Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

joi, 31 martie 2011

Batem străzile la picior

Pentru că ador oraşul ăsta.
Ciudat, dar adevărat. 
Dacă plec de aici, trec graniţa şi gata.


             Îmi amintesc ce frumoase sunt momentele astea când pur şi simplu te plimbi şi simţi cum vântul îţi trece pe lângă urechi, fără vreo grijă pe lume. E de ajuns să ştii că n-ai să te rătăceşti, şi parcă toată lumea e a ta. Dar parcă uneori să mergi singur pe stradă nu mai are noimă. Fiecare are un loc în care ceva important i s-a întâmplat. Poate uneori acesta este defectul meu : leg prea multe sentimente de locuri sau obiecte. Nu că un sentiment n-ar putea să fie oriunde.


             
              Am fost cu mama zilele trecute la cumpărături. Mi-a luat cam cinci minute s-o conving să-mi ia toate cele trei perechi de pantofi pe care le am acum şi pe care sigur le voi purta. Vroiam să-mi iau skateri, dar mama când i-a văzut a pus figura ei negativă şi mi-a zis că nu mi-i ia. Eu am bătut-o la cap vreo două minute, s-a săturat şi m-a târât ea pe mine la casă, numai să tac din gură. După o jumătate de oră râdeam împreună. Şi, pentru că n-am nici un fel de activitate, le-am făcut poze. Dah, mă laud, şi ce?!


              Şi două desene pe care le-am făcut la şcoală. Am un carneţel la Sara plin cu detoate, dar ăla rămâne la ea.



















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top