31 martie

La mulţi ani Anaaaa~!

         Tocmai realizez că mi s-a făcut dor de nebuniile pe care le făceam acum un an prin casa mea cu gaşca mea de puştani extremi. Deşi astăzi nu s-a îmbătat nimeni, nu s-a vărsat bere sau sentimente şi nu s-au făcut farse periculoase, a fost o zi frumoasă şi de neuitat. Cash Cash [le boss, I mean] a făcut şaişpe ani. Teehee, să vezi la iarnă când fac eu şaişpe, ce mişto o să fie. 

Plouă cu ultraviolete în Kyoto

Zile din alea nebune,

în care ţipi fiindcă, frate,

e mişto să fii un geniu printre idioţi!

        Uşor, dar parcă sigur, zilele alea epice ale vieţii dusă la extreme se întorc în doze, mici, scurte şi cu efect garantat. Şi deşi străzile radiază de prostie în fiecare zi, hai să vedem partea bună! Numai noi, aşa cum suntem, putem străluci chiar şi prin ploaia întunecată şi rece. Asta o ştiam de mult, dar parcă timpul m-a făcut să uit.

Another

"Mai bine...ai fii atent.

Se poate...să fi început deja."

         Cu 26 de ani înainte, în a treia clasă din clasele de seniori ale şcolii generale din nordul oraşului Yomiyama, exista un elev popular, care avea note bune şi era admirat de toţi, pe nume Misaki. După ce Misaki moarte subit, colegii lui se hotărăsc să se comporte ca şi cum Misaki ar fi încă în viaţă.

         Apoi, în primăvara anului 1998, un elev pe nume Sakakibara Kouichi se transferă în aceeaşi clasă din acel an. Acesta însă devine suspicios când observă atmosfera ciudată şi înfiorătoare din clasă, dar mai ales când face cunoştinţă cu o fată pe nume Misaki Mei, care poartă un plasture peste ochiul stâng şi este întotdeauna singură.

X-NOTE

Când adevărul te poate duce

la o moarte curdă.

     Essi este o fată relativ obişnuită, deşi are nişte puteri neobişnuite: poate să controleze sau să afecteze mediul înconjurător doar cu puterea minţii ei. Când un băiat pe nume Yuon o solicită pentru a organiza nişte evenimente ciudate legate de moartea tatălui lui şi de moarte mamei lui Essi, fata este înscrisă în institutul Xen şi începe să-şi antreneze puterile. Va reuşi ea oare să descopere adevărul, în acest drum al vieţii plin de necunoscut? Nu. Şi na'vă spoiler. >:) Bine, nu chiar spoiler. Jucaţi-vă şi vă veţi da seama.

Ironia ricoşează

Când idioţenia lor e atât de grandioasă,

şi deci dureroasă,

încât mă doare şi pe mine.

     Există acele specimene nedezvoltate care au puternica impresie că s-ar fi maturizat şi au deja o doză bună de experienţă. De unde, din aer?!

Painful Nosebleeds

În visele mele

n-ar fi existat stele căzătoare

Gotta love Aquarion 8->

         Nu ştiu dacă îmi place sau detest oamenii care-mi spun lucruri evidente despre mine. Depinde cum le spun. Comunicarea asta, care ar trebui să fie o artă a aruncării cuvintelor urâte delicat, a devenit imposibil de înţeles zilele astea. De curând am început să am cam multe crize de superioritate.

Grinning Girl

    Ca în fiecare zi, familia Phantomhive lua cina în grădina care trecuse cu stoicism, şi cu ceva ajutor din partea lui Sebastian, prin nenumăratele accidente explozive ale lui Finny. Contele Ciel, care cina alături de vivacea lui soţie, Elisabeth, discutau despre diversele probleme ale vieţii lor de zi cu zi, viaţă de altfel normală prin efervescenţa ei. În fiecare zi se întâmpla, deci, ceva interesant în conacul Phantomhive. Nici acea zi de vară nu era o excepţie.

You are the music in me

«Grell: This thing...I just had

a fucking orgasmic explosion in my mouth.

Sebas-chan: This is like...a mouthgasm»

Ştii, poza asta este chiar aia de la mare de care'ţi spuneam.

Seriously, Sebas-chan, if you're gonna be that perverted, than you leave no choice than to eat you up!

      Odată cu venirea primăvreii ăsteia care ne ameţeşte imaginaţia, rolurile se inversează. Şi parcă mă apucă un dor imposibil de drogul  ăla al nebuniei care creează amintiri superbe. Soushite, anata wa watashi no mirai chizu. Vreau să cred asta, şi peste 30 de ani.

Când ea şi el minţeau prin visele mele

Sentimentul pe care nu-l înţeleg,

mă întreb oare ei l-au trăit vreodată?

El nu mi-ar răspunde, iar ea sigur ar minţi.

        Dance the night away...Nu că în acea noapte am fi dormit. Nebunia vieţii ne lovise din plin, sau poate aşa aş fi vrut să cred. Zgomotul unei uşi mă trezise, doar ca să văd fumul secat de viaţă şi să simt mirosul înţepător al ţigării care mi se părea prea tare. Silueta lui melancolică şi îndepărtată îmi amintise că eşuasem în ale amorului, dar reuşisem să mă îndrăgostesc. Atunci însă eram prea ocupă să neg iubirea cu mândria mea, astfel că nu mi-am dat seama.

      Iar ea, curva mea, care nici nu ştiu dacă se bucura de mirosul aşternuturilor şi de scârţâitul groaznic al patului, făcuse lumină în cameră odată cu melodia aia. Melodia aia veche, alterată şi care nu se potrivea deloc sentimentelor noastre în acel moment. În acel moment m-am întrebat "eu ce caut aici?"

        Ironic e că acum, nici dacă aş vrea, n-aş putea să reînvii momentul acela scurt şi simplu. Vorbele pe care l-am spus atunci s-au dus odată cu fumul de la ţigara lui, doar melodia şi figura lor a rămas, poate la fel ca înainte. Eu m-am înecat în amorul meu neîmplinit, el a dispărut de mult în spatele acelei lumini care pe mine nu mă fascina, iar ea s-a schimbat prin simplul fapt că a rămas aceeaşi.

Încă o dată, eu ce căutam acolo?

Şi totuşi el, care o ţinea pe ea în braţe, ar fi trebuit să mi se pară romantic?

Oooh Doamne, încă mai am pozele de atunci.

PAINFUL FACEPALM.

Haru no kiseki

E sentimentul ăla nostalgic

din zilele în care râdeam

       Încă mi-e dor de ce aveam acum un an, când descopeream multe şi fiecare moment era unul preţios. Multe s-au schimbat, dar zâmbetele, lumina şi mirosul vacanţei a rămas acelaşi.