Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 23 mai 2011

Să mor. Oare chiar n-am nici o şansă?

Naiba. Naiiiiba!
Numai la el mă gândesc.
Numai la el vreau să mă gândesc.
Nu mai realizez odată că nu-i adevărat.


              Sunt o nebună declarată. Nebună pe sistem turbo, dusă cu capul şi total de dinafară când vine vorba de realitate. Poate că asta se aplică şi pe felul meu de a iubi. Sau poate visez prea mult.

              "Tu vorbeşti măcar cu el?"; "Ai măcar o poză cu el?". Nu-l cunosc. Nu l-am cunoscut niciodată şi nici până în ziua de azi nu-mi amintesc că fi avut o conversaţie normală, ca între oameni. Poate pentru că asta se întâmpla într-o eră apusă a copilăriei mele, când eram cu totul altă persoană şi în acelaşi timp aceeaşi. Anii au trecut. Noi n-o să mai râdeam niciodată ca atunci. Sau, mai precis, n-am să râd eu cu ei. Pentru că în deşteptăciunea mea copilărească am zis stop şi nu i-am mai văzut şase ani de atunci. Atunci nu-mi părea rău. Nici acum nu-mi pare, pentru că ar fi fost la fel. Faptul că am zis adio mi-a dat şansa să mă schimb, să devin altfel şi să înţeleg altfel.
              După aceşti şase ani l-am văzut. Din nou. Nu părea deloc schimbat, îmi aducea aminte de acelaşi lucruri. Ce m-a fascinat au fost ochii lui. Am avut curajul să-i privesc într-o noapte, de aproape, şi deşi nu i-am văzut prin bretonul lui, le-am simţit strălucirea. Aveau o strălucire malefic de sinceră, ceva ciudat şi deloc mirific. M-au speriat. Astfel că în fiecare seară mergeam în parc, doar ca să-l văd. Să mai adaug un pic zahăr în viaţa mea amară. Nici nu ştiu dacă simt ceva pentru el, tot ce ştiu e că el mă va schimba. Dacă voi avea curajul care-mi trebuie şi dacă nu voi primi un refuz clar. Poate atunci da, atunci mă voi mai schimba un pic. Şi da, habar n-am ce înseamnă să vrei pe cineva aproape. Nu vreau să am habar. E o povară prea mare pentru mine.
              Ştiu că nu e omul perfect. Îmi dau seama de asta, nici eu nu sunt perfectă. Poate că el nu e aşa cum îmi imaginez, poate că mintea mea se joacă cu mine sau poate că pur şi simplu mă simt singură într-o lume care are multe de împărţit. Oricum ar fi, nu ştiu ce-am să fac. Singură n-am să pot să fac nimic. Aşa se consumă flăcările mele : ard până când nu mai au chef să ardă. Poate că sentimentul va dispărea. Sau poate că ironia îţi va face simţită prezenţa şi el are deja pe cineva. Asta ar fi calea cea mai uşoară, nu?

2 comentarii:

  1. Hai matzaa nu fi bosunflataa:X:x.Promite mamica ca in maxim 1 luna te face lafel de zburatoare ca ea:X. Pi' cuvant de matza cracita.

    RăspundețiȘtergere

 
back to top