Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

My Otaku Stuff [colecţie manga]


        Ca un labirint care niciodată nu ar fi trebuit să aibă o cale de ieşire, visele mele se pierd printre bucăţile de hârtie aliniate fără rost şi, totuşi, cu motiv pe pereţii care mă despart de lume şi mă unesc cu mine. Sunt ca o înşiruire de amintiri, momente importante şi altele de mult uitate ale vieţii mele, dorinţe şi mereu vii coşmaruri. Mă pierd privindu-le şi mă găsesc admirându-le şi uneori chiar venerându-le ca pe nişte zei ai veiţii pe care mi-aş dori-o, iar în fiecare dimineaţă le zâmbesc fals la fel cum o fac şi ele către mine.
        De când m-am făcut mai mare şi nebună, mi-am dorit să am pereţii, care erau goi şi seci, tapetaţi, pictaţi sau pătaţi cu ceva frumos, ceva care să-mi placă şi în care să mă regăsesc. Mi-am dorit o altă lume pe pereţii camerei mele, care să fie ca o poartă spre dimensiunea viselor mele.
        Eh, asta nu s-a întâmplat. Nu, ci doar o continuă dezvoltare a studiului asupra scotch-ului, de câte feluri este, cum se lipeşte, cât de mult rezistă, etc. Asta, şi o luptă continuă cu părinţii mei care mă ameninţă "ţi le dăm jos". Eteee na.
        Deci, ca să fie clar, am decis să vă arăt pereţii tapetaţi cu postere cu anime şi alte minuni din camera mea. Mereu am vrut să fac asta, dar abia acum sunt destul de mulţumită de cum arată ca să pot să îi expun. Totul a început acum trei ani şi ceva când am fost la Nijikon 2010 şi mi-am cumpărat două postere, unul cu Kuroshitsuji şi unul cu Vampire Knight [seriile mele de suflet], dar nu le-am pus pe perete. Abia după Otaku 2011 m-am încumetat şi am umplut mai puţin de jumătate din spaţiul care e acum plin, şi de atunci posterele s-au înmulţit cu fiecare convenţie, iar după Nijikon 2012 am făcut o schimbare radicală pentru că...mă plictisisem de pereţii vechi.
        Mi-a luat ore în şir să le aleg, să le aranjez şi să le lipesc, dar sunt mulţumită de rezultat şi nu simt că mi-am pierdut timpul. Am să vi le arăt pe rând.:

        Am numerotat posterele pentru că aşa e mai uşor; pozele în sine sunt mari, daţi click pe ele şi se măresc. Bun, deci ăsta de deasupra e peretele în faţa căruia se află biroul, cel mai mic din cameră fiindcă pe stânga e uşa şi în dreapta o fereastră. Ah, îmi cer scuze pentru lumina de la blitz dar la mine în cameră lumina e prea puţină ziua şi prea multă noaptea [mi-am tras jaluzelele pentru voi, ok? nu le-am mai tras de luni de zile, deci...]. Ok, peretele ăsta mic şi aproape imposibil de atins are aşa: 1: o bucată mică de hârtie  pe care scrie 最高の思い出を... [saiko no omoide wo...], care este un vers din ending-ul de la AnoHana şi pe care am scris-o când am terminat anul de aur al vieţii mele [până acum], clasa a 8a. Versul se traduce ceva de genul "cele mai frumoase amintiri". 2: Un poster cu Vampire Knight pe care-l am dintr-un schimb cu Misaki; una dintre ilustraţiile mele favorite din serie pentru că reprezintă o familie Kuran fericită. 3: Două cărţi poştale care au venit cu CosplayGen, cea de sus cu poza de pe coperta numărului 2, un cosplay cu Miku Hatsune şi cealaltă cu Calssara. 4&5: Postere cu K-On!, iar pe cel de-al doilea am lipit nişte nume după o ieşire drăguţă. Plus, în stânga, calendarul meu cu Vampire Knight şi orarul pe care abia aştept să-l dau jos.

        Acesta este unul dintre pereţii de deasupra colţarului în care dorm eu [practic e jumate din peretele camerei]. Împreună cu partea aia de deasupra biroului, latura stângă a acestui perete au fost primele locuri acoperite de hârtie. Pentru că acum am atâtea postere [aproximativ jumătate nu sunt puse], am decis să n-am mai mult de două hârtii din aceeaşi serie anime pe perete [atâta timp cât personajele se repetă]. În mare, colecţia mea de postere este predominant alcătuită din Kuroshitsuji şi Vampire Knight, pentru că astea sunt printre puţinele serii, destul de populare pentru a se face postere, cunoscute mie din care se găsesc postere la convenţii. Sunt multe lucruri pe care aş vrea să le am pe pereţii şi nu se găsesc de cumpărat [cum ar fi seiyuu, cântăreţi japonezi - Yuuuuuya! - şi anime-uri mai vechi sau mai puţin populare], dar n-am găsit niciunde în Bucureşti un loc unde să-mi printez pe format A2 color la un preţ rezinabil [un poster costa la Niji 2012 5 lei]. Aşa că m-am descuract cu ce am avut şi sunt mulţumită.

        Revenind la pertele ăsta, ca şi aşezare a fost construit pe straturi orizontale şi am încercat să concentrez culorile calde în partea de jos către centru şi cele reci în partea de sus. Tot ce e acolo se întinde până în linia tavanului. Am să vi le iau pe rând îndeaproape:, urmărind numerele din poza de mai sus:

        6: Am făcut chestia asta pentru ca spaţiul ăla să nu rămână gol - este titlul unei melodii compusă de supercell folosind Hatsune Miku, "Usotsuki no Pareedo" [Parada Mincinoşilor]. 7: Un fanart cu Ao no Exorcist cumpărat la Nijikon 2011...parcă, oricum e foarte drăguţ şi e desenat de mână. 8: Un desen făcut de mine cu Hatsune Miku pe vremea micii mele obsesii în legătură cu ea [desenele mele pe foaie subţire de A4 nu le-am plastifiat pentru, spune tata, "dacă le plastifiezi îşi pierd valoarea. 9: Tot un fanart de-al meu cu Hatsune Miku făcut în aceeaşi zi cu celălalt. 10: Un fanart UtaPri printat la imprimanta mea şi plastifiat undeva în oraş. 11: Îl scriu tot aici pentru că nu l-am prins în nicio altă poză - e un poster dublu venit cu Cosplay Gen #3.

        12: Un fanart D. Gray-man cumpărat la Nijikon 2010, vreme la care habar n-aveam de anime în sine dar l-am luat pentru că mi se părea [şi acum mi se pare] superb. Iar acum că m-am apucat de anime, mi se pare şi mai frumos. 22: Alt fanart, cu Grell [făcut parcă de o persoană numită Amena-chan] şi Undertaker [motherfucking blitz], luat parcă la Otaku 2011. 23: Black Rock Shooter, luat acum de curând la Niji 2012, pentru că e frumos, nu neapărat pentru că-mi place seria.

        13: ZERO KIRIYUU. OHHH DA. IUBIREA MEA CĂREIA ÎI CÂNT EU BALADE CÂND SUNT SINGURĂ. Asta fiind o confesiune pe care va trebui s-o uitaţi. Zero, fiind my all time favorite anime character, trebuia să aibă locul lui. Ador ilustraţia originală din care vine imaginea asta, aş vrea s-o am pe toată în mărimea a trei postere A2 pe perete. 14: Un fanart luat de la Nijikon 2011 probabil, o ilustraţie genială cu momente din Alice în Ţara Minunilor. 24: O ilustraţie venită cu Artbook-ul Vampire Knight cu cei trei protagonişti.

        15: Una dintre primele mele cărţi poştale venite cu Cosplay Gen #2, aici un cosplay genial după Lau din Kuroshitsuji. 16: La fel ca #16, de data asta un cosplay cu Hatsune Miku, versiunea World is Mine. 17: Idem, un cosplay făcut de un american [parcă] după un personaj/motiv care şi acum mi-e necunoscut. 18: O bucată, la fel, făcută pentru echilibrarea spaţiului, pe care scrie în katakana "World is Mine", titlul unui dintre cele mai populare cântece create folosind Hatsune Miku, acesta fiind compus tot de supercell. 19: Tot o carte poştală venită cu Cosplay Gen, de data asta cu minunata Lina Lau. 20: Idem, un cosplay după Hatsune Miku, dar alt cosplayer. 21: Idem, tot Lina Lau în toată graţia ei. 25: Un fanart cu Mulan făcut de această persoană, alexiela, a cărei fanart-uri şi ilustraţii originale le-am cumpărat de-a lungul timpului de la Nijikon şi pot spune că le ador. Mi-a luat oreeee ca să-mi dau seama ce să pun în jurul lui Mulan [o voiam în centru peretelui] ca să nu existe spaţii între hârtii.

        27: Un poster cu Kuroshitsuji II, l-am luat în principal pentru că nu aveam nimic legat de acest anume arc din anime. 28: Oh Doamne, prin câte a trecut ăsta - un poster cu Death Note căruia i-am schimbat poziţia pentru că în fiecare dimineaţă mă trezeam cu rânjetul frumos al lui Ryuk în faţă; mama are şi acum boală pe el şi a vrut să-l facă bucăţi, dar s-a sacrificat un poster cu Alice Cooper care ţinea în braţe în schelet pentru ca acesta să trăiască.

        26: Un poster cu Kuroshitsuji, de data asta din manga, din arcul cu Circul lui Noe [aproape toate personajele din arcul ăla au dat colţu'...*sobbing*], arcul care vine imediat după ce acţiunea din manga se desprinde de cea din anime [deci după arcul lui Souma şi Agni]. 29: Altă ilustraţie a alexielei, cumpărată recent de la Nijikon 2012, superbă şi minunată dacă ar fi fost mai mare.

        Acesta este, normaaal, celălalt perete [defapt, bucată de perete] de deasupra colţarului meu. Ăsta a fost organizat pe verticală, iar organizarea culorilor n-am mai băgat-o în seamă pentru că nu aveam ce să mai folosesc ca să iasă straturi de culori.

        Pornind din stânga, am organizat un soi de linie a muzicii - tot ce aveam legat de muzică ce se putea lipi. Deci: 30: Poster-ul meu de la concertul lui HITT din toamna lui 2011, semnat de el.31: Un portret cu Amy Lee, vocalista de la Evanescence, artista mea favorită, desenat de un portretist pe care l-am găsit la mare vara trecută. 32: Biletele mele la concertele japoneze la care am fost până acum, în ordine cronologică de la stânga la dreapta: GUILD, HITT, PLUNKLOCK şi A [ACE]. 33: Nişte benzi făcute de mine cu numele seiyuu-ului meu favorit, Kamiya Hiroshi. 34: Un poster cu, evident, theGazette din acum defuncta revistă Popcorn. 35: Poster cu GUILD din aceeaşi revistă, publicat în luna cu concertul.. 36: Un soi de zonă a muzicii japoneze [pentru că n-am de unde să scot postere cu artiştii ăştia], făcută de mine - de la stânga la dreapta: numerle lui Miyano Mamoru, [sus] o schiţă făcută în clasa a 8a după penarul pe care-l aveam atunci, [jos] logo-ul şi numele lui Matushita Yuya [cântăreţul solo japonez favorit], logo-ul şi numele trupei GRANRODEO [trupa japoneză preferată], numele lui Kanon Wakeshima, apoi dedesubt numele în katakana al trupei A [ACE] şi numele lui Yuyoyuppe. 37: Trei dintre cele cinci poze cumpărate la concertul PLUNKLOCK, a: solistul Haro, b: toţi membrii trupei, c: chitaristul Kazuki.

        38: Posterul oficial al Otaku Festival 2012 [evident], l-am luat moca în a doua zi de festival [mereu se întâmplă aşa]. L-am pus acolo sus pentru că ilustraţia aia e superbă. 41: Desenul ăsta l-am făcut pe vremea când eram obsedată de melodia compusă cu Megurile Luka, "Just be Freinds". 43: O mititică foaie printată la mine acasă cu un fanart Durarara! genial. 42: Unul dintre desenele mele mai vechi, l-am aranjat puţin înainte de a-l pune sus. 44: Asta e o ilustraţie oficială din No.6, făcută tot cu imprimanta mea care la momentul ăla nu prea mai avea cerneală.45: Nişte stickere [lipite şi ele cu scotch pentru a le putea refolosi] pe care le aveam de mult timp şi pe care le ador.

        39: Un poster destul de vechi [Otaku 2011] cu Black Rock Shooter, pe care-l aveam acolo şi înainte de schimbare. 40: Despre ăsta şi acum mă întreb dacă e oficial sau e un fanart - Yana Toboso [mangaka Kuroshitsuji] desenează chibi similar cu cei din poster, dar niciodată n-am avut şansa să-i observ chibi-urile atât de bine încât să-mi dau seama. 46: Vai cât ador poster-ul ăsta! E absolut superb, e primul lucru care-mi pică acum în ochi când mă trezesc.

        47: Rar vezi postere cu Vampire Knight în care s-o găseşti pe Sayori [prietena lui Yuuki]; tind să cred că acelea am fi eu şi Misaki, dar habar n-am care ar fi care. 48 & 49: Două dintre fanart-urile alexielei, le aveam de mult timp dar nu le-am găsit un loc pe pereţi. 50: Şi un ultim poster Vampire Knight cu cei doi superbi protagonişti masculini.

Şi asta e tot. Cică. Mi-a luat juma' de zi să scriu chestia asta, cu nişte întreruperi diverse.


        Valoarea iubirii adevărate e atât de fragilă încât, mânuită într-un mod neadecvat, poate fi degradată încet, dusă într-un stadiu deplorabil, dar niciodată distrusă. Dar asta nu înseamnă că trebuie s-o închidem în spatele unor pereţi transparenţi, prin care s-o privim, neatingând-o. Nu pe noi, ci în primul rând pe ea, o vom priva de aprecierea pe care o merită.
          Perfecţiunea e un lucru atât de imposibil de găsit, dar fragmente din ea se pot găsi oriunde, şi mai ales în paginile groase înecate graţios cu cerneală care cândva a fost creion şi tuş. Îmi fură ochii cu strălucirea lor şi îmi umplu gândurile de o lume care nu ar trebuie să aibă loc în mintea mea. Şi, să nu uităm, mă despoaie de bani fără regrete, aşteptând chiar mai mult, pentru că ele ştiu că le doresc.
          De manga vorbesc, de o parte din valoarea lumii care se poate cumpăra cu bani. Am decis că dacă vă arăt astăzi colecţia de manga, cine ştie când o fac. 
          Pentru început, eu am tot strâns manga de peste doi ani, încet, dar sigur. Şi tot mi se pare că am puţine volume. Când am luat prima carte, care nu era un volum practic de manga, am fost foarte hotărâtă ca vi fi probabil singura manga pe care mi-o cumpăr. Nu citisem atât de mult şi datul bani pe manga nu mă atrăgea. Astăzi mă distruge, haaa ha. Peste un an, dacă-mi aduc bine aminte, am pus mâna şi dat banii pe un alt volum, pe care l-am luat de la Nijikon pentru că...nu aveam pe ce altceva să dau banii. De atunci mi s-a pus pata, începusem şi să citesc mai mult, astfel că, în mare, am cumpărat ce am apucat de pe la convenţii până când am ajuns să am colecţii cu lacune pe care simţeam să le umlpu.
       Şi volumele astea care le acum nu le ţin pe rafturi. Încă. Pentru început, am avut o pungă mare şi colorată din hârtie în care chestioarele mele încăpeau fără probleme, dar cu timpul lucrul ăsta s-a schimbat. Am fost foarte fericită în ziua când n-am mai avut loc să pun noile volume acolo. Toată manga mea [cu mici excepţii] a fost cumpărată de la MangaShop.ro, fie de la standul lor de pe la convenţii, fie de pe site.
          În postarea asta am să văd arăt, pe lângă volumele mele, alte minuni pe care le am legate de anime şi Japonia [câte chestiuţe, defapt], plus un caiet vechi plin de amintiri scris de mine într-un din cele mai frumoase perioade ale vieţii mele care stătea la un loc cu manga-urile. Daţi click pe orice imagine pentru a o mări.

          Astea ar fi ceea ce se află acum în dreapta mea [mai bine zis feţele frumoase ale lui Yuya şi Zero]. Am să le iau, de la stânga la dreapta, pe rând, cu poze mai detaliate. Acolo sunt practic volumele care nu au alt loc, mai ales cele din Heart no Kuni no Alice, care sunt o alinare pentru ochiul meu iubitor de frumos [cotoarele alea arată supeeeerb *drolling*]. Se mai observă şi un ghid turistic National Geographic despre Japonia, pe care intenţionez să-l citesc din nou când începe şcoala; e o colecţie publicată de Adevărul, au vreo 20 de ţări şi toate ghidurile sunt scrise foarte bine. Acolo îmi ţin puţinul merchandise, parctic bijuterii pe care chiar le port. Se mai găsesc şi nişte ochelari de soare galbeni care, şi eu m-am mirat, îmi stau chiar foarte bine, şi o cutie care momentan e goală pentru că nimic nu încape în ea [fie CD-uri, fie manga].
          În dreapta de tot sunt 3 CD-uri, puse în ordine cronologică [adică din data în care le-am obţinut], de la stânga la dreapta. Primul este albumul celor de la Monarchy, o trupă românească de progressive metal. Apoi albumul celor de la A [se citeşte ACE], o trupă japoneză de muzică rock pe care am văzut-o live vara trecută. Şi ultimul este mult iubitul meu album 2U al lui Matsushita Yuya, pe care l-am cumpărat cu banii mei de pe net şi mi-a fost livrat din depărtata Chină. CD-urile japoneze le ţin încă în ţiplă, şi asta s-a dovedit a fi o decizie bună, pentru că de n ori CD-urile au căzut de acolo [inclusiv azi înainte să fac poza].
          După CD-uri vine cutia cu dramă, Box Set-ul Vampire Knight. L-am comandat vara trecută de le MangaShop în aceleaşi circumstanţe precum am comandat CD-ul cu Yuya - mi s-a pus pata serios pe el şi am făcut eu cumva rost de bani şi l-am avut în mână după o lună. Vampire Knight este una dintre seriile mele manga de suflet, şi una dintre cele trei mari favorite, din fiecare având destule volume în colecţie. Cutia în sine este o frumuseţe, are ilustraţii pe spate şi margini, dar eu prefer să o las cu partea curată pentru că deasupra ei este peretele plin cu postere. Toate volumele de acolo au fost citite o dată, deci, în total, de două ori, dacă punem perioada în care le-am citit pe net. Volumele de la 1 la 10 au fost materialul după care s-au animat cele două sezoane, şi pentru mine au fost o foarte bună recapitulare a anime-ului la patru ani după ce-l văzusem [defapt, eu am sărit o bună bucată din astea când m-am apucat să citesc manga].
          Îmi creşte sufletul când le văd pe astea. Mi se încălzeşte inima, nu altceva. Am citit Heart no Kuni no Alice [prefer titlul japonez] acum vreo trei ani, a fost printre primele mele manga şi mi-a plăcut la nebunie. Când m-am trezit eu la viaţă anul trecut că vreau s-o cumpăr, compania care o publicase în engleză [Tokyopop] dăduse faliment. Deci ar fi trebuit să scotocesc internetul după cinci din şase volume pe care cineva era dispus să le vândă. Însă, într-o noapte în care nu voiam să dorm, după ce am răsfoit un volum din Kuroshitsuji pe care îl aveam la mână, am dat pe coperta patru [adică pe spate] de site-ul editurii care-l publicase în engleză. L-am accesat şi am văzut că tocmai lansaseră Alice în variantă omnibus [un volum mai mare şi gros, cât două obişnuite] şi inima mea s-a bucurat în linişte. La Nijikon 2012 le-am comandat şi le-am ridicat cu plăcere de la stand. Fiind una dintre marile mele favorite, trebuia s-o am. Cărţile în sine sunt groase, sunt mari şi strălucitoare, fiecare având aprox. 400 de pagini. Încă nu le-am citit, pentru că sunt cam greu de mânuit şi eu nu citesc manga fizică [pe hârtie] acasă, ci de obicei la şcoală sau pe drum, astfel că mi-ar fi cam greu să le iau cu mine şi mi-e frică să nu le îndoi sau ceva de genul. Daaaar cotorul ăla frumos de care vă spuneam, plus titlul de pe copertă, au textură: îmi trec degetele peste ele şi mi se încălzeşte sufletul.
          Ceva ce port şi am purtat pentru mult în fiecare zi sunt inelele astea inspirate după Kuroshitsuji. Pe cel cu piatra albastră, inelul lui Ciel, îl am de mai bine de un an, însă, fiind din metal de proastă calitate s-a oxidat [mai ales partea care nu e vizibilă în poze] şi s-a înroşit, plus că s-a deformat [nu mai e perfect rotund, e perfect forma degetului meu]. L-am purtat des până l-am luat pe cel de-al doilea, la Otaku, în primăvară. Acesta este, dacă nu vă daţi seama, făcut după emblema contelui Alois Trancy, cu păianjenul lui Claude şi un model de pânză de păianjen pe lateral. Pe acesta l-am purtat de când l-am luat şi, thank God, abia dacă s-a oxidat un pic. E relativ măricel şi greu pentru un inel, dar exact asta îmi place la el [nu sunt genul care poartă bijuterii delicate].
          Acesta este un breloc inspirat din Vampire Knight, o miniatură a armei Artemis, care în stadiul prezent seamănă cu o coasă. L-am cumpărat recent, la Nijikon 2012 şi i-am pus un lanţ, astfel că-l port la gât. Vârfurile sunt relativ ascuţite [numai bune de scos ochi] şi asta îmi place la el.

          Voi încerca să nu mă distragă celelalte elemente din poză, care în acest moment mi se par mai interesante [ador cearceaful meu...şi pernuţa alb-negru...oh and there's mah laptop] şi vă voi face cunoştinţă cu restul colecţiei mele de manga. Sunt sigură că în stadiul curent pare foaaarte interesantă. Deci, în punga aia sunt restul volumelor şi alte chestii, iar în cutie sunt lucruri care erau înainte în pungă dar n-au mai avut loc - am zis să vi le arăt şi pe astea pentru că au ceva legătură cu manga. Punga în sine o pun peste cutie şi ansamblul format stă într-un colţ anume al camerei, unde praful nu prea ajunge şi există o foarte mică posibilitate ca cineva sau ceva să lovească sau alte minuni [gen să curgă lichide, vreo cană de lapte vărsată din neatenţie], să lovească, deci, volumele.

          Am să încep cu cutia al cărei conţinut îl vedeţi în dreapta pozei. Primul este un plic în care am diverse chestioare, în principal stick-ere, pliante, cărţi poştale de la Cosplay Gen care nu şi-au găsit locul pe pereţi, brăţări din acelea de la hârtie de la diverse evenimente şi diverse cărţi de vizită, plus alte minuni. O selecţie la nimereală se observă în poza de sus. Sub acel plic este un alt plic cu două poze care n-au avut loc pe perete, cu bateristul şi basistul de la PLUNKLOCK. Suub acel plic este acel caiet de care vă spunem, despre care am să vă mai vorbesc un pic. Şi în spate de tot este un alt caiet , mai mare şi frumos care ar fi trebuit să fie urmaşul celui de deasupra lui, dar n-a fost să fie.
          Caietul în sine l-am cumpărat acum mulţi ani de zile şi are pe copertă faţa micii Sakura care acum e şi ea doar o amintire. Mi-a fost milă să-l folosesc la şcoală, aşa că l-am făcut un soi de jurnal indirect, caiet de desene, idei şi mâzgăleli. L-am ţinut timp de aproximativ doi ani, din vara clasei a 6a până în ultima zi a verii în care am terminat şcoala generală. Am scris în mod inconsistent în el şi acum, când mă uit la el, pur şi simplu râd, pentru că am crescut şi se vede, judecând prima pagină faţă de ultima. Şi pasiunea mea pentru Japonia and company se dezvolta tot pe atunci. Buun, deci deasupra pozei cu Sakura am o poză cu diverse hârţoage cu desene, tâmpenii scrise de colegii la şcoală şi alte minuni. În caiet şi-au făcut loc şi tona de semne de carte de la MangaShop, care apar în poza de sub cea cu Sakura. În rest am pozat nişte pagini la nimereală, pozele mici din stânga fiind pagini scrise în primul an al caietului [vara dinaintea clasei a 7a], iar cele din stânga fiind scrise în perioada târzie a caietului, în primăvara clasei a 8a. Pe centru este Yakusoku wo Shiyou, un cântec compus de supercell pe care l-am ascultat fără oprire când am fost la mare înainte de a începe clasa a9a. Este prima mea încercare de scrie în japoneză, copiind pur şi simplu liniile tipărite pe o hârtie. Sub fâşia ataşată de pagina caietului sunt nişte puţine cuvinte pe care le-am scris în ultima zi de vară pe faleză la Eforie Nord, încheind astfel caietul.




          Haa haaa, măi fetelor, niciuna dintre voi n-a avut nicio idee ce ar trebui să scrie când ne-am întâlnit?
           Astea sunt nişte pagini scrise de prietenele mele bune în momentele în care ne-am cunoscut. Sus e scrisul lui Ann-chan, pe care am cunoscut-o când m-am revăzut cu Annah, curenta mea colegă de bancă [şi un troll încă de pe atunci, văd], al cărei scris e la mijloc. Jos de tot este scrisul lui Shiro-chan...şi tocmai acum mi-am amintit vag unde ne-am întâlnit noi [când am întrebat-o, nici ea nu mai ştia], dar cum ne-am întâlnit...tot nu-mi aduc aminte.

          The inside of the black hole. Not so black anymore thanks to le blitz. Cărţile stau în picioare, organizate relativ pe serii. În stânga sunt toate volumele pe care le am din Kuroshitsuji, în dreapta o diversitate de alte chestii dominate de Vampire Knight, o hârtie de cadouri antică şi Artbook-ul Vampire Knight.

          Volumele mele din Kuroshitsuji, cea de-a treia din favoritele mele absolute [dar asta nu înseamnă că e pe locul trei, aceste serii nu le pot pune una peste alta]. Am început cu volumul 6 cu moaca drăguţă şi relativ sadică a lui Ciel acum doi ani de zile. Nu l-am luat pe 1 pentru că ştiam că arta în primele volume nu e chiar extraordinară, dar acum asta nu mă interesează, oricum îmi place şi le voi lua şi pe celelalte. Am continuat aleatoriu, luând ce găseam peste vol. 6 de la convenţii, apoi pe 11 l-am comandat de ziua mea. Charles Gray, personajul de pe copertă, este unul dintre personajele mele favorite. Cărţile în sine sunt superbe, să se observe fiecare model diferit în colţurile copertelor [eu am observat asta târziiiu], plus modelele de pe spate [cărora am uita să le fac poze dar le găsiţi pe net], care diferă şi ele în funcţie de volum şi se potrivesc perfect cu povestea volumului. Volumul 9 este cel mai citit [aprox. 5 ori] şi trecut prin lume [am fost inclusiv la plajă cu el].
          Aici sunt restul volumelor, plus revistele mele CosplayGen. Aici se află, de asemenea, prima carte cumpărată de mine, care nu e un volum propriu-zis: Fanbook-ul Vampire Knight. L-am luat la prima mea convenţie, acum doi ani, pentru că simţeam că n-am să mai dau de el vreodată: era un singur exemplar la stand şi a fost prima şi ultima dată când l-am văzut la vreo convenţie [bine, îl poţi comanda online].  Lângă el sunt alte două volume din Vampire Knight, achiziţionate de parcursul timpului: vol. 13 este primul volum din serie pe care l-am luat [iarăşi, pentru că acolo arta este mai evoluată]. Vampire Knight este cea mai completă colecţie pe care o am, îmi lipsesc patru volume pentru a fi la zi. Apoi am Akuma to Love Song, un volum pe care l-am luat fără a-l fi citit înainte online, o manga shojo interesantă, care însă este de vânzare [detalii aici]. Nu m-ar deranja s-o păstrez, dar nu m-ar deranja nici să-mi iau altceva pe care chiar vreau să dau banii cu banii daţi pe acest volum. Apoi, am un manga...străin, să zicem. Nu ştiu dacă este o publicaţie americană sau britanică, l-am primit cadou acum doi ani de zile şi este relativ interesant, Romeo şi Julieta în lumea modernă. Apoi cele trei numere ale mele din CosplayGen, caut să-mi vândă cineva numerele 1 şi 4, care nu se mai publică, pentru că revista este foarte bună. Pe numărul 3 am un autograf al Linei Lau, care a fost la Nijikon 2012.
          În final am Artbook-ul Vampire Knight [cu urme pe copertă de  zgârieturi cu ojă neagră de pe unghile mele - când am cumpărat cartea am zgâriat-o de plăcere], pe care l-am luat acum mai bine un an de la Nijikon 2011. Este o selecţie largă de ilustraţii color publicate în perioada primelor 10-12 volume din manga, printate frumos pe hârtie lucioasă. Am deschis cartea la nimereală şi i-am făcut o poză - de la început se observă evoluţia artei lui Hino-sensei. Apoi am făcut o poză la paginile cu procesul de desenare al ilustraţiei de pe copertă [mult mai mare decât ceea ce se vede]. Dintre ilustraţii, secţiunea mea preferată este cea cu cele selectate de Hino-sensei.

          Şi cam asta ar fi colecţia mea manga. În wishlist-ul meu manga se află, printre volumele care-mi lipsesc din colecţiile deja începute, serii precum Kamisama Hajimemashita, doujin-uri Alice [există publicate în engleză, yeees!] şi seria Mardock Scramble. Intenţionez să-mi iau şi nişte Yaoi, dar până acum am evitat asta pentru că am alte priorităţi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top