Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 30 mai 2011

Kimi ni Todoke

Trebuia să postez.
Din cauza lui am ochii roşii =]].


              Misa : "N-ai văzut Kimi ni Todoke?!" Eu : "Nu, dar am să-l văd. Sigur". Misa : "Ai văzut deja Kimi ni Todoke?!?!" Eu : "Da. Şi-mi place la nebunie".
            
             În Kimi ni Todoke e vorba despre o fată care, deşi ruşinoasă şi deloc înţeleasă la început, va ajunge să se bucure de multe amintiri din cauza celui mai popular băiat din şcoală. Care, evident, se îndrăgosteşte de ea. E un anime frumos, complex, poate cu ceva stereotipuri evidente, dar unic pentru mine. E pur psihologic. E prea adevărat. Dădeam cu pumnii în pereţi când vedeam că ea nu e în stare să-i zică alea două cuvinte.
              Am făcut două nopţi praf pentru anime-ul ăsta. După ce scriu asta mă culc, sper să pot adormi. A fost absolut genial. S-o luăm uşor, dar repede : 
         Ca şi grafică a fost impecabil, doar că nu mă omor după felul puţin diferit în care erau desenate feţele personajelor. Sunetul...ciudat că personajul principal avea aceeaşi voce ca Hell Girl. Adică să vezi două tipuri diferite de personaje cu aceeaşi voce e ciudat. Dar a fost frumos făcut, se vede că e nou.
         Personajele...thoaaaamne! Se potrivesc atâââât de bine, mai bine decât Kata şi blondul ei =)). Cei doi protagonişti se trag frumos de şireturi, fără prea multe faze extraordinare însă. Ea, Sawako, e genul de tipă retrasă şi care nu e în stare să-şi facă prieteni. Dar odată ce ajunge să-l cunoască mai bine pe Kazehaya Shota [are un nume de moooor, cum să-i zici unui tip SHOTA? Şi era unul în sezonul doi de-l cheamă KENT. Combinaţia perfectă =))], fata se schimbă. Relativ. Mi-e lene să rezum, pur şi simplu uitaţi-vă. Cea mai tare fază a fost nu mai ştiu în ce episod când ei doi mergeau pe stradă, noaptea, şi ea îl trase de geacă şi închise ochii pur şi simplu. El, normal, dădu să o sărute. Când să ajungă aproape de ea, ea deschise ochii şi amândoi se făcură roşii. Şi el : "De ce ai făcut chestia asta?!"; iar ea : "Mi-a zis cutare cunoscut că dacă vreau vreodată să-ţi mulţumesc, să închid ochii cinci secunde". Omule, nu puteai fi mai rapid?! Seria asta n-a avut nici un sărut, dar parcă era de aşteptat după natura personajelor.
         Povestea e foarte frumoasă, se leagă de complexe, prietenie şi dragoste într-un stil foarte sincer şi obiectiv. Mi-a plăcut pentru caracterul ei psihologic. Adică în fiecare episod erau replici care pur şi simplu mă făceau să vreau să le scriu. Superb. Şi cântam ca nebuna cântecele alea din Kaichou wa Maid-sama!. Cred că după ce văd Jigoku Shojo [că doar făcui pauză], dacă am chef, am să le revăd. Sigur, pe amândouă. Pentru că nevoia mea de sirop nu s-a terminat.

Happiness >.<

Un comentariu:

  1. Sincer, te felicit pentru rabdare, eu n-am putut nici in ruptul capului sa ma uit la anime-ul asta (si am incercat de trei ori!:)) de doua ori sezonul 1, o data sezonul 2, am crezut ca poate poate...). Grafica mi se pare foarte draguta, iar personajele principale sunt simpatice, insa n-am putut sa rabd nici ritmul de desfasurare a actiunii si nici ritmul in care vorbeste Sawako...

    RăspundețiȘtergere

 
back to top