Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

vineri, 30 martie 2012

Plouă cu ultraviolete în Kyoto

Zile din alea nebune,
în care ţipi fiindcă, frate,
e mişto să fii un geniu printre idioţi!

        Uşor, dar parcă sigur, zilele alea epice ale vieţii dusă la extreme se întorc în doze, mici, scurte şi cu efect garantat. Şi deşi străzile radiază de prostie în fiecare zi, hai să vedem partea bună! Numai noi, aşa cum suntem, putem străluci chiar şi prin ploaia întunecată şi rece. Asta o ştiam de mult, dar parcă timpul m-a făcut să uit.


       Am ajuns la şcoală chiar la timp, chiar cu ceva timp înaintea Medei. Ziua a început cu doza de nervi necesară din cauza altei persoane deloc importantă, dar am trecut şi de asta. Am făcut primele ore la subsolul ăla jegos, dar măcar am dat de o clasă relativ curată. După astea două ore am realizat că în sala aia era un pian, care săracu' a fost abuzat de toţi jegoşii care apăsau clapele cu picioarele şi scoteau sunete groaznice. Aveţi respect măcar pentru cultură, dacă voi n-o aveţi! Apoi am văzut la capătul coridorului de la subsol o gaură neagră, o deschidere care ducea pratic în partea jegoasă a subsolului, care dădea cumva afară. Aveam eu dreptate când ziceam că locul ăla seamănă cu o închisoare, măcar acuma am pe unde scăpa când mi se acreşte p'acolo.
       Am făcut apoi nişte ore plictisitoare, nimic nou sau interesant. Am luat un 9 la mate, deci îmi iese media zece [eu, filoloagă!], astfel că de acum încolo nu mai dau nici un test la mate, ca să nu-mi stric media aia imposibilă. Apoi am mers cu Meda şi Hülya la Cărtureşti, pentru că eu personal aveam de luat un cadou pentru Cash Cash, care face her sweet sixteen mâine. Meda, care se pare că e o zgârcită declarată [nu dă bani decât pentru ea], în loc să cumpere o carte, a mers astea două zile la librărie ca s-o citească acolo. Între timp am sunat-o pe Misaki ca să vină şi ea să facă rost de un cadou.
       Cu Misaki m-am întâlnit la Burger King până la urmă, iar afară începuse să plouă. Aşa că am luat-o pe divă'mea de Meda s-o bag la metrou. Iar aia, când a ieşit în ploaie, şi-a pus ochelarii de soare pe ochi şi a avut grijă ca toată lumea să afle că ea vede soare [deci străluceşte]. A fost prea epiiiic, mai ales că lumea, bineînţeles, se uita la ea ca la dumnezeu. 
       În final, am un chef nebun de chiul pe blocuri!

Happiness >.<

OMFG EDIT: S-a stabilit data în care are loc OTAKU! KYAAAH...aaahh...ţipăt înfundat. Mă enervează cu nu se mai ţine la casa de cultură a studenţilor. Cică se face la Universitatea Romano-Americană; ori locul e mai mare ca înainte [anul trecut a fost o aglomeraţie imposibilă în CCS!], ori e mai mic că n-au fost bani. Oricum, e merg ca să-mi refac provizia de manga şi alte bunătăţi [treee să strâng banii, arrrr] şi să văd lumea şi cosplay şi alte nebunii. Speeer, mă rog din tot corasonul să vină nebuna de Misaki [mă doare pe mine undeva că are examen, anul trecut şi eu aveam şi m-am dus şi am pierdut două zile acolo]. Deci băăă ăia care vă arde curu' măcar un pic când auziţi de anime, nu fiţi leneşi şi veniţi! NEBUNIEE~

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top