Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

duminică, 30 iunie 2013

Adâncurile luminii


    Oare cât timp a trecut de când am ajuns aici? Am...ajuns? Ca şi cum locul acesta ar fi fost destinaţia mea. Am avut o destinaţie? Am avut nevoie de aşa ceva? Poate că mi-am dorit-o, inconştient. Poate că singurele dorinţe care se împlinesc cu adevărat sunt acelea fără rost, pe care omul şi le pune cu dorinţa de...a dori ceva. Niciodată n-am ştiut concret ceea ce vreau...şi probabil că de acest fapt în sine aveam cu adevărat nevoie. Defapt, mă ajută asta? Ce...mă ajută?

Death Billiards


    „Bun venit în Queen Decim” este salutul cu care probabil au fost întâmpinate nenumărate perechi de indivizi. Un tânăr angajat şi un bătrân se întâlnesc astfel în acest loc luxuriant, unde sunt întâmpinaţi de un barman. În urma întrebărilor acestuia, cei doi realizează că până la un anume punct ei nu-şi mai amintesc cu exactitate evenimentele pe care le-au experimentat înainte de a ajunge acolo. Defapt, cei doi sunt probabil conştienţi de situaţia în care propria lor persoană se află. Nu pot ieşi din Queen Decim decât dacă joacă un joc, hotărât de o ruletă a fi biliard, în care „vor juca cu riscul vieţii lor”.

Tell me about your body

 You'll never
truly know it

 Hair: What hair color looks best on you and what's your natural color?
N-am încercat niciodată altă culoare decât aia naturală care e un şaten închis care defapt variază pe parcursul anului, se deschide la culoare vara, dar eu îl prefer închis cum e iarna.
Skin: Do you tan easily?
Da, variata rac prăjit. Cred că e clar, eu mă ard. Astfel că mă apăr şi ajung să nu mă mai bronzez deloc pentru că nu-mi place.

Valurile nostalgiei

They're drowning me
slowly

      M-am gândit, oare optimismul are cantitate? Probabil că poate fi măsurat şi pus pe o scară de intensităţi, dar oare fiecare treaptă reprezintă "optimismul" autentic? Tot ce ştiu eu e că optimismul e neschimbat. Că dorinţele mele simple, şi totuşi atât de greu de îndeplinit, sunt cele care dau valoare secundelor efemere ale vieţii. Pentru că dorinţele cu adevărat greu de îndeplinit sunt "vise" în vocabularul meu. În orice caz, nu nuanţa cerului dictează lumina zâmbetului meu.

miercuri, 26 iunie 2013

De pe vârfurile blocurilor

Cerul pare
să aibă altă culoare

      Mi-am întins braţul şi am lăsat vântul să treacă peste vârfurile degetelor mele, să le mângâie cu blândeţea sa seacă, iar razele soarelui să se risipească printre degetele mele, încălzindu-mi sângele. Acelaşi parfum fad mi-a invadat simţurile când am tras aer în piept, iar zumzetul oraşului m-a făcut să zâmbesc pentru o secundă, pentru că era atât de forţat şi totuşi atât de normal. Şi am sărit, de pe bloc pe bloc, ridicând praful de beton cu paşii mei ce apăsau greu. De la fiecare fereastră pornea altă senzaţie, care în ciocnirea lor inevitabilă creau un pod pe care eu păşeam în călătoria mea.

SEVENTH HEAVEN: HINATA

ヒナタ

       Kufufu...hahahaha...ahahaha! Zâmbeşte-mi mai mult. Vreau să-ţi văd o figură pe care nimeni altcineva n-o cunoaşte. Durerea o să dureze doar o secundă. N-ai de ce să-ţi fie ruşine. Nn...nu-ţi fie frică. Vei fi alinată în curând. Hei, poţi să mă chemi pe nume? Pentru că te iubesc. Te voi străpunge adânc. Înţelegi, nu? Ahh, eşti frumoasă, foarte. Mai îndură un pic, încă puţin...Pentru că...
Vreau să plec cu tine.

luni, 24 iunie 2013

Ikki II

イッキ II

       "...Azi se termină şi luna august. Înţeleg şi fără să te întreb, decizia la care tu ai ajuns. Deşi e păcat, se pare că nu te-am putut face să mă priveşti. ...aah, nici măcar cuvintele pe care ar trebui să le spun acum nu-mi vin. Să deveni prieteni acum ar fi prostesc, şi chiar dacă încerc în continuare, pare inutil. ...ce ar mai trebui să spun. ...în orice caz, hai să ne despărţim. Ce amuzant. Nici nu prea am fost conştient că am fost împreună cu tine în relaţia asta. ...aşa că, ne mai vedem. Rămâi cu bine."

sâmbătă, 22 iunie 2013

After Eden

      Porţile luminii s-au deschis în faţa ochilor mei, parcă surâzându-mi cu speranţă. În urma iubirii mele a rămas doar sângele ce păta nisipul deşertului arid, acela ce fusese odată brăzdat de umbra războiului. Din blândeţe s-a născut visul acelei luni de septembrie, pe care l-am văzut adânc gravat în abisul privirii tale. Incertitudinea m-a lăsat ţipând din cauza disperării adusă de propriile-mi greşeli. M-am pierdut în pădurea dorinţelor, şi am privit-o cum arde. În urma haosului, magnolia a înflorit pătată în roşu, şi sub liniştea cerului strălucitor s-a născut o grădină în care sufletele pierdute şi-au găsit liniştea. Odată cu iarna care i-a presărat cu lacrimile ei reci, aceştia au adormit, pentru a mă întâmpina pe mine la porţile luminii.

vineri, 21 iunie 2013

After the shitstorm

It will always stink

         Viaţa mă iubeşte enorm. Mă adoră atât de tare încât se ţine de mine prin toate suferinţele pe care le pot suporta. Şi prin cele pe care nu le pot suporta. Chiar şi atunci când am ajuns la pragul lucidităţii, când mintea mea a luat-o razna, ea tot mă iubeşte. Chiar dacă noi ajungem să o urâm, să-i urâm forţa cu care se leagă de noi, forţă pe care noi n-o avem, să urăsc acel sentiment crud şi apăsător care poate este pur şi simplu conştiinţa, care-mi spune că e greşit să o neg, ea tot va continua să mă iubească. Dar ea nu poate să facă altceva decât să mă adore, nedespărţită de mine. Atunci când sunt împroşcată cu mizerie, atunci când sunt doborâtă la pământ într-un mod atât de dureros încât tot ce aş vrea ar fi să nu mă mai ridic, ea tot ce face este ca ea în sine, singură, să reziste. Inutilă rău viaţa asta, nu?

miercuri, 19 iunie 2013

'Till the last moment

When we revive
from our regrets

      Până în ultimul moment...voi fi alături de tine. Îţi voi zâmbi cu toată căldura pe care o voi găsi în inima mea, cu fiecare scânteie a sufletului meu arzând. Te voi privi cu hotărâre şi cu un anume regret, poate cu tristeţe sau pur şi simplu cu calmul adus de o decizie sigură. Totul depinde de tine. Dacă acea căldură din sufletul meu te va îmbrăţişa şi te va preţui, sau te va arde, hrănindu-se din ţipetele tale. Dacă te voi privi cu bucurie în fiecare zi, ca pe ceva preţios, ca pe cineva pe care vreau să-l văd zâmbind, al cărui zâmbet mă face şi pe mine fericită, sau dacă în adâncul ochilor mei nu vei găsi nicio urmă de regret, decât probabil o milă din aceea scârboasă în urma căreia se află sentimentul de superioritate.

duminică, 16 iunie 2013

Reconnecting with DMMd

a.k.a ramblings of a fangirl
...or more likely just some playthrough

      Probabil că intensitatea sentimentelor determină tăria cu care acestea se înrădăcinează în sufletul nostru şi le face cu adevărat importante, semnificative. Şi probabil că impresia pe care acestea o lasă în urmă, gustul final al unei senzaţii, este ceea ce le face să dureze, să rămână arzând la fel de puternice în inima omului. Dar ce se întâmplă când această flacără e hrănită din ce în ce mai mult?

今日も日本語を勉強しました

Şi azi
am învăţat la japoneză

       Probabil că ataşamentul e cu atât mai puternic cu cât obiectul acestuia este cât mai depărtat. Cu cât pare mai complex, mai dificil şi mai greu de descoperit, cu atât atrage mai tare. Până la urmă totul se rezumă la noi, la sine. Pentru că ceea ce provoacă simţurile şi izvorăşte sentimente puternice, care până la urmă sunt toate înăuntrul nostru şi imposibil de împărtăşit cu adevărat, este ceea ce ne face să iubim.

Plimbare pe acoperişuri

Zburând peste
visele noastre

      Peste orizontul senin trece urma unui zâmbet şi mai senin. Îşi duce iubirea în spate, la propriu, cu bucurie, ca pe ceva valoros, fără de care probabil n-ar putea zâmbi aşa. Iubirea lui ţipă şi se agită. Mâinile-i tremură încet în timp ce se ţine cu degete încleştate de şuviţele lui, şi vocea revoltată i se blochează deseori, stupefiată. Sub ei, oraşul se lasă călcat în picioare. Ţiglă cu ţiglă, jgheab cu jgheab, totul este marcat de paşi uşori şi rapizi, ce nu lasă niciun alt sunet în urmă decât urletele de mirare amestecată cu o uşoară groază a iubirii purtate pe umeri. Şi continuă să calce pe acoperişuri, să sară unul peste altul, ca pe pietre ce formează un soi de cărare peste o apă curgătoare. În urma lor, şuviţe albastre precum cerul senin flutură.

marți, 11 iunie 2013

SEVENTH HEAVEN: AKIRA

 アキラ

      "Aşa, bucură-te mai mult. Nu ai de ce să te ruşinezi. Lasă-mă să-ţi aud sentimentele prin voce. Visezi? Lasă-mă să-ţi văd chipul mai îndeaproape. Mă voi apropia şi mai tare. În curând totul va deveni plăcere. Priveşte-mă în ochi. Nu pleca încă. Nu-ţi şterge lacrimile. Lasă-le aşa umede cum sunt. Ce figură drăguţă ai. A fost dureros, nu-i aşa? Bine...
Poţi...pleca acum."

vineri, 7 iunie 2013

Cinderella's Love

 君だけは何故だろう?
騙せない…

     Au călătorit departe una de cealată, și totuși împreună către iubire. S-au lăsat înconjurate de această magie a necunoscutului privirii fiecăreia, înțelegându-și până și nuanța inimii. Au urmat calea simplă a atracției și s-au descoperit fără să se înțeleagă, pentru că fiecare simțea încă din primul moment strălucirea sufletului celeilalte. În lunea în care nimeni nu le putea descifra misterul inimii, ele nu mai simțeau nevoia să-și descifreze sensul vieții.

joi, 6 iunie 2013

Turning this month's page

Yuki!

       Oare controlul de unde vine, pe ce idee se bazează şi de ce pare a fi necesar? Poate că face parte din faţada de care toţi avem nevoie pentru a supravieţui, sau mai bine zis pentru a ne croi un drum prin această societate. Şi poate că se naşte din dorinţa noastră lăuntrică de a fi...perfecţi, puternici sau frumoşi. Cu siguranţă el este acolo, acel control involuntar, care vine de la sine şi cu greu poate fi doborât, pentru a ne apăra de ceea ce ne-ar răni. Dar nu oare omul este cu adevărat fericit când se simte liber?

marți, 4 iunie 2013

[Traducere] Tears

たとえ砕け散る華だとしても

       Iubirea lor era diferită, atât de puternică încât au ales să se piardă în ea. S-au înecat în extazul suferinţei şi s-au dorit prin acesta. Nu mai exista loc de regrete, pentru că adevăratele lor dorinţe au fost înghiţite de acea dorire distrugătoare pe care o aveau unul faţă de celălalt.

luni, 3 iunie 2013

Feeding the pain

叶わない想い抱いて


      A existat un timp în care ea zâmbea. Un miraj al fericirii încă sălăşluia în amintirile ei, ca o speranţă ce, distrusă de adevărul realităţii, încă mai trăia doar pentru a o tortura. Însă atunci când a simţit cum sufletele lor trec printre degetele ei, în drumul lor ireversibil spre acea altă lume necunoscută, când a realizat că sângele de pe mâinile ei, izvorât din urlete de disperare, îi arde pielea cu senzaţia lui, a realizat că nu mai există drum de întoarcere. Că orice acţiune, cuvânt, gest, chiar şi gând, sunt ireversibile şi din fiecare ia viaţă un sentiment inutil, fără formă şi fără sens, al căror efecte sunt văzute mult prea târziu. Şi-a dat seama că singura soluţie era să meargă tocmai împotriva sensului vieţii ei.

DRAMAtical Murder



       Undeva în viitorul îndepărtat, pe insula Midorijima din sud-estul Japoniei, s-a dezvoltat "Platinum Jail", un district extravagant dedicat distracţiei şi plăcerilor, echipat cu tehnologia de ultimă oră. Acesta ocupă o treime din insulă, o altă treime fiind rămăşiţele aşezărilor originale, "Kyuujuuminku", adică Districtul Vechilor Rezidenţi, iar ultima treime fiind reprezentată de vegetaţie şi faună. Traiul în Kyuujuuminku este mult mai prost comparativ cu Platinum Jail, dar rezidenţii trăiesc în pace. Tinerele generaţii obişnuiau să se organizeze în echipe şi să joace un joc de stradă numit Ribsteez, însă recent apărutul joc virtual "Rhyme" a devenit mult mai popular, astfel că echipele de, prescurat, Rib, încep să-şi piardă membrii. Într-un oraş în care aceste două activităţi domină, tânărul Aoba, care nu practică nici Rib, nici Rhyme, trăieşte în pace alături de bunica lui, Tae. Însă el nici nu-şi imaginează că aceste dureri de cap pe care el le are de ani de zile vor fi cauza începutului unei schimbări radicale.
 
back to top