Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

joi, 22 septembrie 2011

Hail the Darkness!

Fără lumină. La propriu.
Asta îmi aminteşte de seara aia în parc
când amândoi am ţipat.
Eu după tine, mai tare.
Mă roade regretul.



          Let's be honest. Vai cât de deşteaptă am fost că nu mi-am făcut nici un fel de aşteptări când am intrat în liceu! Sunt mândră de mine. 

          N-am să vă spun la ce şcoală sunt. Undeva prin blogul ăsta oricum trebuie să scrie, dacă vă omoară curiozitatea aveţi cum afla. Sunt la o şcoală foarte plictisitoare, am un program groaznic şi, colac peste pupăză, în şcoală e şantier. Astfel că nu am găsit, din 32 de colegi, o persoană cu care să mă înţeleg şi eu [la asta mă aşteptam, sincer]; şi astfel am sesizat cât de neinteresanţi sunt oameni (contrar teoriei lui Orihara), cât de mult trebuie să-i tragi de coadă doar ca să-ţi arunce două cuvinte. De profesori nu mă plâng, sincer toţi sunt ok şi mi se par destul de pregătiţi să facă faţă la 32 de nebuni plictisiţi. Dar mă enervează orarul la culme: dau teză la latină [sunt la profil uman] şi am o oră pe săptămână, marţi, de la 7 la 8. Şi oricâte schimbări or fi în orar am clara impresie că aşa va rămâne ora asta tâmpită. Plus, orele de istorie le am iar la sfârşitul zilei. Etc. Sunt groaznic de nemulţumită. Iar azi la sport, după ce din cauza şantierului pe care n-au avut timp o vară întreagă să-l înceapă [e mişto rău când la ora de română e gălăgie de nu te auzi], am făcut ora de sport în curte [că doar sală sau teren nu avem] şi ne-am umplut de praf. This place just sucks. Şi mai fac şi o grămadă de ani până la şcoală, pe drum.

          Azi la şapte a fost şedinţă cu părinţii; mai mult de jumătate am stat să ne aşteptăm părinţii. Am mers la noi în clasă, s-a aprins sau o mică lumină. Tabla s-a umplut cu măzgăleli, nume şi tot felul de slogane în două minute. Apoi cineva a stins lumina de tot. Mulţi au ţipat. A fost frumos, să zicem. Lumea zâmbea, fetele dansau pe diferite melodii, se făceau poze şi în aer plutea o atmosferă fericită. Iar eu stăteam într-o parte şi-i priveam. De multe ori m-am simţit singură. Dar habar nu am de ce, după acest spectacol m-au luat nişte nervi groaznici. Mi-e dor. De soaţă'mea, de amantă'mea, de Sara, de glumele Tinei şi de manelele lui Robert [pe bune -.-"] şi de tot. Habar nu am de ce m-a apucat acuma melancolia, sincer. Tot ce ştiu e că dacă până în decembrie nu se întâmplă nimic, eu dispar din şcoala aia. Şi ştiu unde mă duc. 
          Ah, şi am scris şi eu pe tablă "We Are Golden". Even though, we aren't together anymore, we'll always be golden.

REDOZARE >.<

Un comentariu:

  1. Amnata...stiu si eu cum e:|.
    Deci inafara de 4 persoane din clara toti sunt distrusi..mai mult o frec cu aia din clasele mai mari...Am un program de rahat si un prof de mate de da doar 1 si 2 pe linie deja.Mor:((. Fuck!
    Vreau inapoi la" Isterescu "nostru :))

    RăspundețiȘtergere

 
back to top