Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

joi, 29 martie 2012

X-NOTE

Când adevărul te poate duce
la o moarte curdă.

     Essi este o fată relativ obişnuită, deşi are nişte puteri neobişnuite: poate să controleze sau să afecteze mediul înconjurător doar cu puterea minţii ei. Când un băiat pe nume Yuon o solicită pentru a organiza nişte evenimente ciudate legate de moartea tatălui lui şi de moarte mamei lui Essi, fata este înscrisă în institutul Xen şi începe să-şi antreneze puterile. Va reuşi ea oare să descopere adevărul, în acest drum al vieţii plin de necunoscut? Nu. Şi na'vă spoiler. >:) Bine, nu chiar spoiler. Jucaţi-vă şi vă veţi da seama.
     X-NOTE este, cu siguranţă, cel mai ciudat joc otome pe care l-am jucat. D'aia şi stau acuma să scriu special despre el. N-am să mint, prostia aia de joc M-A SPERIAT. Nu ştiu de ce, sincer. Să zicem că coloana sonoră este morbidă şi te bagă într-un suspans din ăla tâmpit, apoi sunt mai multe sfârşituri proaste, rele şi fără succes decât finaluri fericite şi, în final, antagonistul este UN CIUDAT CU O ARMĂ. Nu vă recomand să-l jucaţi noaptea, mai ales dacă aveţi imaginaţie bogată ca mine. Îmi ridic ochii, mă uit la uşa deschisă [e întuneric, eu uşa n-o văd, dar o percep pentru că ştiu unde se află] şi-i văd moaca ăluia, nebunului cu armă. Brrrrrr, nu mai vreau! Nu m-a speriat Shiki şi mă sperie aşa ceva. Am o minte ciudată.

Anon, de ce îmi aminteşti atât de mult de Usui cu tigaia aia?
     În fine. X-note este un joc deştept, bine făcut, cu o poveste complexă, cu suspans în exces. E greu, prea greu şi înfiorător ca să-l pot juca de 30 de ori ca să-mi dau seama singură care sunt alegerile bune. Aşa că l-am jucat cu ghidul în faţă. Asta după ce am luat cele două sfârşituri proaste şi urâte, dintre care, într-unul, Essi moare. Şi e naşpa, pentru că aia vorbeşte la persoana I şi eu sunt genul care chiar intră în pielea personajelor în otome.
     Povestea este genială, deci chiar nu mă aşteptam la ce s-a dezvăluit pe acolo. Sau poate n-am avut chef să mă apuc să fac previziuni.


Oure şi norii lui iubiţi...sau poate nu?

     În orice caz, sunt trei băieţi de care Essi se poate ataşa; zic "ataşa" pentru că dragostea ei faţă de băieţi este una adâncă, care o face să realizeze că depinde de ei; e genul ăla de dragoste care apare numai între personaje care au ceva în comun, inclusiv suferinţa. Fiecare are povestea lui, fiecare are un rol imens în "adevărul" pe care-l caută fata, fiecare este frumos în felul lui. Prima dată am mers pentru personajul shota, adică Oure. E genul ăla de Shota copilăros, prea pur chiar, care-mi aminteşte de uke-le ăla...nefutut din Okane ga Nai. Dar povestea lui e dramatică, pot spune că m-a mişcat cel mai mult, şi tocmai de aia e personajul meu preferat. Apoi l-am luat pe Yuon, pur şi simplu pentru că Anon, genul kinda playboy and happy-go-lucky este tipilogia pe care-o joc ultima în otome, deci nu prea-mi place. Şi sincer, cel mai bine e ca Anon să fie jucat ultimul: drumul lui e cel mai greu, povestea cea mai complexă şi şocantă. Yuon este de asemenea un personaj frumos, fascinant pentru că se deschide greu.

Vă provoc să ghiciţi ce pasiune are Yuon. Se deduce uşor din imaginea asta.
      Eroina...n-aveam cum s-o urăsc. De obicei nu-mi sunt simpatice eroinele de otome, dar Essi e o excepţie, pentru că a suferit mult, suferinţă adevărată şi bine prezentată. Şi totuşi are personalitatea aia pură şi neafectată care eu o detest, iar apoi bam! are curaj să fac praf tot răul ăla muuult mai puternic decât ea.
     Sistemul...e ciudat. Asta şi face jocul greu: nu poţi salva când ai tu chef, la sfârşitul fiecărui capitol [sunt 6 în total] ţi se dă o parolă pe care o poţi folosi pentru a accesa următorul capitol. Bine, asta se rezolvă în versiunea 2, dar n-am putut s-o cumpăr şi a trebuit să joc aşa. Plus, galeria şi alte minuni o poţi vedea numai după ce dai de toate sfârşiturile posibile, inclusiv alea proaste. Unele dintre ele sunt depresive şi tâmpite, dar ciudat de adevărate. Arta arată bine, personajele arată unic şi interesant iar fundalurile arată ok, uneori chiar ciudat. Este şi un visual novel, aş putea spune că se concentrează mai mult pe poveste chiar, dar povestea fără băieţi cu există. Essi îşi antrenează puterile prin nişte mini-jocuri care devin din ce în ce mai grele cu cât avansează mai mult.
     În final, îl recomand celor care caută un otome cu o poveste chiar bună, dacă nu vă sperie temele mai întunecate şi coloana sonoră cam morbidă. Şi sunt şanse puţine să vă iasă un sfârşit bun din prima :)).
    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top