Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 31 decembrie 2012

Voi continua să visez

Pentru că altfel,
nu voi ştii să trăiesc


       N-am nevoie de dorinţe, aş vrea să le alung din mintea mea şi să-mi rămână doar fericirea. Nu voi sta să-mi adun din amintiri ce am făcut şi ce nu anul ăsta, tot ce ştiu e că am trăit şi asta în sine e ceva minunat. Nu-mi doresc minuni de la noul an, decât un set frumos de focuri de artificii şi bani sau iubire. Pentru că prea puţini le au pe amândouă.
       Pentru a nu avea exact acelaşi sentiment la exact aceeaşi oră ca anul trecut, am ieşit în oraş şi m-am plimbat printre luminile alea colorate intereant. Adineauri m-am întors, tocmai la ţanc ca să scriu asta înainte de miezul nopţii. Singurul lucru pe care mi-l doresc cu adevărat de la 2013 este să pot ajunge în Japonia la musicalul Kuroshitsuji. 
       Aşa că La Mulţi Ani! oameni care puteţi fi frumoşi, iar eu în 2013 voi rămâne cu zâmbetul meu simplu şi cu visele mele mult prea mari.

Anime Toamnă 2012

Nee, Kamisama...
DT! DT! DT!
Un cross-over GENIAL: Totul e legat de seiyuu şi baza e Shirokuma Cafe. Deci, la bar este Shogo Makishima, antagonistul din Psycho-Pass, în locul lui Shirokuma [ursul polar] - amândoi au acelaşi seiyuu, Takahiro Sakurai. La bar este Erec-sama din Ixion Saga în locul lui Penguin-san din Shirokuma Cafe - acelaşi seiyuu, Kamiya Hiroshi. La masă sunt: cu căciula de Panda, deci în locul lui Panda din Shirokuma Cafe, este Yata Misaki din K [acelaşi seiyuu, Fukuyama Jun]. Pe scan în alb este Fushimi Saruhiko din K, în locul lui Alpaca-san din Shirokuma [seiyuu - Miyano Mamoru]. Iar în spate, Yatogami Kuroh din K cu costum de Lama-san pe el, seiyuu celor doi fiind Daisuke Ono. Geeenial...!

       Aş vrea să scriu ceva relativ amuzant şi cu subînţeles aici, dar creierul meu nu vrea să coopereze, astfel că am să fiu sinceră. Scurt şi la obiect aş vrea să fie postarea asta, dar când eu vorbesc despre anime numai scurt nu iese discursul. M-am lăudat eu prin iarna trecută cum că voi mai pomenii minunile sezoniere care mă distrează şi nu prea, dar mi-a fost lene şi n-am simţit că e nevoie. Acum am însă cheful necesar, deci vă voi prezenta lista mea.

Good morning goodbye

It's not 'good', duh


       Lumina care mă loveşte pe mine niciodată nu ştie să se auto-filtreze în cantităţi potrivite. La fel şi sentimentele mele. Dar, mă întreb, există ceva ce eu aş putea face pentru a opri acest lucru? Nu ştiu, nu cred, şi în acest moment nici să vreau nu vreau. Tot ce ştiu este că, în final, am nevoie de aceste două lucruri în oricare cantitate ar veni ele.

duminică, 30 decembrie 2012

Dressed in Red

Niciunul dintre noi
nu-şi poate aminti

       Pardoseala care mereu le reflecta paşii şi uneori le pedepsea deciziile grăbite era acum pictată neatent cu dâre când transparente, când opace, de un roşu sângeriu fără miros. Umbre negre cădeau deasupra şi în urma lor, iar urmele acelui dans indecis care devenise o vânătoare între cei doi încă se mai puteau distinge pe pardoseala rece şi mută. Dorinţele neîmplinite, care le înăbuşeau visele din adâncul sufletelor lor care, neputându-şi înţelege propria putere, o doreau pe cea a partenerului, erau acum ascunse în spatele privirilor ademenitoare urmate de mişcări şi atingeri graţioase. Aerul devenise un element care trecea pe lângă ei cu fiecare adiere a buzelor lor, fără să mai fie nevoie să-i pătrundă, pentru că acum se aveau unul pe celălalt.

Pereţii amintirilor [colecţie de postere]

Şi ai obsesiilor

        Ca un labirint care niciodată nu ar fi trebuit să aibă o cale de ieşire, visele mele se pierd printre bucăţile de hârtie aliniate fără rost şi, totuşi, cu motiv pe pereţii care mă despart de lume şi mă unesc cu mine. Sunt ca o înşiruire de amintiri, momente importante şi altele de mult uitate ale vieţii mele, dorinţe şi mereu vii coşmaruri. Mă pierd privindu-le şi mă găsesc admirându-le şi uneori chiar venerându-le ca pe nişte zei ai veiţii pe care mi-aş dori-o, iar în fiecare dimineaţă le zâmbesc fals la fel cum o fac şi ele către mine.

sâmbătă, 29 decembrie 2012

Zeroless

1. Care este anime-ul tău preferat nr. 1?
...Vrei să mă omori? Nuuuuuu mă las eu aşa uşor! Kuroshitsuji, să zicem.

2. Te-a făcut vreodată un anime să plângi?
Serios plâns, nu. Şi asta mă face să mă gândesc dacă nu cumva sunt o persoană insensibilă.

3. Ce anime te-a făcut să râzi cel mai tare?
Kaichou wa Maid-sama? Aaaa nu, Ouran.

EGOIST - 名前のない怪物

Distruge-o înainte
să te distrugă

       Sunetul visului frumos a fost lăsat în urmă încet, ca o umbră. Poveştile s-au pierdut printre coşmaruri, au murit şi s-au transformat într-o cuşcă neagră ce mi-a închis dorinţele. Am vrut dreptate, poate chiar iubire, dar alături de el totul avea să fie înconjurat de o superbă durere. O ploaie neagră mi-a ars pielea şi s-a evaporat precum zâmbetul malefic de pe figura lui, iar, printre lacrimile care deveniseră şi ele negre, am privit la lumina pe care nu puteam şi nici doream s-o mai ating.

Lumini de Iarnă

Se sparg şi plesnesc
şi ne facă în ciudă cu cât de fericite sunt

1. Împodobești bradul?
Da, în ultimii ani cu Misaki de ziua mea, pe 16. Şi nu unul, ci mai mulţi

2. La ce varstă și cum ai aflat cine îți lasă cadouri sub brad?
Sub brad nu, în ghete da. L-am prins pe tata de Moş Nicolae acum habar n-am câţi ani când am început eu să am mici insomnii. Dar şi acum le spun alor mei "vreau asta şi aia şi mai ştiu eu ce de la Moşu'"

Kuragehime

Sau povestea unei fete
fără orgoliu


     Printre rezidenţii exclusiv feminini şi total înspăimântaţi de tot ceea ce înseamnă mediul social ai Amamizu-kan o găsim pe tânără Kurashita Tsukimi, o fată al cărei singur interes sunt meduzele. Într-o zi însă, Tsukimi se găseşte nevoită să invite în Amamizu-kan o tânără care prin frumuseţea extraordinară a stilului ei emană un aer mult prea plin de viaţă şi frumuseţe pentru rezidentele clădirii. Ce va face Tsukimi atunci când această fiinţă neobişnuită se va dovedi a fii ceea ce nu pare?

vineri, 28 decembrie 2012

Sperând la frumuseţea oraşului meu

"M-am prefăcut mereu că aş fi cunoscut
acea minciună pe care mi-o spuneai"

      Aceeași voce de mult cunoscută şi de la bun început iubită devine fundalul fericirii mele când trec din nou prin faţa unei scene la fel de prea bine cunoscută şi din veci iubită. Inima mi se umple de razele blânde ale soarelui şi aş vrea să alerg şi să-mi îmbrăţişez acest sentiment care e parcă mai puternic la fiecare revedere. Mi-era dor de gălăgia neauzită şi de lumina simplă, dar caldă, a felinarelor ce decorează noaptea, pe care nimeni nu le observă. Mi-era dor de locul vieţii mele.

joi, 20 decembrie 2012

Cerul iernii

Plânge peste noi
lacrimi de gheaţă


      Libertatea mereu a avut un gust superb, şi a trezit în mine o dorinţă infinită de fericire. Pe străzile oraşului meu pe care-l iubesc ca pe un amant cu care, deşi sunt extraordinar de compatibilă, mă ciocnesc mereu din cauza defectelor lui pe care nu le pot tolera, pe trotuarele murdare ale acestui oraş, nu am cum să nu mă simt liberă. Nimic nu s-a schimbat, iar trecutul lăsat în urmă a devenit o amintire care mă face să-mi dau seama cât de ireversibilă este trecerea timpului. Nu mai e mult până la vara mea.

miercuri, 19 decembrie 2012

Evanescence

"One day we won't
feel this pain anymore"

       Mi-am urmat visele şi instinctele, doar pentru a fi dezamăgită şi dezgustată. Am ţipat în dorinţa mea pentru un final al schimbării şi am rămas doar cu scâncete ale unei dureri de mult pierdute, dar de neuitat. Zilele care mai stăteau între mine şi iubirea mea, le-am numărat fără să-mi dau seama că nu pot şterge acel sentiment ce-mi roade sufletul. Astfel că m-am trezit pierdută în paradis. Când halucinaţia dureroasă s-a sfârşit, realitatea m-a lovit puternic şi neiertător, ca la sfârşitul unui vis. Am străbătut oceanele din inima mea şi am decis că un drum de întoarcere nu mai există. Însă amintirile mele m-au purtat înapoi acasă, unde am învăţat un nou mod de a sângera. Mi-am descoperit iubirea şi am vrut s-o salvez de mine, astfel că am trecut printr-o poartă a lacrimilor. Doar pentru a mă regăsi la începutul drumului, mai puternică însă.

Să te ia dracu', Bucureşti!

Oraşul iubirii
vieţii mele

         Când eram mică am visat odată că avem un ciocan imens, greoi şi care rezona graţios când distrugea greoi clădirile alea din faţa casei mele pe care nu le suportam. Şi în fiecare lovitură îmi puneam toată ura din sufletul meu, iar sufletele scârboase ale celor care m-au făcut să urăsc ţipau cu disperare, ca apoi să dispară în neant.

marți, 18 decembrie 2012

Processing dreams

Inima mea e o
reflexie infinită

       Nu vreau să fie nevoie să fiu adusă la realitate. Nu vreau să mi se spună că e nevoie să mă schimb. Nu am nevoie de concepţii care să-mi fie băgate pe gât. Am nevoie doar de visele mele.

luni, 17 decembrie 2012

Nameless Wishes

1. Sunt...Sigură că sunt sigură pe mine
2. Aş vrea...Ca visele mele haotice să fie adevărate dar în final să nu fie reale
3. Păstrez...Amintiri frumose în inimă şi niciodată ciocolata în dulap
4. Mi-aş dori...Doză zilnică de iubire şi ciocolată. Şi o TABLETĂĂĂ

Sindromul timpului

Opreşte-te pentru mine,
dragă

       Visele sunt precum firele de nisip din apa tulbure, atât de multe încât ne înconjoară ca pe nişte dorinţe efemere, dar atât de greu de prins în mână încât ne întrebăm dacă există cu adevărat. Depinde doar de noi, fie vom lupta cu monotonia apei care în final va fi secată, evaporată, lăsând în urmă micile bucăţi de vise pe care le vom putea strânge cu putere în pumni, sau vom privi nepăsători, nedoritori sau neputincioşi cum viitorul se adânceşte printr-o presărare ce ne va lăsa doar cu monotonia timpului.

松下優也 - Naked Night

"Let me see your everything
Tonight"


       Dorinţa lui arzătoare a devenit din prima secundă suferinţa mea. Vocea lui melodioasă care mă chema ca un miraj al fericirii, cu şoapte dulci şi cuvinte imposibile, îmi făcea sufletul să sângereze, iar fiecare replică era ca un glonte înfipt adânc în iubirea mea. M-a sfidat, m-a trădat cu cineva inexistent care aş fi putut fi chiar eu, m-a înşelat cu un zâmbet sincer pe faţă şi cu pasiunea în ochi şi m-a lăsat, în final, satisfăcută de ideea crudă a unui viitor imposibil.

duminică, 16 decembrie 2012

16 ani pe 16 decembrie

N-am avut parte
de prima zăpadă azi

        Şi totuşi, tot ce pot spune acum este că sunt recunoscătoare. Vieţii care mă omoară cu realitatea ei în fiecare zi, universului pe care mi l-am creat singură şi în care mă simt iubită şi părinţilor mei care m-au adus pe lumea asta şi m-au ajutat să trec prin suferinţa adusă de ea cu ajutorul fericirii. Mai sunt recunoscătoare prietenilor mei care m-au acceptat aşa cum sunt, care au râs cu mine, dar şi oamenilor care m-au dezamăgit şi m-au făcut să-mi dau seama că şi despărţirile au un rost. Ar trebui să-i fiu recunoscătoare şi timpului, fără de care nu aş fi ajuns aici. Sau poate că nu?

sâmbătă, 15 decembrie 2012

I became married

It's like having an
everyday blast


      Printre cuvintele simple, dar importante doar pentru că mi-erau spuse de ea şi nu altcineva, auzeam versurile unei iubiri imposibile. Şi mâinile ei blânde îmi mângâiau visele şi se pierdeau prin părul meu care devenise plăcut de încurcat. Aş fi vrut să rămânem împreună, ca să ne pierdem în râsete şi idei pe care numai noi le înţelegem.

luni, 10 decembrie 2012

First snow


   Dacă în cei o mie de ani ai acestui vis ar fi să ne întâlnim de o mie de ori, iubirea mea ar fi la fel de milenară precum zăpada care a căzut curată peste viaţa ta. Şi, în îmbrăţişarea noastră, care va încălzi pământul şi va topi zăpada, ne vom vedea înconjuraţi de miracolul unei flori înflorite în mijlocul iernii.
Daca nu te-aş fi întâlnit, nu aş fi plâns atât de dorul fericirii.
___________________

sâmbătă, 8 decembrie 2012

Suferinţa nu se poate sfârşi decât cu mai multă suferinţă.


Şi ce e cel mai dureros e faptul că el mă iubeşte mai mult decât mă va iubi cineva vreodată.

miercuri, 5 decembrie 2012

Vând "A Devil and Her Love Song" vol.1

Cum spune titlul ^^ Manga este mai cunoscută după titlul japonez, Akuma to Love Song.

Akuma to Love Song este o serie manga shojo, deci intră în genul romanţă scrisă pentru fete. Link către pagina de pe MangaShop a volumului, unde se găseşte şi un review scris de mine. Volumul ar putea fi, pe lângă posibilitate de a deveni parte a unei colecţii personale, un cadou drăguţ.

Este nouă, în stare perfectă, a fost răsfoită cu atenţie de vreo două ori. Precizez că a fost cumpărată de la o convenţie, preţul de pe coperta din spate a fost dezlipit cu atenţie şi lipit în înteriorul acestei [adică pe coperta 3]. 

Preţul este 36 de lei, cât despre taxele poştale, aş putea să le suport eu, dar aş prefera să nu. Livrare personală în Bucureşti. Sunt dispusă să o dau şi la schimb, dar sunt puţine manga pentru care aş da-o la schimb, dacă sunteţi interesaţi, întrebaţi.
Cei interesaţi să lase un comentariu cu o modalitate de comunicare, telefon/adresă de e-mail.

duminică, 2 decembrie 2012

GUILTY CROWN


     După izbucnirea "virusului apocalipsei" în urma unui incident numit "Lost Christmas" în anul 2029, Japonia se află sub controlul organizaţiei multinaţionale numite GHQ. Zece ani mai târziu, în Tokyo, tânărul Ouma Shu, în urma întâlnirii sale cu Yuzuriha Inori, devine conştient că are o abilitate foarte rară şi puternică. "Mâna dreaptă a Regelui" îi dă puterea de a extrage din oricine "void-ul" unic pe care-l are acea persoană, o materializare sub formă de unelte sau arme a inimii fiecărui individ. Ce va face acesta când va afla că tânără Inori este parte a unei organizaţii numite "Undertakers", care luptă pentru restaurarea conducerii proprii a Japoniei, organizaţie care-i dă lui Shu posibilitatea de a se alătura lor?

vineri, 30 noiembrie 2012

Flying Girl.

Oricând mi-ar plăcea
ca trecutul să nu existe, el totuşi există.


       Îşi întinse mână tremurândă spre cerul nopţii luminat acum de puterea suferinţei ei, şi-şi strânse degetele într-un pumn forţat, din care lipsea adevărata putere. Ar fi vrut să prindă acea licărire de pe cer şi s-o planteze în inima ei, pentru a o preţui toată viaţa. Pentru că ştia că ceea ce a fost ars de maginificul acelei lumini era viitorul ei.

Autum's dark

Summer gets
further and further


      Mă uit urât la întunericul de afară şi îmi vine să-l insult pentru că a venit mult prea devreme. Mă face să-mi dau seama cât de departe e vara şi cât de mult s-au împuţinat posibilităţile mele din cauza lui. Nu-mi displace întunericul, ci chiar din-potrivă, mă face să mă simt mai confortabil, dar tot nu pot înţelege limitările care vin odată cu el.

miercuri, 28 noiembrie 2012

Visând la vară

Când soarele străluceşte tare,
şi visele sunt mai frumoase

        Am ajuns să idolatrizez ideea de libertate. Aş vrea să alerg ca o nebună prin lumea asta mare şi să ţip, fără ca nimeni că ar trebui să fiu undeva, cândva. Şi totuşi, nu sunt îndeajuns de rebelă şi curajoasă încât să poate face ceva pentru a mă elibera, pentru că există imensul risc să-mi pierd micul şi fragilul loc pe care îl am în această lume.

A fi eu însămi îmi ocupă tot timpul

Listening to
the music of my life

     Personajul principal al acestei nesfârşite aberaţii care se numeşte viaţa mea ar trebui să evolueze în ceva mai bun, dar, fiind prins într-un cerc vicios al societăţii pe care naratorul ăsta fără inspiraţie s-a decis să-l creeze, acum oscilează între suferinţă reală şi zâmbete fictive.

duminică, 25 noiembrie 2012

Pieces of weekend

"I have to fight
to lose what's mine"


       M-am îmbătat în relaxarea adusă se singurătate şi am privit lumea de afară ca pe un abis în care visele se pot împlini într-o clipă. Asta doar pentru o secundă, pentru că realitatea imposibilului să mă aducă la viaţă. Am zâmbit ironic şi m-am gândit "nu se poate ca totul să se întâmple ceva atât de perfect tocmai acum". Mi-am şters însă zâmbetul repede, gândindu-mă că din cauza lui s-ar putea să am surprize.

30 Song Challenge [Matsushita Yuya Ver.]


Şterpelită de la Mazăre.
Momentan numai cu cântece ale lui Yuya, deci s-ar putea ca la unele întrebări să nu pot răspunde.

1. A song you like with a color in the title
---

2. A song you like with a number in the title
2 of Us

3. A song that reminds you of summertime
HOT GIRL!

vineri, 23 noiembrie 2012

Flying Girl

Într-o zi,
nu vom mai simţi această durere


        O explozie care trăda un nou început al suferinţei se derula acum prin faţa ochilor ei, care străluceau, plini de regret, din cauza lacrimilor care aveau să izvorască o secundă mai târziu. Ar fi vrut să ţipe, dar vocea ei era acum ceva secat, fără putere şi cu o singură dorinţă: să dea timpul înapoi. Să se întoarcă la acea fericire care acum părea o îndepărtată iluzie.

Still lost

In paradise

      M-am săturat de multele lucruri care nici măcar nu merită a fi numite viaţă. Mi-e scârbă, silă şi mi se pare o pierdere de timp să sufăr, uneori mi-aş dori o inimă de piatră. Mi-aş dori să nu mai simt nimic, durere, dezamăgire, aşteptări şi eşecuri.

Lost In Paradise

"All I feel is this curel
wanting"


       Am crezut în ceva atât de distant, ca şi cum aş fi uman. Şi am negat acest sentiment de deznădejde din mine, al meu. Toate promisiunile pe care le-am făcut, doar pentru a te dezamăgi. Tu ai crezut în mine, dar eu sunt distrusă. Nu mi-a mai rămas nimic, şi tot ce simt este această crudă dorinţă. Noi am căzut pentru tot acest timp şi acum, eu sunt pierdută în paradis.

joi, 22 noiembrie 2012

We are infinite

Sources of absolutely
smart idiocy

Not really. For me is stressing and sort of disgusting.
    Universul plin de culoare îmi oferă atât de multe oportunităţi încât ameţeşte orice intenţie a subconştientului meu de a dori extraordinarul care pare atât de posibil. Astfel că onorabila intenţie este învinsă iminent de lenea trezită din adâncul aşa-zisului meu spirit conservator. În final, fericirea sau cel puţin mulţumirea de sine rămâne un fenomen total posibil şi uşor de obţinut, dar care se lasă aşteptat.

duminică, 18 noiembrie 2012

Kamisama Hajimemashita: PRIMA IMPRESIE

"I don't have a home to go to"
"Who cares?"

    Nanami Monozono este o adolescentă ajunsă pe drumuri din cauza datoriilor tatălui ei, care a dispărut, lăsând-o sigură, fără casă. În seara acelei zile întâlneşte cu om care, după ce este salvat din colţii unui fioros câine, îi dă o sărutare pe frunte şi o hartă mâzgălită care ar trebui s-o ajute să ajungă la noua ei casă. Ajungând acolo, locul se dovedeşte a fi un templu şi Nanami se vede devenită zeiţă peste templu. Ce se va întâmpla însă când fata, şi-aşa ameţită, se loveşte de prezenţa lui Tomoe, familialul fostului zeu al templului, care nu doreşte s-o servească pe noua lui aşa-zisă stăpână?

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Mardock Scramble: The Second Combustion

Review la prima parte

      Sânge în spatele unei aurore boreale. Odată cu el curge disperarea din sufletul ei şi lacrimile fără voce. "Nu vreau să mor". Un foc de armă şi nesfârşite regrete, din arma vie se revarsă sânge cald.

Hikari, Sono Saki E

"Poza asta,
nu arată ca o pasăre?"


      Kii, o tânără venită din provincie pentru a studia la Tokyo, îşi petrece zilele hoinărind prin marele oraş şi imortalizând prin lentile fiecare peisaj care i se pare interesant. Între timp, tânărul Matsushita Yuya lucrează pentru ca visul pe care şi l-a împlinit să nu se termine. Ce se va întâmpla când acesta o va întâlni pe Kii şi va lua în mâini aparatul ei de fotografiat?

vineri, 16 noiembrie 2012

Spontanitatea toamnei

Deloc stimulat
de căderea frunzelor

       Singurul loc în care văd frunze galbene, portocalii, frumoase şi fragile căzând este de la fereastra mea. În rest, ori nu mă uit, ori deja s-au pus covor pe pământ şi asfalt şi atunci nimeni nu le mai vede. Niciodată n-am îndrăgit toamna, pentru că-mi aminteşte cât de departe e vara.

It is mine

KYAAAAAAAH
*infinte enthusiastic screams*




      Sincer, n-am găsit alt mod mai bun de a-mi transmite sentimentele pentru el. Inima îmi ardea cu fiecare sunet dulce pe care-l auzeam, şi acum încă mocnind necontenit. Aşteptarea a stins dorinţa din mine, dar când l-am văzut din nou după acel timp în care mă hrănisem doar cu iluzia lui, trebuia să fac ceva ca el să-şi dea seama cât de mult îl ador.

joi, 15 noiembrie 2012

K-On! Movie

"And us in London!"

De la stânga la dreapta: Mio, Azu-nyan, Yui, Ritsu şi Mugi
     Absolvirea liceului se apropie pentru Mio, Yui, Ritsu şi Tsumugi, studente din ultimul an şi membre ale clubului de muzică uşoară. Ele hotărăsc împreună să meargă într-o excursie de absolvire, alături de prietena lor Azusa, de asemenea membră a a clubului. Destinaţia, aleasă prin tragere la sorţi, este...Londra!

miercuri, 14 noiembrie 2012

Never content

Lumea e prea complicat
de simplă

       Agitaţie inutilă combinată cu vitrine superficiale şi feţe corupte. Latura cu adevărat frumoasă a lumii e distrusă de această faţadă care pare a fi ceva valoros, când defapt distruge valoarea. Ce e cel mai grav e că pare a ne obliga s-o urmăm în involuţia în care duce această lume.

marți, 13 noiembrie 2012

I wish I had someone to fangirl about

In real life,
I mean

       Am vrut întotdeauna să cred că atracţia vine din admiraţie. Că lumea e plina de posibilităţi, că fiecare persoană are calităţi care-i întrec defectele şi că oricine poate fi frumos în felul lui. Dar, ce se întâmplă când adevărul e crud, iar atracţia se transformă în regret?

Monochrome frame

It's all about
what you want to feel


     Monotonia a luat calea asfaltului şi s-a transformat într-un vuiet stins de entuziasm. Şinele au trosnit gălăgios, ca de obicei, şi zgomotul a acoperit tot ceea ce putea fi perceput ca frumos. O scurtă exteriorizare de ură nefondată, care a fost înăbuşită de lumina obscură a serii. Luminile oraşului încercau să pară interesante prin strălucirea lor vagă, dar agitaţia inutilă făcea figurile tipice să devină neinteresate.

luni, 12 noiembrie 2012

CRACK STAR FLASH



      Pupilele mi se dilataseră, şi nu din cauza luminii care-mi lovise rapid privirea, ci din cauza optimismului multicolor care mi-era aruncat în faţă. Am simţit fericire pură, am simţit că pot să fac absolut orice din ambiţia mea, mi-am aruncat slăbiciunea în urmă şi am îmbrăţişat scena dezastruoasă care se numeşte viaţa. Oraşul m-a absorbit şi eu l-am devorat pe el. L-am analizat ca pe persoana complexă ce ştiam că este, şi mi-am dat seama că acele defecte pe care le are îi bat calităţile. M-am înnecat în dorinţele mele juvenile, doar pentru a mă trezi mângâiată de lacrimile regretului. Însă strălucirea soarelui şi poate o doză din orgoliul meu m-au făcut să trec peste suferinţă şi să privesc partea frumoasă a vieţii. Ambiţia a revenit în mâinile mele ca o vrajă şi am simţit nevoia să cuceresc, poate chiar întregul univers. Nu mi-a luat mult până să mă îmbăt din nou cu gustul amar al iubirii, încât am ajuns să lupt pentru ea cu toate puterile mele. În final, mi-a rămas speranţa şi nostalgia verii.

vineri, 9 noiembrie 2012

Monotonie ameţitoare

Sau când ceasul
e blocat


    Aş vrea să opresc timpul? Numai dacă aş putea s-o fac cu adevărat, aş ştii. În acest val continuu care se numeşte viaţa de zi cu zi nu mă pot înneca, nici pierde, ci pur şi simplu rezista. Dar lumea asta tipică, văzută prin ochii mei plictisiţi de complexitate, prinde ceva culoare şi mă face să vreau să rânjesc mulţumită. Trec peste, mă întorc, şi mai fac un pas.

luni, 5 noiembrie 2012

De vorbă cu şi despre domnul Manga Shop

E ca un soi de
Moş Crăciun

      Doar că-ţi ia bani :)).
      Perfecţiunea, fragilă şi vicleană cum e ea, poate fi frumos întinsă pe o masă şi devorată din priviri, în timp ce-ţi goleşte portofelul. Însă aroma ei e atât de extraordinară încât te lasă fără regrete şi bani, dar cu un viitor şi nişte dorinţe sigure. Fie pe acea masă care nu şi-a schimbat poziţia în ultimii ani, fie în raftul meu, oricum îi stă bine.

duminică, 4 noiembrie 2012

Nijikon 2012.

I have feels for this!

      Mereu am visat la eternitate ca la ceva care poate fi al meu numai dacă mi-l doresc. Dar acum când îmi văd fericirea efemeră înşirată în faţa ochilor mei, ideea de etern mi se pare un blestem. Fie că fericirea se materializează în ţipetele entuziaste care mă lasă răguşită, în cărţile frumoase care mă privesc de raft, în acea clătită fierbinte pe care am mâncat-o cu furculiţa sau filozofia inutilă a vieţii pe care o înşir alături de iubirea mea.

"Not sleeping at all"

"Now come inside me,
let me drink you all up"

       Totul se termină cu bine când se termină în exces. Sau poate că nu, sigur că nu. Dar parcă exagerarea e singurul lucru care face o glumă, o replică, o imagine, un moment sau viaţa întreagă mai intense. Asta, şi excesul de somn.

Nijikon 2012

Paradisul poate fi
uneori orbitor

        Strălucirea lumii, care m-a fascinat toată viaţa, a devenit ceva care acum poate fi simplu introdus în rutina mea. Ceea ce poate sună egoist, dar astăzi mi-am dat seama că lucrurile care acum ani de zile îmi făceau ochii să strălucească de fascinaţie şi capul să se întoarcă cu curiozitate, au ajuns acum fenomene normale şi aşteptate. Asta nu înseamnă însă ceva rău, ci pur şi simplu denotă faptul că orizonturile mele s-au lărgit.

vineri, 2 noiembrie 2012

"Stinge mă uşa!"

Întunericul nu înnebuneşte,
ci dă idei

        Râdeam când le-am auzit ţipetele, singurul lucru pe care l-am putut face a fost să râd din toată inimea mea. Era pur şi simplu amuzant, extatic chiar, să le văd siluetele care le trădau mişcările ameţite. Din când în când mai dădeam de licărerea unei priviri, şi zâmbeam pur şi simplu pentru că nu eram eu aceea care avea privirea pierdută. Odată cu venirea luminii, singurul lucru pe care l-am văzut a fost iubirea excesivă

joi, 1 noiembrie 2012

N-am apucat să-ţi cânt

Din nou

       Mi-e milă de mine când mă gândesc că singurii care mă ascultă sunt pereţii tapetaţi cu figuri ireale de hârtie. Asta sună crud, simt mândria mea cum cade odată cu cuvintele care se desprind din adâncul sincerităţii mele. Aş fi vrut să mă auzi, dar mi-ar fi venit să mă îngrop sigură dacă nu m-ai fi auzit perfect. M-am simţit ca o tânără care se pregăteşte să-şi mărturisească iubirea: entuziasmată şi totul cu o frică inexplicabilă în inimă.

miercuri, 31 octombrie 2012

Sunetul Iubirii

恋音

     Cu inocenţa ta şi carisma mea se amestecă culorile curcubeului şi vom mâzgăli cerul cu săpun. O linie a unui vis, miracole acumulate; dacă umpli o mărgea de sticlă cu dorinţele tale, ea se poate transforma într-o bijuterie. Dacă iau plictisitoarea mea rutină şi mi-o aşez în palmă, suflu uşor asupra ei, număr până la trei şi Tărâmul Minunilor se dezvăluie în faţa ochilor mei.

For my beloved

ただ2人でずっと揺られてたいだけ
tada futari de zutto, yuraretetai dake

        N-am văzut-o niciodată plângând cu adevărat. Şi nici n-am vrut, pentru că am simţit că atunci când i-aş fi văzut lacrimile, aş dezbrăca-o de puterea ei şi i-aş vedea transparentele slăbiciuni. Nici ea nu m-a văzut plângând, şi nu pentru că mi-ar fi frică să-i arăt slăbiciunile mele, ci pentru că sunt prea mândră ca s-o fac. După atâta timp, care defapt a trecut în câteva momente, îmi dau seama că atunci când sunt cu ea singurul lucru pe care îl simt este iubirea.

duminică, 28 octombrie 2012

Beat it, Love!

Or just let me
beat you


     Dragostea te bate? Nici o problemă dacă eşti masochist. Şi dacă nu eşti masochist, atunci bate-o tu pe ea. Ceea ce înseamnă că eşti sadist. Pentru că teoria lui Kagerou este incontestabilă.

Amintiri pe raft

Sau înşiruirea
uitării inutile

       Îmi place să zâmbesc în modul ăla uşor compătimitor, fie că o fac din cauza regretului sau din cauza amintirilor care-mi trec prin minte. Zâmbetele acelea luminoase, care vin odată cu fericirea excesivă, le ador, dar acelea trebuie scoase cu cleştele din adâncul inimii mele. Până când voi găsi persoana pentru care voi zâmbi sincer, am să trăiesc în acest mic tărâm al minunilor care poate fi numit viaţa mea.

vineri, 26 octombrie 2012

Războiul normalităţii

Continuă cu putere

      Nu mi-e frică să recunosc, îmi place să râd. Cui nu-i place?! Nu de alţii, ci cu alţii. Nu de mine, ci cu mine. Când însă ceea ce ar trebui să fie o bucată intensă de fericire se dovedeşte a fi o doză frumoasă de nervi, de prostii ieftine pe care, deh, trebuie să le înghit. Dar ce pe mă plâng?! Totul merge perfect.

miercuri, 24 octombrie 2012

Go home, Ted

You're drunk,
Ted

    Pentru că urşii au prioritate. Pentru că atunci când devii urs(uleţ), pe lângă faptul că îţi însuşeşti extraordinara abilitate de a mormăi fără ca cineva să creadă ca asta ar fi anormal, îţi dai upgrade la lăudatul statut de pedo. Not Pedobear, it's Pedoted, got it? Lumea devine ceva mai luminos, mai puţin prietenos, şi care te tratează ca pe o jucărie. Because they don't know you're the pedo one.

marți, 23 octombrie 2012

Is it better on the other side?

"Avem o ţară...!"
Şi eu vroiam să spun asta.

     Nu vreau să cred că tot ce este bun, cult, frumos şi bine gândit se doreşte a fi înghiţit, a fi distrus împreună cu orice urme legate de el care ar putea rămâne generaţiilor viitoare. Dar poate că ceea ce eu îmi zic în fiecare zi, singurul lucru care defapt mă ajută să continuu tot ce înseamnă a trăi, se aplică şi pentru ţara mea, şi pentru univers în general: "dacă eu nu ţin la mine, atunci cine o să o facă?". Şi ce e cel mai groaznic este potenţialul irosit.

duminică, 21 octombrie 2012

SUPER DRIVE

Eşti misterul meu


      În acel moment realiză că existau infinite şi extraordinar de variate metode de a-şi ameţii memoriile. Se aruncă inconştientă în mijlocul mulţimii care se lasa purtată de acelaşi sunet şi se bucură de sentimentul efermer în care virbaţiile podelei o înconjurau. Acum nu îşi mai amintea acele momente în care regretul îi ţipa în inimă, ci doar luminile puternice şi sunetul care prin faptul că i se părea atât de cunoscut devenise îmbătător o făceau să se simtă liberă. Ironic era că ea se alinta cu sunetul iubrii de care voia să scape.

sâmbătă, 20 octombrie 2012

I AM ME

HE IS HIM


     În faţa ochilor mei dansau lumina şi întunericul, iar din spatele celor două vise a căror uniune devenise realitate, privirea lui a tăiat precum sunetul vântului aerul. Mi-a cântat mie, pentru mine, din sufletul lui către inima mea; dorea ceva pentru care ar fi făcut orice. Dar universul lui a fost înecat de lacrimile cerului care acum curgeau şiroaie, doar pentru a realiza cât de ridicolă a fost intensitatea sentimentelor lui. Ploaia a continuat să-l taie ca o mie de lame, iar inima lui s-a sfărâmat odată cu speranţa acum inexistentă a viitorului. În urma ultimei zăpezi şi-a spus 'adio', dar vocea lui n-a mai putut ajunge la destinaţie. Şi totuşi dorul, şi poate luminile oraşului, l-au aruncat într-o agitaţie din care numai amintindu-şi propriile slăbiciuni a putut ieşi. În acel moment mi-a trimis din nou uîn zâmbet şi am simţit că tot ce îşi dorea el era o dorinţă. Mi-am pus încrederea în el pentru că i-am simţit propria încredere în sine, pentru ca în final să-l aud cum se îneacă în amintirile primei zăpezi. Pentru un moment s-a simţit atât de singur încât a vrut să-mi spună 'la revedere', dar cea ce la trezit a fost, ironic, o halucinaţie. Ar fi vrut el ca totul să se termine într-un sărut dar, s-a mulţumit cu sinceritatea.

Sebastian being Sebastian


    Creierii mei sunt distruşi, cenuşă, praf, s-au dus de mult. Aaaaaaaaand...they're gone. Nu mai e nevoie de cuvinte. Am chef să fac chestia asta tradiţie. 
Capitolul 74, pagina 24

E ora cinci şi încă nu ştie cât e ceasul?

Scuze,
vroiam să zic "data de 17"

       M-a fulgerat ideea cum că viaţa în sine este o eroare, dar asta ar însemna să mă numesc pe mine însumi un eşec. Lumina ultimelor zile m-a cam orbit, astfel că am ajuns să nu mai percep nimic în afară de fericirea din jurul meu. Am furat o bucată din acea fericire şi lumea mea momentan seacă a prins nişte sunet.

vineri, 19 octombrie 2012

Luminile oraşului

Încă un motiv
pentru care îmi displace soarele

     Lumea mea seacă a devenit mai luminoasă când întâmplarea a făcut să mă găsesc în mijlocul amintirilor. Întâmplări neimportante şi momente scurte, care acum vor fi uitate din cauza peisajului care nu a avut altceva mai bun de făcut de cât să se schimbe. Numai eu am rămas la fel, acel animal nocturn.
 
back to top