Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 26 martie 2012

Grinning Girl


    Ca în fiecare zi, familia Phantomhive lua cina în grădina care trecuse cu stoicism, şi cu ceva ajutor din partea lui Sebastian, prin nenumăratele accidente explozive ale lui Finny. Contele Ciel, care cina alături de vivacea lui soţie, Elisabeth, discutau despre diversele probleme ale vieţii lor de zi cu zi, viaţă de altfel normală prin efervescenţa ei. În fiecare zi se întâmpla, deci, ceva interesant în conacul Phantomhive. Nici acea zi de vară nu era o excepţie.

   - Sebastian, cred că se întâmplă ceva, se adresă contele majordomului său, privind uşor spre colţul conacului, fără să-şi întoarcă capul; din cealaltă parte a clădirii se auzise un sunet înfundat.
    -  Voi verifica imediat, stăpâ-, dar Sebastian nu apucă să-şi termine replica.
    De după colţul clădirii se arătă un personaj disperat, care părea a se distra într-un mod imposibil de înţeles, deoarece, deşi i se zăreau colţii aliniaţi perfect într-un zâmbet, pupilele îi erau micşorate şi sprâncenele încruntate, ceea ce-i dădea figura unui nebun care halucinează. În nebunia lui acesta apucă un colţ al mătăsii care acoperea masa lungă, astfel că toată cina se afla acum pe jos, iar sticla de vin din mâna lui Sebastian zbură, împinsă de un vas de alamă, direct în peretele clădirii, lăsând o dâră de lichid roşu stins. Contele ar fi vrut să-şi dea o palmă peste faţă, dar se abţinu; soţia lui zâmbi entuziasmată când văzu o a doua persoană care apăru de după colţul conacului.
    - Sebas-chan, salvează-mă, femeia aia perversă vrea să mă omoare! exclamă entuziasmat personajul cu părul roşu, apucându-l pe Sebastian de braţ.
    - Sutcliff, de când laşi tu laşitatea aia din tine să vorbească?! strigă tânăra nervoasă, în timp ce sări pe masă şi îndreptă cu furie vârful sabiei late către zâmbetul nesătul al lui Grell. Acesta însă evită impactul, alunecând rapid câţiva metri buni mai către stânga, astfel că sabia se opri în peretele pătat cu vin roşu.
    Astfel de intercaţii nu erau neobişnuite. Tocmai de aceea Ciel se abţinu să-şi dea o palmă în frunte, iar Elisabeth zâmbi vivace ca de obicei. Grell Sutcliff era o cunoştinţă veche a celor doi, iar tânăra era o amintire antică în mintea lui Sebastian. Nimeni nu-şi amintea cum o cheamă, poate pentru că nimeni nu o văzuse de zeci de ani, iar alţii credeau că ar fi murit. Grell insista, totuşi, să-i spună pe nume atunci când simţea că prezenţa ei îl excita.
    - Dar, Sayuu-chan, de ce eşti tu împotriva mea şi a lui Sebastian? Ştii, mi se pare că eşti geloasă că nu vei fi tu cea care-i va purta copii, nuuu? continuă Grell cu zâmbetul lui, acum devenit distrugător, deoarece „femeia perversă” îndrăzni să-i distrugă legătura imposibilă cu majordomul care în acel moment îşi înghiţi un fior de scârbă.
    Sayuuki nu spusese nimic, pur şi simplu pentru că era obişnuită cu fanteziile scârboase ale lui Sutcliff. Sebastian încerca să-şi păstreze calmul în faţa stăpânului lui, astfel că o rugă din priviri pe tânără să se ocupe de roşcatul care, ca de obicei, îşi confunda propriul sex.
    Astfel că şatena sări rapid peste masa acum goală şi tăie aerul cu sabia care avea o destinaţie clară: gâtul lui Sutcliff. Acesta însă se aplecă într-o parte înainte ca tăişul să-l atingă, însă nu atât de repede încât să nu-i reteze câteva vârfuri ale părului lui lung. În următoarea secundă tocul pantofului lui se îndrepta către bărbia tinerei. Ea însă sări, se dădu peste cap, evitând-o pe Elisabeth care se afla la capătul mesei, aterizând astfel pe masă; alunecă însă necontrolat către celălalt capăt al mesei, unde se afla Ciel. Înainte ca Sebastian să intervină pentru a opri iminenta coliziune, Grell profită de momentul în care Sayuuki era concentrată să-l evite pe conte şi o lovi din plin, corpul ei lovindu-se puternic de peretele acum crăpat al clădirii. O ramificaţie neagră începu să apară de la gâtul tinerei, continuând pe braţul ei stâng. Ochii ei străluceau sângeriu.
    În următoarele momente ea înfipse sabia grea în mijlocul mesei, încă ţinându-se strâns de mânerul ei. Astfel că se învârti odată în aer, dând drumul sabiei pe care o folosise drept suport tocmai când ajunse în dreptul lui Grell. Tălpile cizmelor ei făcuseră contact puternic şi rapid cu bărbia lui, lansându-l cu putere în aer în timp ce el lăsă să se audă un ţipăt entuziasmat. Până la urmă îi plăcea să facă dragoste din priviri şi lame, mai ales când soarele apunea.
    Primul lucru care ateriză pe pământ nu fu roşcatul, ci drujba lui grea care crăpase frumos pavajul din grădina contelui. Imediat după ea apăru şi el, care ateriză drept în mâna lui Sayuuki. Mai precis acum gâtul lui era însângerat din cauza unghiilor tinerei cu privirea de foc, iar picioarele lui nu mai apucaseră să atingă pământul. Grell lăsă să se audă un tuşit scurt, apoi scuipă sânge, dintre care câteva picături aterizară lângă buzele fetei. Acesta le linse uşor, în timp ce ochii i se aprindeau şi mai tare, iar acum ramificaţiile negre îi acopereau colţul stâng al feţei. Îl strânse mai tare de gât, în timp ce-l ridica uşor din ce în ce mai sus, privindu-l cu o mânie nesăturată. Sutcliff, nici el nu înţelegea de ce, avea puternica impresia că ea face asta nu din cauza unui instinct criminal, ci pentru că modul în care o aborda el ar excita-o aşa cum prezenţa ei îl excită pe el. Într-o anumită măsură şi ea era perversă, dar într-un mod mai subtil decât roşcatul.
    Cei trei care acum deveniseră, împotriva voinţei lor, spectatori, erau acum nevoiţi să audă ţipetele disperate ale lui Sutcliff. Ceea ce era ciudat e că el nu era genul de personaj care să ţipe din laşitate, în nici un caz. Şi totuşi acesta ţipa dureros, din toţi rărunchii, cu fiecare încruntare aproape inobservabilă a sprâncenelor tinerei; respira rapid, extenuat, câteva secunde, în timp ce ea-şi apleca uşor capul către dreapta. Se uita din ce în ce mai intens în ochii lui, iar acesta, după încă un ţipăt disperat, rămase fără glas şi acum respira încet, în timp ce o dâră de salivă i se prelingea printr-un colţ al gurii. Sebastian era conştient de puterile lui Sayuuki, ştia cum aceasta reacţiona când cineva făcea greşeala s-o subestimeze, iar acum putea clar să prezică că era o problemă de câteva secunde până când sufletul lui Sutcliff avea să se ducă dracului. Şi totuşi, majordomului îi părea cumva rău că nu avea să fie el dracul la care sufletul consumat al acelui nebun avea să ajungă.
    Ceea ce tânăra făcea era aparent simplu, dar imposibil de practicat, cel puţin în acea dimensiune care era încă blocată în secolul nouăsprezece. Crea iluzii în mintea victimei, folosindu-se de amintirile sau fricile ei, măcinându-i astfel subconştientul. Odată ce Grell abia mai respira, îl lăsă uşor la pământ, punându-l în genunchi. Se aşeză şi ea în genunchi lângă el, îi apucă pletele mai lungi ca ale ei cu mâna dreaptă şi îi dădu uşor capul pe spate. Îşi înfipse rapid colţii în gâtul lui iar acesta deschise uşor gura şi, pentru o secundă, prin corpul lui trecu o senzaţia fierbinte. Atunci realiză de ce vrea atât de mult să fie lângă ea, s-o vadă distrusă şi la picioarele lui, deşi în acel moment rolurile erau total invers. O putea auzi cum îi înghite uşor sângele, şi parcă-şi simţea viaţa cum se scurge din el.
    Dar Sutcliff era ciudat de ambiţios când venea vorba de visele lui alături se Sebastian, iar când îşi aminti că demonul încă îl priveşte, îşi adună ultimele puteri şi o apucă pe Sayuuki de păr, dându-i o lovitură puternică cu piciorul în abdomen, lovitură care o lansă câţiva metri în aer. În secunda următoare îşi aminti că nu mai are drujba în mână, o apucă rapid şi o porni. Atunci când Sayuuki căzu, deja era întuneric. Sebastian nu credea că va fi nevoie să lumineze grădina, astfel că cei trei văzuseră, luminată de lună, silueta întunecată a tinerei care acum căzuse fix în drujba roşcatului. Sângele se prelinse în crăpăturile din pardoseală, iar un miros dulce umplu aerul nopţii. Şi totuşi, Sebastian nu putu să simtă mirosul mult iubit al morţii. Zâmbi ironic, pentru că ştia că, fiind vorba de acel vampir imortal, să-i fi văzut sufletul despărţindu-se de trup era imposibil. Mirosul dulceag din aer venea de la sângele ei, miros pe care numai Sutcliff şi Sebastian îl puteau simţi. Grell trase aer în piept şi privirea i se umplu de dorinţă criminală. Trase rapid drujba din corpul vampirului, pentru a lovi din nou. Sayuuki se dădu doi paşi mai în spate şi prinse capătul drujbei în mâna dreaptă, ceea ce o făcea imposibil de operat. Ramificaţiile negre de pe mâna ei se plimbau acum pe pardoseala spartă ca nişte umbre nesătule, iar sângele se întorcea din nou în corpul ei, în timp ce rana din abdomen se vindeca. Îşi aplecă din nou uşor capul spre dreapta, în timp ce o melodie ciudată se auzi din direcţia tinerei. Luă telefonul din buzunar şi răspunse rapid:
    - Wiiiiill, de ce trebuie mereu eu să am de a face cu nebunul ă-sta? Dacă mai are din nou idei din astea superbe, şi se uită puţin încruntată, dar plictisită, către Grell, să ştii că ţi-l omor şi gata. Nu-mi pasă că ar fi un shinigami sau că ai avea tu nevoie de el, mie mi-e foarte uşor să i-l trimit lui Lucifer, continuă şatena zâmbindu-i victimei frumos. Sebastian se abţinu să nu râdă, doar şi el îl cunoştea pe Lucifer.

Comentarii finale: Cred că mi-am imaginat o grămadă de lupte între eroina mea şi Grell Sutcliff, dar niciodată nu m-am obosit să le notez pe undeva. Nu-mi amintesc să fi scris ceva în care să descriu detaliat o luptă, iar acum sincer îmi place cum a ieşit asta. Am decis să-i fac pe Ciel şi Lizzy adulţi pur şi simplu pentru că nu ar fi fost potrivit ca doi copii să privească o astfel de luptă. Întotdeauna luptele pe care mi le-am imaginat eu [o grămadă, de tot felul, de la replici sarcastice între cupluri, până la războaie dramatice] au fost urmărite de cineva, pentru că mi s-a părut mult mai interesant cu părerile unor spectatori. Voi mai scrie din astea, deja am una cu un aer horror de mult timp în cap.
    Mi-e lene să pun un disclaimer, sincer. Că doar nu postez pe forumuri sau ceva. Personajele, în afară de eroina mea, se regăsesc în seria Kuroshitsuji [Black Butler]. N-ai văzut anime-ul? Foarte bine, poţi să începi cu manga-ul! Anyway, întreaga serie este o capodoperă pe care o recomand oricui. Şi, pentru cei care nu ştiu, Will ar fi William T. Spears, partenerul lui Grell.
    Acum sunt la ţară, n-am chef să văd anime, şi deci cred că voi mai scrie ceva. Am o vagă idee care cuprinde stele şi melodia lui supercell „Kimi no shiranai monogatari”, dar atât. Dacă reuşesc să scot ceva mai consistent, voi scrie. Când ajung acasă recitesc Innocent Girl şi o continuu, fiindcă am o idee bună cum. Şi diseară am să mă holbez bine la cerul plin de stele, poate-mi răsare vreo idee.

24 martie 2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top