Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

vineri, 5 noiembrie 2010

Sayuuki in Wonderland I


 Chestia asta am scris-o azi-noapte pe la 4. Şi după'aia l-am visat pe Ozzy Osbourne. Ha.Ha! >:P

 ,Whooo!’
‚Drace, îmi ţipi în ureche!’
‚Ha-ha, că mi-ar păsa! Tu nu-ţi dai seama? Cădeeem…împreună!’

Azi am găsit ceva nou : ceva excentric, colorat şi spontan care i se potriveşte în totalitate. Şi sunt sigură că şi el adoră acesta ceva la fel de mult ca mine. Sentimentul de a cădea este mereu mai intens când mă ţine în braţe. Da, am căzut amândoi într-o gaură de iepure şi ne îndreptăm sper Wonderland.

‚Tu glumeşti? Locul ăsta  este extraordinar!’
‚Eh, şi? De ce ai insistat să ne aruncăm în chestia asta colorată?! Phhh…’
‚Serios, tu chiar n-ai fost copil? Uită-te în jur!’

Eram înconjuraţi de nişte ziduri de piatră colorată aprins, pe lână care creşteau ciuperci albastre. Aleeile pepit formau curbe infinite de nonculori, iar un miros roz şi dulce plutea în aer. El se tot chinuia să-şi dea seama de ce l-am adus aici, dar bineînţeles că nu reuşea şi mă privea intrigat. Reuşisem să-l conving să renunţe la atitudinea de snob şi începusem prin a-i schimba ţinuta în ceva mai colorat. Zâmbea larg, ca un copil răsfăţat şi se uita la rochia mea la fel de colorată. Ne potriveam împreună şi ne potriveam cu tot Woderlandul.

‚Vezi, ţi-am zis eu că o să-ţi placă aici! Parcă n-ai fi obişnuit cu chestii d’astea cu gust de acadea.’
‚Ştii ce mă intrigă pe mine? Chestia aia roz din copac…ce dracu’ e?’
‚Hmm…seamănă cu…’

Pisica de Cheshire rânji, arătându-şi colţii rozalii. Stătea în copac şi zgâria scoarţa gălbuie cu ghearele sale mici. Evident că se holba insistent la noi. Presupun că era geloasă, doar eram mai coloraţi decât ea. Fie, am lăsat-o în pace, deorece nu pentru ea venisem. Trebuia să găsim nenorocitul acela de iepure care a îndrăznit să-mi fure mie poţiunea. Şi cât muncisem la ea, de ieşise un curcubeu perfect. Zicea că vrea să vrăjească pe cineva cu ea. Daa, sigur, să folosească el poţiunea mea pe altcineva?! Las că vede el…
El deja o luase înainte, mă enerva atitudinea aceea de ‚îmi place că nu-ţi place’ pe care o emana când vroia ceva strict de la mine.

‚Haaide, ce faci? Nu vezi că deja se vede parcul de distracţii în faţă?’
‚Deja?! Păi în ritmul acesta o să se termine prea repede. Şi eu nu vreau să se termine…’
‚Tuu!’

Avea o privire aşaa de colorată...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top