Don't try to fix me. I'm not broken

Daylight broke me into little shards of existence

And yet, it's just the time that passes to melt it all away

Evanescence - Hello

Câtă ironie pe lumea asta. Sau poate că simpla existenţă a naturii umane face această lume ironică. Şi totuşi, simţea cum se pierde uşor, fără şanse prea multe de scăpare. Dar exista acel motiv, acel fir de păianjen subţire, aproape invizibil şi fără putere, care oricând s-ar fi putut rupe. Acest lucru îl ajuta însă să trăiască, dându-i un neînsemnat scop. Acel fir de păianjen era salvarea lor, a tuturor, şi deşi părea fără speranţă, toţi alergau să-l prindă. Pentru că oamenii au această putere. Aveau puterea să se agaţe de acel fir mic al vieţii şi să-l transforme în salvarea lor. Realitatea.

Batem străzile la picior

Pentru că ador oraşul ăsta.

Ciudat, dar adevărat. 

Dacă plec de aici, trec graniţa şi gata.

             Îmi amintesc ce frumoase sunt momentele astea când pur şi simplu te plimbi şi simţi cum vântul îţi trece pe lângă urechi, fără vreo grijă pe lume. E de ajuns să ştii că n-ai să te rătăceşti, şi parcă toată lumea e a ta. Dar parcă uneori să mergi singur pe stradă nu mai are noimă. Fiecare are un loc în care ceva important i s-a întâmplat. Poate uneori acesta este defectul meu : leg prea multe sentimente de locuri sau obiecte. Nu că un sentiment n-ar putea să fie oriunde.

Veşnica ironie ironizantă

"Ştiiu că mă iubeşti. Dacă vii cu mine, mai facem o şedinţă, îţi cumpăr şi-un suc, îngheţată, ce să mai, hai!"

Am fost mereu uşor influenţabilă.

Sau măcar m-am prefăcut, pentru binele meu.

Dacă nu pot să lupt, de ce să nu mă adaptez.

Uneori doza asta de lene a mea mă scoate din o tonă de probleme.

Sweet Dreams

I feel like I'm frozen inside

And though I paid to see you fall,

Agony's screaming for your call;

My world is falling, side to side.

My heart is pounding in your hand

And blood is pouring from your eyes,

As you still see those hidden cries

Your words are screaming in my head.

        Uneori mă gândesc cu stupoare la cât de dependentă sunt de unele lucruri, aparent neimportante, dar total adevărate. Astfel am ajuns să-mi dau seama că aceste vicii ale mele se restrâng numai la sentimente profunde. Iarna asta parcă a uscat toată căldura pe care am strâns-o vara asta. Iar în excursie mi-am dat seama că m-am maturizat prea mult poate.

        Ce naiba şi dracu e chestia asta care mulţi o numesc dragoste? N-am nici un chef să ştiu. Parcă aş vrea să mai rămân un copil, poate că încă vreau să am dreptul să mă bucur de o acadea fără să mi se zică că am o mutră perversă. =]] Dar totuşi, când mă gândesc la zilele ploioase de vară şi la momentele în care râd singură, parcă mă'nseninez şi-mi amintesc că lumea e plină de oameni. Acuma, că eu dau numai de proşti n'are cum să fie vina mea. Dar parcă mă simt mai motivată să urlu în gura mare când am pe cineva lângă mine, să urle cu mine sau la mine. Pentru că mereu mi-a plăcut să sperii straturile de aer cu bucuria mea acută şi veşnică. Şi mereu va fi cineva care-mi va spune să tac. Dah voi nu mai tăceţi odată, numai eu?

Desperate For Attention

Când disperarea ne omoară,

Priviri de skateri ne doboară

 

Panic! At The Disco - The Only Diffrence Between Martudom And Suicide Is Press Coverage

           Astfel că în acest weekend aşteptam schimbări, dar acum mi-am dat seama că chiar nu mai există vreo şansă. Şi totuşi, eu încă visez.

Tipu cu tricou' alb[astru]

"Să moară jibii, pe pariu?"

"Pe pariu, pe zece mii."

            Prezenţa iminentă a verii se face simţită rapid. Astfel că azi am avut parte de o doză din draga mea ipocrizie. Miss them all.

Useless Feeling

Higher, Higher, but not high enough to be there

I waste the flames of hate on useless paper feelings

Nightwish - The Kinslayer

                It's screaming. It's not my heart, it's not my voice, neither my love. The feeling of being just an useless shadow is overwhelming me, and though you try to put your light over me and turn me from shadow to reality, it all just blinds me to melt me away. My sight ain't beautiful, nor yours.

                The world feels like it's trapped in my shadow. The hidden treasure of your hate can't break your bond, because all your might has turned into those useless feelings of regret. Stop crying, you all grey and melted away poor thing. When you cry, you remind me of these wonderful days when your shadows were bound together. But you didn't wanted to bound with the world, and now you wonder why your light is so bright that it blinds even your own eyes.

                It's not my fault.

Ecuaţiile vieţii

"Te iubesc" = "Să Te F*t"

              "Nu ştii că eşti un tâmpit?!" Viaţa nu se măsoară în secunde, kilometrii sau grade. Asta, dacă stăm să ne luăm după teorie. Dar toţi ştim că viaţa nu e teorie, e practică.

[Killing as a hobby] DEATH NOTE

"The human whose name is written in this note shall die."

Pe bune?!

             N-am ce face. Am o toooonă de teme, mâine am test şi meditaţii. Dar nu pun mâna pe cărţi, nu vreau, mă ard, mă îmbolnăvesc, îmi dau şocuri, cum face Dizzy. Whatevă'.

             Am văzut Death Note acum...o lună aproape. Şi, ofc, a fost una dintre cele mai tari, marcante şi ciudate seriipe care le-am văzut. Şi odată cu Death Note, am descoperit cât de mult urăsc spoilerele. Deci, dacă n-ai văzut seria până la capăt, avertisment : n-am să mă chinui să scriu fără spoilere. Because I love-hate them <3.

             În Death Note este vorba de nişte creaturi obsedate, care, prin simpla iluminare adusă de un ciudat malefic pe pământ, vor ajunge să se bată ca chiorii, cu ouă, roşii şi oţet, pentru ca în sfârşit eu, persoana care savurează cu toată inima acţiunea, să ajung să văd o blondă cu codiţe plimbându-se şi cântând într-un metrou. Da, ăsta e Death Note. Deja îţi place, nu?

Falling Inside

"Stop dreaming. Stop loving. Stop everything."

Cineva să oprească chinul ăsta odată!

Evanescence - Missing

                Aş vrea să pot fi sarcastică. Am descoperit un nou sentiment : dulcea arsură a ipocriziei nimicului. Stăteam cu ochii închişi, cu faţa în bec şi când vroiam să mă uit afară, văzând întunecimea şi monotonia, mă uitam din nou, cu mână pusă deasupra ochilor, la geamandanele antice de pe şifonier şi-mi imaginam că sunt cutii cu comori. Inclusiv o pânză antică de păianjen e p'acolo.

                M-am săturat de şcoală, vreau acel soare care sparge monotonia să apară odată. Între timp, stau în casă şi-mi cultiv sentimentele. Şi le simt crescând mai ceva ca pe florile îngheţate de afară. E frig. Nu mai vreau firg, frigul bagă o monotonie d'asta "şcoală-casă-şcoală" în mine, de zici că's teleghidată. Azi am început ziua în forţa monotinei, cu o aprinsă contrazicere cu mama, discuţie în care ea a vorbit mai tot timpul. It's cold. Tsumeeetai. 冷たい. E frig. Şi tot aşa. Aş spune-o în toate limbile, de o mie de ori, până s'ar face cald odată.

                Let's die together. No. Let's kill together. What? Let's kill the cold freezing in out hearts. Hai să omorâm firgul din inimile noastre, sentiment care ne îngeaţă de dinăuntru şi de cufundă într-o ură impreceptibilă, care mai târziu ne va arunca în veşnica ceaţă a nimicului. Let's kill eveything.