală [whaa, fiecare sâmbătă cu mama e preea tru], am comentat toată blonzimea şi piţiponcăreala din Bucharest. We luuv Bucharest pitzi's! >:)
        Am de făcut un proiect uriaaş la bio şi nici n-am mişcat un cot [trebuie să scriu o planşă d'aia kilometrică]. Bubuie podeauna, waa <3<3. Ador capacitatea bozelor ăstora, cred că la max pot să scoale şi morţii. [I'm still in mah killăr mood. Hi.hi]. Zilele trecute, mai ales ieri, m-am învârtit prin lume, numai acasă n-am stat. Încep să-mi iau joburile în serios :> : am fost la Malina să-i aranjez un calculator [because mă pricep aşa de bine la PC-uri încât...nevermind, n-am chef să-mi amintesc de capacităţile mele supranaturale de distrugere], apoi am fost la Sara ca să o ajut cu temele. Am stat două ore să fac o amărâtă de caracterizare : buf, ha.ha, taci, râzi. Anyway, fooarte curând n-o să mai am net [why, god, why?] şi habar n-am când am să-mi pun. Va trebui să vorbesc serios cu tata şi să-mi măresc nota la mate. Mate...pfhuuua >.<, matematica îmi face praf totul. Oricum, vine ziua mea şi deja ştiu ce vreau :-". Abia aştept să văd mutra lu' tăticu' :)). Whaa, ce malefică sunt >:). Suuch a drop dead killăr.

Wreching the Sphere

Swallow me

Sonata Arctica devine obsesivă. Se potriveşte prea bine cu tot.
Mă doare gâtul. Mă mir cum de nu s-au ars boxele. E tare că mama n-are nici o treabă cu muzica mea.
Etcc. Sonata Evăăăăr \m/!

        Am chef de o manga. Am să caut ceva interesant pe net, poate îmi mai umplu timpul. Am găsit prin bibliotecă Mara, de Ioan Slavici. Dă-mi în cap, nu mă omor după Slavici. Dar am s-o citesc, că apare pe bibiliografia de la profa de română. Şi după, ceva ce cred că o să-mi placă : Mirona, Cella Serghi. Am citi vreo 2 pagini la întâmplare ca să văd dacă o arunc într-un colţ sau nu, şi de atunci stă pe raft. Nu mă omor eu cu lectura, dar când încep dau gata o carte în maxim o săptămână. Cel mai tare e să citeşti noaptea, cel puţin eu asta am făcut toată vacanţa de iarna trecută.
        Despre muzicăă...am nişte părinţi taare tru din punctul ăsta de vedere. Tata nu prea e p'acasă iar mama nu are absolut nici o problemă. Chiar începe să-i placă Nighwish. Defapt, mama mi-a spus de Nighwish :)). Anyway, uneori ai mei sunt chiar tru. Mai ales când avem toţi crize =]]. D'aia e bine că nu prea avem vecini.
        Mi-am făcut rost de telefon : înainte aveam o buturugă antică, primul meu telefon, care avea ecranul spart pentru a doua oară. Oricum, mă descurcam, plus că eu nu prea vorbesc mult la telefon. Fază tare la şcoală : aveam telefonul în bancă, aproape de mine ca să văd ceasul. Şi fumătoru', Robert, care stătea în ultima bancă, îmi zice "Maria, pune telefonul ăla undeva că-mi face cu ochiul". Whatt? Telefonu' meu zici? =]]. I-am zis "Ia şi uită-te şi tu un pic la el, să vedem dacă îţi mai face cu ochiul". I-l dau, se uită, telefonul era praf, zgâriat, spart, praaaf. Face o mutră...epică, zici că secase izvoru' de manele, mi-l dă înapoi şi-mi zice dezamăgit "Ia-l înapoi, n-am nevoie de aşa ceva!". Am râs cât am putut cu Sara, a fost absolut penală mutra băiatului. Eh, acuma mi-am făcut rost de altul, thank god. Dacă mi-l fură pe ăla, deşi nu e cine ştie ce, în pisez pe fumător. Mai ales că atunci când mi-a furat Edi mp3-ul [un aparat nu prea extraordinar, ce-i drept, dar bun, îl am de un an şi merge perfect], Robert a fost primul care m-a ajutat să-l recuperez. Ciudat, noh? D'aia îmi ador eu clasa de nebuni, fumători, manelişti, nesimţiţi şi poate pitzi. Pentru că sunt pur şi simplu adorabili <3.

Waiii, Shamandaliee, Burn

    "Would we like to make it...dance? With the Animal?
Would we? Would we?"

      Pfffua. Viaţa. Arde. Taci. Te urăsc. <3. Ştii. Whatt? Burn. Etcc.
      De ce e aşa de greu să înţelegi că n-am chef? Aşa e, n-am chef să mă omor pentru că tu vrei să mă omori. Ştii, dacă continui aşa singurul lucru care o să se întâmple o să fie acel ceva simplu. >.<. Taci. Mereu vorbeşti. Dacă eram un copil, te-aş fi întrebat de ce semeni atât de puţin cu ceilalţi. Dar tu deja mi-ai spus-o, fără să-ţi dai seama. Taci. Mă enervezi prin simpla ta existenţă. Mă faci să devin confuză. Tu şi cu blondul ăla nenorocit. Abia aştept să-ţi văd mutra atunci. Să vedem dacă ai să mai vorbeşti. Te ador, dear. Nu uita.
      Hai să dansăm. Eu şi cu tine. Hai să visăm. Tu şi cu mine. Neeeah >:P. Albastru. Mult prea mult albastru, am ajuns să mă înec într-o culoare doar fiindcă este culoarea ta. Te recunosc de la ani depărtare. Îţi simt prezenţa inexistentă chiar şi atunci când visez. Eşti ca o fantomă, ca o fantasmă molipsitoare. Şi totuşi, nu vreau să mă îmbolnăvesc. Nu azi, nu din cauza ta. Ce să-ţi dedic? Viaţa?! Poate amintirile. Chiar...îţi aduci aminte? Atunci lumea nu era albastră. Şi atunci te uram, te dispreţuiam doar pentru că singurul sentiment pe care mi-l transmiteai era unul de scârbă. Erai scârbos, mai ştii? =]]. Dar tot albastru erai. Arzi, dragă, arzi. Ştii că de ador. <3.

marți, 16 noiembrie 2010

Strawberry blonde

Trebuia să existe un vers sau două care să descrie această persoană. Defapt descrie două persoane.
Kata şi Blondu'.
Am rămas cu trei răni superbe pe mână din cauza ghearelor de mâţă râzgâiată ale Katei. Ofc, dacă stăm să ne gândim la faptul că sunt un killăr, îmi stă bine. Mie îmi stă bine cu orice.

 Strawberry blonde, your stranglehold
on my heart is bound to end

Aii, ce mă doare mână. Kata, te rad. Mâţă roz şi vicleană.
Despre mâţa asta roz aş comenta, dar parcă o văd cum se umflă în pene.
Şi tot aşa...:-"



"Iarăşi?!"

    Zilele astea am visat la băieţi de mă doare capul. Trebuie să mă duc la doctor. Serios, şi nu din cauza lor.
>.<

Edit Later, Ofc.

 [Backk]
    Iau note mici la mate. Şi mi-e ciudă. Şi azi juma' de clasă a copiat de la mine, eu care copia din caietu' Sarei (n-am avut timp nici să mă uit în el, copiuţele zburau şi ăştia îşi trăseseră băncile mai aproape de mine şi de o colegă, ca să copieze mai uşor.) Deci, am avut test la geometrie. Înainte, în pauza mare, n-a învăţat nimeni nimic : bătaie cu cornuri şi mere. Şi cred că toţi au aruncat [adică cum să n'arunci când te trezeşti cu un corn în bot?!], de ziceai că suntem în junglă. Whatevă', atâta timp cât directoarea nu zice nimic, cred că putem să şi omorâm un profesor. Testul la geometrie a fost penal, profu' citea ziarul şi ăştia nu ştiau cum să mai întindă gâturile. So, la şcoală e minunat, atâta timp cât...mi-a venit o idee genială. Oare v-am spus că m-am reprofilat? Aşa-i, mă fac killăr [poate şi de profi :-"].
    Azi la ora de muzică Edi a început iar să mă tragă de păr. De câte ori stau în spatele lui, mă trage de păr. Devine stresant. Şi-mi place. Şi aşa aflu cât de complicată sunt. Tac.8->
    Am fost la doctor din cauza unei tâmpenii la ochi, şi acuma trebuie să mă mai duc şi la oftalmolog. Doar că habar n-am când şi mai ales unde. Am să mă descurc eu, oricum. Mâine mă văd cu Malina, yaay! Cred că a trecut o lună de când nu ne-am mai văzut. Abia aştept să văd ce mai face şi să trăncănim împreună despre cât de minunate sunt vieţile noastre.
    Politehnica...am trecut acum vreo oră pe acolo şi am rămas aşa O.O. Ah, am uitat că a început anul şcolar : studenţii sunt absolut varză. Cu câteva excepţii, e plin de puştani şi puştoaice care omoară banii părinţilor lor. Te decepţionezi dacă mergi acolo. Dar mâine acolo mă duc =)).

So, life ain't hard, it's just a sweet and fluffeh bitch.

Burn honey, burn, let the fire eat away
Still running, still defeated in my mind
    







sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Buufff

Am să scriu despre trei lucruri mari şi tari : 
1. Kata are probleme grave. D'alea bruneto-blonde. Şi mor de râs când văd că...nu conteşte. Mor de râs şi sunt o ipocrită şi am să fac mişto de ea până am să crăp de ipocrită ce sunt. Pentru că, deşi ea un heartbreaker a ajuns în mai puţin de trei zile să fie confuz de heartbroken. Pisii, ajunge atâtea gheare.
2. Malina este...este în viaţă şi străluceşte frumos ca de obicei. Vreau să mergem în parc şi ne holbăm la băieţii. Deşi acuma de contrazicem, sper că în maxim 3 minutene potolim. Ne-am potolit, gata. De'aia ne potrivim noi. Luuv yo <3. Haate you <3. Neeah. O să ne vedem noi şi când o să ne vedem o să fie ravagiu naţional. Hi.hi ;;)
3. Am prăduit netu' [aşa-i, nu respect legea şi drepturile lor de autor, blah-blah] şi am făcut rost de Sonata Arctica - Reckoning Night, albumul. Şi deja îmi place, şi deja se potriveşte fix cu ce fac acum.

joi, 11 noiembrie 2010

Say GoodKNIFE.

    Azi am fost de servici pe şcoală. A picat tocmai perfect, m-am distrat şi-am scăpat de nişte ore...>.<. M-am distrat pe cinste, am sâcâit-o pe Sara în cele cinci minute de pauză şi am murit de râs când am văzut-o pe Kata manifestându-şi iubirea eternă faţă de superbul blond al clasei, Adi.
   Live : citat, by Kata (fuck heer!) "eu iubesc viata, viata ma iubeste pe mine....pacat ca nu am viata fara adi :-<"
     Whatevăă, să moara draga şi scumpa Kata, că prea mult a trăit deja. Să-i moară şi Jibii ăla, să- dea foc lu' Adi şi să ardă odată cu el, în timp ce eu mor de râs şi crăp de ciudă într-un colţ. Luumina! Ha.Ha. Kata is such a sweet bitch. Fuck you >.<. Plici.
     Am ros un creion galben până s-a dus vopseaua de pe el, de se uitau ăia din staţia de tranvai urât la mine. Şi Sara scria pe tablă "Sayuuki e cu caapu'" şi eu ţopăiam în sus de fericire. Şi urlam, şi făceam lumea să moară (după mine, ofc). 
     În sfârşit, azi am fost nebună până la nebunie şi m-am uitat la tooţi băieţii din şcoală. Ofc, la capitolu' ăsta tac, că doar Kata'i cititoare fidelă a blogului şi atât îmi trebuie să afle pe ce prostănac mi se pune mie pata.
     Azi e prima dată când mi-am luat redozarea aia. Cu vârf.


marți, 9 noiembrie 2010

And we're both falling together

    Depresie. D'aia de moment, muzicală. Azi m-am sculat moartă de somn, cred că am insomnii de vreo 3 zile cel puţin. Simt cu îmi amorţesc oasele pe scaun la şcoală, nu mai suport. Azi Ştefan a tras o flecmă pe un desen care se nimerise să fie unul muncit 4 ore şi care cumva se afla în blocul de desen.
    Trebuie să mă agăţ de ceva puternic, altfel o să-mi pierd forţa de viaţă de-a binelea. Afară e frig şi vântul ăsta nenorocit îmi aruncă jegul de pe drum în ochi. Right now, my life sucks. Am avut parte numai de nesărături zilele astea. Am nevoie de o redozare

duminică, 7 noiembrie 2010

Life's still [no] shit

Ascult muzica Andrei. M-am săturat de metal, mă face să-mi amintesc cât de ipocrită sunt. 
Tot nu l-am omorât pe Vlad fiindcă m-a făcut ipocrită. De ce? Pentru că îmi place să fiu o ipocrită, dar împreună cu el. Always with him. Hate you.<3

Îmi vine să am o criză d'aia serioasă de narcisism. Dar faza e că nu eu sunt cea narcisistă. Abia aştept să merg mâine la şcoală, am murit de plictiseală acasă o săptămână. Să vedem ce-i mai face Kata lu' Adi. Să vedem ce mai păţesc şi eu. Abia aştept. <3

Într-o stare de totală plictiseală. Tata va mai pleca o săptămână de acasă. Yeeah, cu mama e prea tare. Trebuie, it's a total must să mă duc la ea la liceu într-o zi.
>.<

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

November did really was

         Edit : zilei ăstei şi celor două catalezoice named Sayuuki et Kata se dedică melodia asta.
                  şi ţie, ca să mori de râs după ce vei citi, se dedică locul ăsta.              

         Mi-ee somn de mor. Mi-era somn de când m-am trezit defapt, dar mi-a trecut. Edit, nu-mi mai e. Am să vă omor cu starea mea spirit. Mai ales pe Kata. Soo, azi am fost în Heră, cu Kata. După ce m-am chinuit mult timp să-mi fac manichiura (Kata insistase să-mi fac unghiile negre), ne-am întâlnit pe la prânz şi ne-am îndreptat tiptil către marele parc. Ne-am plimbat, am făcut o tonă de poze (cred că vreo 400, amândouă) şi ne-am distrat. Am convins-o să vadă Kuroshitsuji şi să se cocoţeţe pe un imens monumet de piatră, doar ca să-i fac eu poze. Am stat mult în grădina japoneză şi acolo am făcut cele mai multe poze, eram în stare de totală inspiraţie, mai ales Kata. Azi nu prea am mâncat şi nici n-am dormit, deci sunt bâtă de oboseală, deşi cât am fost în parc chiar nu m-am simţit obosită. Oricum, n-am de gând să mă culc, dar văd eu ce fac (energizantu’ ar fi salvator, dah mi-e lene să mă duc să-mi iau). 
         Whatevă'. Asta-i special pentru Kata, fiindcă mă freacă la cap pe mess să postez mai repede. You're suuch a bitch! Ha.Ha. Fie, glumesc, că nu vreau ca o bitch ca mine să fie făcută praf de o bitch ca Kata. Suntem mândre şi ne lăudăm cu asta (nu'i aşa don'şoara tu?). Deci, hai să v-o descriu pe Kata : e o tipă totală, din toate punctele de vedere. Vine la pachet, cu de toate. Şi când deschizi pachetul de orbeşte strălucirea ei fadă. Asta-i Kata Kunaka. Şi o ador pentru că într-o zi o să ne omorâm între noi. Şi ea mă adoră fiindcă îmi dau seama de asta. Deci, Kata merită aplauze şi confetti şi un şut undeva, pentru că o ador. Luv you, mah little bitch! HA.HA.
         So, zi tare, cam monotonă dacă stai să te gândeşti, dar m-am simţit bine şi mă bucur că n-am stat degeaba acasă azi. Ah, şi după vreo două minute după ce m-am întâlnit cu Kata, o pasăre s-a uşurat pe tricoul meu…bleahh. Oricum, a fost tare şi amândouă am început să râdem. I’m not affected by this shit. =)) 

Şi, ofc, pozeleee : 
Ah, şi poze ar mai fi, că doar are şi Kata aparatul ei. Dah nu mi s-au copiat...>.<
Şi, alte poze pe al meu hi5.
-------------------------

vineri, 5 noiembrie 2010

Sayuuki in Wonderland I


 Chestia asta am scris-o azi-noapte pe la 4. Şi după'aia l-am visat pe Ozzy Osbourne. Ha.Ha! >:P

 ,Whooo!’
‚Drace, îmi ţipi în ureche!’
‚Ha-ha, că mi-ar păsa! Tu nu-ţi dai seama? Cădeeem…împreună!’

Azi am găsit ceva nou : ceva excentric, colorat şi spontan care i se potriveşte în totalitate. Şi sunt sigură că şi el adoră acesta ceva la fel de mult ca mine. Sentimentul de a cădea este mereu mai intens când mă ţine în braţe. Da, am căzut amândoi într-o gaură de iepure şi ne îndreptăm sper Wonderland.

‚Tu glumeşti? Locul ăsta  este extraordinar!’
‚Eh, şi? De ce ai insistat să ne aruncăm în chestia asta colorată?! Phhh…’
‚Serios, tu chiar n-ai fost copil? Uită-te în jur!’

Eram înconjuraţi de nişte ziduri de piatră colorată aprins, pe lână care creşteau ciuperci albastre. Aleeile pepit formau curbe infinite de nonculori, iar un miros roz şi dulce plutea în aer. El se tot chinuia să-şi dea seama de ce l-am adus aici, dar bineînţeles că nu reuşea şi mă privea intrigat. Reuşisem să-l conving să renunţe la atitudinea de snob şi începusem prin a-i schimba ţinuta în ceva mai colorat. Zâmbea larg, ca un copil răsfăţat şi se uita la rochia mea la fel de colorată. Ne potriveam împreună şi ne potriveam cu tot Woderlandul.

‚Vezi, ţi-am zis eu că o să-ţi placă aici! Parcă n-ai fi obişnuit cu chestii d’astea cu gust de acadea.’
‚Ştii ce mă intrigă pe mine? Chestia aia roz din copac…ce dracu’ e?’
‚Hmm…seamănă cu…’

Pisica de Cheshire rânji, arătându-şi colţii rozalii. Stătea în copac şi zgâria scoarţa gălbuie cu ghearele sale mici. Evident că se holba insistent la noi. Presupun că era geloasă, doar eram mai coloraţi decât ea. Fie, am lăsat-o în pace, deorece nu pentru ea venisem. Trebuia să găsim nenorocitul acela de iepure care a îndrăznit să-mi fure mie poţiunea. Şi cât muncisem la ea, de ieşise un curcubeu perfect. Zicea că vrea să vrăjească pe cineva cu ea. Daa, sigur, să folosească el poţiunea mea pe altcineva?! Las că vede el…
El deja o luase înainte, mă enerva atitudinea aceea de ‚îmi place că nu-ţi place’ pe care o emana când vroia ceva strict de la mine.

‚Haaide, ce faci? Nu vezi că deja se vede parcul de distracţii în faţă?’
‚Deja?! Păi în ritmul acesta o să se termine prea repede. Şi eu nu vreau să se termine…’
‚Tuu!’

Avea o privire aşaa de colorată...

Another one

 N-am mai făcut o leapşă de luni cred şi la o oră ca asta nu prea am ce face, deci :



ZodiaSăgetător, deci încăpăţânată şi spontană (cu ascendetul în Capricorn)
Aş vrea - Să-mi treacă odată tusea asta, că m-am săturat de zeamă de ridiche neagră
Păstrez – Biletul de la concertul Guild undeva la frig
Mi-aş fi dorit – Să mă fi apucat de canto şi pian
Nu-mi place – Că sunt bolnaavă >.<
Mă tem – De dimineaţile în care mă trezesc din cauza vibraţiilor de la şantierul de afară, care îmi bat în pernă. Zici că e cutremur...
Aud – Cum tuşesc. Ah, şi Nightwish - Cadance of Her Last Breath
Îmi pare rău – Că nu pot să merg la şcoală...?
Îmi place – Zeama de ridiche neagră :X (bleah >:P)
Nu sunt – Ipocrită, cum zicea Vlad.
Dansez – În ploaie...ce mai zile!
Niciodată - N-am să uit ziua când s-au stins luminile. El a urlat primul...păcat.
Par – Ipocrită, dar nu sunt. [Vlad te omor! >.< You're soo busted!]
Plâng – Nuumai când am crize serioase.
Nu-s întotdeauna – Pusă pe glume. De'aia nu le suport p'alea proaste
Nu-mi place la mine – Că sunt ipocrită. Whaaa :X
Sunt confuză – Neever. Mă orientez uneori prea bine, mai ales în viaţă.
Am nevoie – De o redozare serioasă.
Ar trebui –Să merg odată la şcoală.

joi, 4 noiembrie 2010

Mah fluffeh : Boris Airay

    Continuând cu mah new addiction, Heart no Kuni no Alice, trebuie să fac un post about a fluffeh punk-pink cheshire cat named Boris. Numele pare penibil, dar eu cred că i se potriveşte destul de bine personajului. Nu seamănă decât în câteva privinţe cu originala pisică de Cheshire care apare în cartea lui Lewis Carroll. Ador stilul pe care îl adoptă, face cumva referire la original prin asta, şi totuşi este unic. Ca atitudine, este sincer şi amuzant, încercând să o înveselească pe Alice când este tristă. O fază tare a fost când a pus-o pe Alice să-i ţină arma, pur şi simplu avea o figură de total pervers în scena aia. 

Cadance of Her Last Breath

       Sunt câteva luni bune de când ascult Nightwish şi, dacă la început noua formaţie şi Anette Ozlon mi se păreau cam ca nuca în perete, acum personal n-am nici o problemă. Mai nou am lăsat metalul simfonic la o parte şi am introdus ceva visual kei şi ceva power metal. Şi noua formulă Nightwish nu prea are cum să aibă elemente simfonice, din moment ce nu au o voce capabilă de aşa ceva. Anyway, i like Anette and her voice. Am observat că nordicii, peninsula Scandinavă mai exact, au voci destul de asemănătoare. Acum generalizez, fiindcă diferenţe sunt, ofc. Aş putea să vorbesc despre metal mult timp şi totuşi încă vreau să mă documentez. Am decis să mai ascult un album Sonata Arctica, dar habar n-am (încă) ce album să încerc. Am ascultat The Days of Grays şi mi s-a părut mai „uşor” decât alte melodii ale lor, ca să zicem aşa. Are oricum multe elemente noi, voce feminină etc. care atenuează zgârieturile alea tipice metalului. Oricum, tipii ăştia sunt foarte tari şi nu mă satur încă de albumul ăla, dar ceva nou n-ar strica. Anyways, back to Nightwish.
       Deci acum ascult melodia Cadance of Her Last Breath la repetir, simplu. Nu mă plictiseşte încă, ceea ce e foarte bine, şi sunt sigură că o să o ascult până când mama se va enerva şi va urla să opresc muzica. Îmi place ritmul, începutul e genial (se începe cu sunetul unei respiraţii). „Save one breath for me / Save one death for me”. Versurile nu sunt extraordinare, nu foarte complexe, dar îndeajuns încât să-ţi placă un refren de doar două versuri. (Tocmai am decoperit care buton dă basul mai tare, deci acum pământul vibrează…! Şi tocmai zilele trecute i-am rupt cablul şi credeam că nu mai merge, de îşi pusese Kata la status „Doliu pentru basul lu’ Sayuuki”.) Deci, melodia e momentan mah favorite şi deja podeaua pocneşte.

[Edit] : Când a intrat mama în casă, a pornit televizorul şi peste cinci minute m-a rugat să-l opresc şi să dau muzica mai tare. So she’s ză best.

Total relaxată

     Săptămâna asta poate fi numită oficial destul de groaznică : după ce că am răcit, acum am făcut şi-o boacănă de zile mari. Am stricat laptopul alor mei, care nici măcar nu cred că are două luni de când l-au luat. A trebuit doar să îl folosesc o săptămână ca să-l fac praf; acum îi ia zece minute să pornească…Etcc. I-am făcut de toate, am stat toată ziua să reinstalez sistemul şi tot nu merge cum trebuie. Eh, bine că n-am pierdut chestiile importante cum ar fi manga şi muzica. M-am resemnat, bine că tata nu e acasă, cred c-ar fi ieşit cu crize dacă vedea ce-am făcut. Am să-i spun eu când vine şi o să am grijă să nu-i amintesc că ziua mea într-o lună. I’m totally relaxed, I couldn’t care less. :3
     Că tot vorbeam de ziua mea…nu ştiu ce să fac. De petrecere nici nu se pune problema, niciodată nu dau petrecere de ziua mea chiar în ziua respectivă, din diferite motive. Cadouri ar fi muult, dar ai mei sunt destul de inspiraţi şi eu personal tratez evenimentul cu destul răceală, acum. Eh, măcar fac şi eu odată 14 ani şi o fac praf pe Sara, sigur îmi scot buletinul înaintea ei. He-he, ce mă laud cu asta. În rest abia aştept să ies din casă (şcoală?! neah!) şi abia aştept să vină zăpada. Îmi amintesc că acum doi ani a nins prima dată chiar de ziua mea, lucru care şi acum mi se pare adorabil. So, I can’t wait for the 16th of december.

Heart no Kuni no Alice

     Se pare că în ultima vreme am numai parte de măgării când vine vorba de manga. Am căzut într-o stare de ciudă profundă când am aflat de câte chestii minunate au parte japonezii. Etcc.



I'm seeing this as a huge review, deci tu decizi dacă citeşti tot.
     
      Heart no Kuni no Alice  sau Alice in Heartland sau Alice în Ţara Inimilor sau cum s'o mai numi este un joc japonez, adaptare după cartea lui Lewis Carroll Alice in Ţara Minunilor (carte care într-a 2a mi se părea aşaa de complicată...). Este o aventură romantică şi totuşi comică de tip otome (în fiecare zi înveţi ceva nou). Sunt categorisite ca fiind otome jocurile japoneze în care o fată este personajul prinicipal, fată care va avea într-un fel sau altul relaţii cu tot felul de protagonişti masculini. Interesant, personal îmi plac poveştile în care o singură fată atrage toţi băieţii. Şi d'aia mi-e ciudă, că sunt nu unul, ci trei jocuri şi bineînţeles că nu sunt traduse în engleză. Anyway, I've given up already, când am aflat că mare parte din jocurile astea nu ies din Japonia. Am început cu manga, care şi aceea a fost lăsată la pământ. Seria este extraordinară, dar nimic nu se mişcă  nimic (doar au făcut destui bani din vânzarea jocurilor...). Personajele sunt mare parte derivate destul de complexe ale cărţii orginale, lucru care mă face să vreau să citesc cartea (ca să vezi ce cultură am eu...) Lăsând asta, trec la esenţial.
     Alice ajunge în Wonderland atunci când este răpită de Peter White, un iepure alb care pretinde că o iubeşte. Personajul...nu, n-am un personaj preferat, e imposibil să alegi, toţi tipii ăia au ceva atractiv. Alice este obligată să bea o poţiune (ce a fost tare a fost că ea a refuzat şi iepurele băut poţiunea, a sărutat-o pe Alice şi astfel ea a băut poţiunea) şi astfel ea va trebui să participe într-un joc. Ea bineînţeles că dorea să se întoarcă acasă, dar cu timpul se va ataşa şi va avea diferite sentimente faţă de tot ce înseamnă Wonderland. Etcc, citiţi manga dacă vă interesează.
 ________________________________

miercuri, 3 noiembrie 2010

Mori by Kata

    Bineînţeles, dacă Kata ar citi asta ar plictisi-o. Zice că citeşte ce mai scriu eu pe aici când e în culmea culmilor plictiselii. Deci, îţi dai seama că o ador până la moartea pe această...fie ea cum o fi. Mâine ar fi trebuit să merg la şcoală, dar azi am dormit trei ore de rău ce mi-a fost. Încă bolnavă, hate it. Zilele astea au trecut aşa de ciudat, am început să tuşesc la ore fixe. De fapt, fără să-mi dau seama, eu fac totul la ore fixe. Am început să stau cu mama care mă amuză cu toate prostiile pe care le fac elevii ei de liceu (mama e profă, dah). Cred că mai încolo am să mă mai învârt şi eu pe la liceu pe la ea, ca să-mi omor viaţa. Oricum, încă trăiesc, spre nefericirea Katei, ceea ce e bine.
    Nimic nou, nimic neinteresant, stau acasă şi mă vait că mă doare capul prea tare. Nu mi-e somn, ofc, doar am dormit peste zi. Să te trezeşti şi să fie întuneric...tru. Şi, dacă cineva ar fi aici, i-aş spune că nu merită. Ha-ha. I'm gettin' back to my Undertaker mood.

Şi, ca să am un post luung:

    Undertaker, cine-i ăla? Unu' care sigur n-are farmec, ar zice cineva care m-a omorât  cu asta (aşa e, nu-i poţi corupe pe toţi). Încă n-am trecut de faza numită Kuroshitsuji. Şi nici n-aş vrea să trec. Am omorât-o destul pe Malina (care zicea că-i o tâmpenie şi că n-are chef de dintr'astea) încât vrea să-l vedem împreună. Oricum, revenind la Undertaker: mi-a plăcut mult, şi acum că m-am informat despre tot felul de chestii cu Alice in Wonderland, îmi place şi mai mult. Atitudinea e genială iar ochii ăia verzi şi strălucitori are too creepy, într-un mod comic, ofc. Îmi place foarte mult vocea folosită în anime, i se potriveşte foarte bine şi pur şi simplu te face să râzi de fiecare dată când îl auzi. Îmi amintesc când i-am arătat mamei prima fază cu Undertaker, mi-a zis că "chestia asta seamănă cu ceva care te descrie când mă enervezi". Fără vorbă, Undertaker e genial.
Şi poza asta îmi aminteşte de un poster de-al meu cu Alice Cooper.

luni, 1 noiembrie 2010

Creionară în carantină --» Siiick!

    Joi râdeam cu Sara, deoarece începuse să-mi curgă nasul şi mă lăudam că am aşa zisa boală "muciozită". Acum sunt bolnavă de-a binelea : mă doare tot corpul, mai ales picioarele, abia vorbesc şi mă ustură în gât şi mi se înfundă nasul aşa de tare încât mi se face somn de la lipsa de oxigen. Bummer...
    M-am trezit pe la 9 şi la 10 şi ceva am ajuns la doctor, unde din fericire n-am stat la coadă. Am stat ceva, că doar trebuia să vadă ce am şi am plecat la farmacie, abia târându-mă. N-am avut deloc succes şi m-am plimbat o oră şi tot n-am găsit o farmacie care să aibă toate cele trei medicamente de pe reţetă. M-am dus acasă, că mă înţepa aerul rece pe nas. Până la urmă s-a dus mama şi s-a plimbat şi ea destul până a reuşit să ia medicamentele. Acum aştept să vină profu' de mate, să fac meditaţii; deci nici bolnavă nu scap de şcoală, mai ales că iar a început să mă înţepe nasul şi să mi se facă somn. Abia stau pe scaunul ăsta. Deci clar, sunt la pământ şi îmi vine să dorm toată ziua.
    În rest, intenţionez să-i ruinez pe ai mei şi să-i pun să-mi ia de ziua mea (16 decembrie) toată seria  manga Vampire Knight. Încă nu le-am spus, am să le zic când primesc nota la mate (dacă nota aia n-o să fie 10, şi nu cred că o să fie, nu prea am şanse, dah văd eu cum fac). Proastă am fost că nu am luat de la Nijikon ce am găsit. Ah, şi azi am făcut o chestie pe care aş numi-o eroică : casa mea e destul de mare şi te plictiseşti dacă o parcurgi pe toată. Biroul era într-o cameră pe care iarna o închidem, ca să facem economie de căldură. Şi deci acolo este frig şi imposibil de trăit. Eu am luat frumos laptopul şi modemul de net şi m-am mutat la căldură frumos, fără nici o problemă. Problema a apărut azi : unde fac eu meditaţiile la mate? N'aveam unde bineînţeles, aşa că, deşi nu-mi venea să mă scol din pat, am decis să car biroul ăla masiv până vine mama. Mă sunase şi am estimat că o să vină în maxim o jumătate de oră. M-am chinuit, am ocolit casa de trei ori şi am zgâriat pereţii şi uşile destul de bine, dar am reuşit să-l aşez frumos în camera în care stau acum. În momentul acela tocmai mă gândeam "Dacă intră mama acuma pe uşă ar fi tare..."; şi mama atunci, imediat ce mă îndreptam sper uşa deschisă ca să o închid, intră. Eu am început să râd, şi îi arăt biruitoare biroul. Ce mutră avea mama...

  
Adam Lambert - Fever

    Am scris asta în timp ce aştept să intre profu' de mate în casă şi să începem meditaţia. Şi încă nu vine. :P

joi, 28 octombrie 2010

N'am chef de nimika.

    Long time, no miss. E soare şi nu e cald. Deloc. Mi-e lene acută de tot şi de toate, temele nule fac acuma nici dacă mă împuşti. Weee. La şcoală e prea bine, notele nu prea mă interesează. Când a văzut diriga ce note am a zis că dacă o duc tot aşa îi bat pe ăia de la clasa paralelă, care cică ar fi mai deştepţi. Whatevă', nu mă obosesc. Cu colegii e ok, am dat la palme azi de m-a durut mâna. =)) Animalele... Îmi pare rău că nu facem Halloween-ul la şcoală, anul trecut a fost foarte tare. Oricum, n-am de gând să fac nimic special de Halloween, deci nu am de ce să plâng. Relaxare generală la şcoală, deja am note cam la toate materiile, în afară de mate şi sport. Apropo de sport, azi profu' n-a venit şi am ieşit în curte să ne plimbăm în ora de sport. Atunci tocmai venise maşina cu lapte cu corn şi băieţii s-au urcat pe ea. Au mers ceva agăţaţi de maşină, iar când unul dintre ei a venit în clasă cu o mare julitură pe mutra lui pocită. Au fost destule faze...epice să le zicem zilele astea. Ieri când am plecat de la şcoală, îi zic eu Andrei "Cred că azi am râs în exces" (chiar aşa a fost...eeeepic :)) ). Bine, eu râd poate din prea multe, dar decât să plâng. Şi Kata nu a venit la şcoală, e acasă fericită şi în dureri, alături de Dodo. Sincer, îmi pare rău că n-a venit la concert şi mi-e cam dor de ea (chiar?). Viaţa mea e obişnuită şi deloc plictistoare. Şi am început să scriu poezii, doar ca să nu-mi fac temele.

 
My Chemical Romance - Helena

 
    Am ascultat de nu ştiu câte ori un anumit musical, Love Never Dies Pahantom de Andrew  Lloyd Webbley. Mă gândeam să-l pun pe un CD şi să-l duc marţi la ora de muzică, profului sigur i-ar plăcea. La ultima oră de muzică ne-a pus un musical rock despre Patimile lui Iisus. A fost prea tare, deşi e destul de vechi, muzica e genială. Şi ăsta pe care-l ascult acum de destul de atrăgător, mai ales că la sfârşit se termină cu ţipete de copii şi focuri de armă. Azi la şcoală am sesizat că toate chestiile pe care vroiam să le pun pe laptop sunt încă pe mp3-sticku' meu, inclusiv muzica Andrei şi a Katei. Şi aşa am ajuns să ascult ceva My Chemical Romance şi Skillet, care mi-au plăcut destul de mult. Prea mult hard metal dăunează la un moment dat. Am făcut rost de un volum complet de poezii Nichita Stănescu, dar nici n-am citit una măcar. Citesc manga în schimb. Am luat destule volume Pandora Hearts, dar nu mi s-a părut prea interesant începutul. (Bine, aşa a fost şi la manga Kuroshitsuji la început...). În schimb am revăzut tot Vampire Knight (în loc să-mi fac temele) şi am luat manga la puricat. Deci citesc Vampire Knight şi mă laud cu asta. Sunt o grămadă de persoane care zic că sunt fani şi nici măcar n-au citit manga. Şi vreau să puric netu' şi mai tare şi văd daă găsesc traduse nuvelele. Dah, s-au scris şi nişte nuvele Vampire Knight. Nush dacă sunt nuvele, dar sunt ceva mai mare decât un capitol de manga. Whatevă, mă informez şi văd eu. Plus, în decembrie îmi expiră contractul la internet şi cred că pentru un timp nu o să am acces la net. Nu că aş muri. Eu nu mor de la nimic.

 
back to top