HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.
Iartă-mă
Am avut un sentiment că nu te voi mai vedea niciodată.
Soarta râde
Lumina oarbă a nopţii topea şi ultima picătură de speranţă din inimile lor. Existau momente în care şi-ar fi dorit să nu se întâlnească niciodată, doar pentru că această întâlnire i-a făcut să cunoască fericirea adevărată. Iar lovitura fericirii poate fi cea mai puternică.
Îmi vine să râd. Dar vai cât îmi vine să râd! N-am mai râs de mult. Defapt...de aseară. E ciudat şi ironic cum nişte mici detalii neimportante îţi pot aduce un zâmbet pe faţă. Vreau să mă îndrăgostesc. A trecut mult timp de când n-am mai simţit acel miros dulce ce plutea prin aerul fanteziilor mele. Mă apucă nostalgia când mă gândesc la multele momente ce nu se vor mai întoarce. Eu care credeam că nu sunt o persoană nostalgică.
Într-un fel...aş fi vrut ca ziua asta să se repete la nesfârşit. Poate că sunt egoistă, simt că am nevoie de o lovitură. Dar tot ce pot să spune că vreau să mai urlu cu tine din nou "GEMINI SYNDROME" în timp ce podeau bubuie.
Ieri m-am culcat la 4. Azi intenţionez să mă culc cam la aceeaşi oră. M-am trezit la 10, am sunat-o pe Misa să văd dacă mai e în viaţă şi dacă mai ieşim azi. Până la urmă ne-am întâlnit, am fost să luăm biletele la HITT [hell yeah!], am trecut pe la un magazin să ne facem aprovizionarea cu dulciuri şi ne-am oprit la mine acasă [loc care a fost curăţat inclusiv pe sub podele azi-noapte]. Am pornit boxele şi basul la maxim, ne-am holbat la moace de băieţi frumoşi, am povestit istorii amoroase şi am mâncat tarte cu fructe. Dacă aş putea să-mi petrec toate sâmbetele aşa, ar fi superb.
Pentru că într-un fel simt că persoana asta e singura care m-a apreciat la adevărata mea valoare până acum.
Hahappiness >.<
?
P.S.: Să mai continui asta? [oricum va trebui să citesc cartea originală]
Sunt zile în care mă gândesc că poate o întorsătură totală ar mai da un refresh vieţii mele. "Începutul" ăsta nu pare decât o continuare monotonă a greşelilor mele.
« Îşi amintea gustul amar al momentului în care sângele curgea valuri. Poate că în agonia lui nu şi-a dat seama atunci că sângele are acelaşi gust ca şi multe alte amintiri ale lui. Dar dacă nu ar fi apăsat trăgaciul, acela ar fi fost sfârşitul unui vis cald pe care amândoi îl doreau. Realitatea realităţii devenise atât de adevărată încât, fără ezitare, acea fărâmă de ură ce se ascunse într-un colţ al inimii sale, răsări ca o cunună de ghimpi, odată cu hotărârea sa. Singurul lucru pe care-l ştia era că trebuie să rămână împreună cu el; toate aceste amintiri îl schimbaseră atât de mult încât nici nu mai dorea să se întoarcă la ce a fost odată. Pentru că atunci era fără el. »
Uneori pare că totul se prăbuşeşte din cauza nepăsării,
doar pentru a renaşte din cauza entuziasmului.
I'm talkin' about ză hopeless meh.
いつも走ってた
N-am mai trecut pe aici pentru că aş fi făcut-o fără vreun motiv, doar de dragul de a avea o postare nouă. S-au întâmplat multe, dar nimic care ar fi putut să mă schimbe. Astăzi am avut o şedinţă serioasă cu mine şi mi-am dat seama cât de abstractă poate fi vara. Mâine va fi prima mea zi de liceu; am aşteptări destul de mari, eu fiind o persoană care a învăţat din propria experienţă să nu-şi facă niciodată aşteptări. Ironic, nu?
Cineva nu mai răspunde la telefon. De zile, chiar săptămâni [acum mă voi ridica să iau telefonul ca să încerc s-o sun din nou; nici acum nu pare să răspundă]. Asta mă face să-mi dau seama de faptul că uneori văd numai defectele la oameni.
Uneori îmi dau seama că sunt singură şi, deşi undeva în adânc mă doare, mă consolez cu tipica mea nepăsare. Am fost atât de rănită în trecut încât am ajuns o fiinţă nepăsătoare, care niciodată nu pune valoare în nimic, pentru că mi-e frică să nu fiu rănită şi dezamăgită din nou. Şi toată chestia asta nu face altceva decât să-mi expună mie lacunele sentimentale.
Mâine încep liceu; acum mi-a trecut prin cap prima mea zi de grădăniţă, pe care nu mi-o amintesc deloc. Copilăria s-a dus, şi totuşi în adâncul vrea să fiu copil din nou; pentru că pare obositor să fii licean.
M-am certat iar cu tata. Nu mai suport.
Do you still remember that song that went well with the glow of the sunset? You always fell silent, And sadly sang it to yourself Now time passes And that melody is stained in sepia.
Am privit valurile şi mi-am amintit de multele clipe tumultoase din scurta mea viaţă. Iar cu fiecare adiere a vântului simţeam că viaţa pare frumoasă.
If I should ever lose my way, please come and find me.
The two of us, in this great wide world,, almost like lost children, aren't we?
Zilele toride, odată cu amintirile lor, se vor stinge. Şi vom porni pe alt drum, un drum care, cu toate zilele lui incolore, ne va aduce în sfârşit lumina culorii. Să nu uităm cântecul acelei zile; într-o zi va fi mai preţios decât aurul.
だれだって孤独だ。 Everyone is alone. だれだって空ろだ。 Everyone is empty. もう、だれも他人を必要としない。 People no longer have any need of others. どんあ才能もスペアが見つかる。 You can always find a new substitute for any talent. どんあ関係でも取替えなきく。 Any relationship can be replaced. そんあ世界に飽きていた。 That's the world I grew tired of.
槙島 聖護 Makishima Shōgo
Ce-i aia, idee cretinizantă?!
„Dying is not an option, Loving Dreaming is a my way of living and Dreaming Loving is my way to judge.”
Dacă postările mele ţi se par lungi şi plictisitoare, spune-mi sincer. Oricum, eu n-am să-mi schimb modul de a trăi fiindcă tu eşti o fiinţă leneşă şi idioată care nu are capacitatea mintală de a citi vreo 50 de rânduri.
咲いた野の花よ Oh, field flower that has bloomed, ああ どうか教えておくれ Ah, somehow, please tell m 人は何故 傷つけあって Why is it that people hurt each other 争うのでしょう And fight?
凛と咲く花よ Oh, flower that blooms with the asphalt, そこから何が見える What can you see from there? 人は何故 許しあうこと Why is it that people できないのでしょう Cannot forgive each other?
Tot mai plângi... N-ai înţeles? Ca-această lume aburită Se-nvârte totuşi fără sens? De ce mai stai... Umbrind pământul ars, Privind pierdut Acel neant ce singur s-a vândut? Poţi tu înţelege Primul cuvânt nespus Prin negura de mult uitată A singurului apus?