Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

marți, 30 aprilie 2013

Nu am nevoie de talent


Ca să trec peste greutățile vieții
     Ritmul vieții noastre este probabil ceva ce pare hotărât. Până la urmă, avem control absolut asupra noastră, chiar și atunci când alegem să ne lăsăm controlați de alții. Fiecare dintre noi are propria voință, și probabil ca ea se poate manifesta într-un mod latent. Pentru că, fie ne putem lăsa duși de val, fie prinși în ritmul altcuiva, dar totul în final este alegerea noastră. Să nu ne gândim ca în unele situații nu avem de ales, ci că preferăm să nu alegem.

Aoi


You Are Strawberry



  You prefer to live a life that's independent and autonomous. You don't like being told what to do.
     When others give you your freedom, you do amazing things. Being supervised only distracts and annoys you.

    You act on impulse and intuition. You don't like to delay gratification, and patience isn't your strong suit.
   You are primarily motivated by fun, but personal growth is also a motivation. You like to spread your wings and see where the world takes you.

     You respond better to rewards than threats. In fact, threats rarely work on you and just make you resent the threat maker.
     You want to have a meaningful life with good work and stellar relationships. If possible, you'd like to make the world a better place.

Dacă mergeţi la primele mele cinci postări, una e cu din astea.

duminică, 28 aprilie 2013

Shin II

シン II
     "Ştii, a doua oară când m-a luat poliţia, m-am gândit serios că pot să-ţi dau drumul. Tu deja uitaseşi că te-ai îndrăgostit de mine, iar timpul petrecut în copilărie era şters. Aşa că, pentru a nu-ţi cauza probleme...pentru a nu te lăsa să te îngrijorezi...m-am gândit că pot să-ţi dau drumul. Dacă tu, în acest stadiu nou, te-ai îndrăgosti de altcineva, nu ar mai fi nimic de făcut. ...Dar, e inutil. Nu pot să te las, îmi pare rău.
Eu, ştii, am crezut că tu şi cu Toma sunteţi alături de mine pentru că suntem prieteni din copilărie. Nu mi-a trecut prin minte că m-aţi plăcea pe mine ca şi persoană. Tu ai fost mereu alături de mine, aşa că atunci când ai ajuns să mă priveşti ca pe un bărbat şi nu ca pe familie, am crezut că aşa e bine. Dar, ţi-ai pierdut amintirile, inclusiv cele ale momentelor petrecute împreună cu mine...
Idea că tu ai putea să pleci mă speria foarte tare. Şi totuşi, tu ai rămas alături de mine. Ai avut încredere în mine. Pff, cum să spun, ai avut mare tupeu să rămâi alături de tipul care şi-ar fi putut împinge iubita într-o prăpastie.
Tu cred că eşti uneori, uimitoare. Când am fost la primul tău live, îmi pare rău, dar sincer am cred că n-ai talent. Aşa că am zis lucruri dure ca să te fac să renunţi. Dacă nu aveai de gând să renunţi, ar fi trebuit să depui un efort frenetic pentru a continua. Dar anul viitor...tu păreai a fii altă persoană. Pe tine, cea pe care n-o percepeam decât ca pe un prieten din copilărie...te-am considerat pentru prima dată frumoasă. Deşi-ţi cunoşteam prea bine laturile patetice, stupide, am fost fascinat. ...ca şi cum, m-ai lovit în adâncul inimii. Mi-am spus, chiar te-ai străduit. După ce live-ul s-a terminat, ai venit la mine fiind toată un zâmbet. "Cum a fost?", cu o figură plină de încredere. N-am spus decât chestii simple precum "se vede că te-ai străduit", ca un idiot. Dar tu, doar din cauza acelor cuvinte ale mele, te-ai bucurat foarte tare. Mi-ai spus că totul se datorează faptului că te-am tratat dur. "Mulţumesc", mi-ai zis. Am crezut că am pierdut. A fost prima dată când am crezut că nu pot câştiga în faţa cuiva. Şi mai ales, acea persoană erai tu. Defapt, înţeleg că eşti apreciată de cei din jur. Că eşti deşteaptă, muncitoare şi serioasă. Dar tu te străduieşti pentru a fi aşa, când defapt ai destule momente în care eşti idioată. Să ştii, eu îmi dau seama. Chiar dacă nu te străduieşti ca să o arăţi, ştiu că eşti o persoană uimitoare. Aşa că, doar atunci când eşti cu mine, poţi să fii tu cea cu laturile tale idioate. Şi atunci când eşti stupidă, şi atunci când dai tot ce poţi, eu te voi proteja.
Pentru că voi deveni un bărbat care nu te va face de ruşine.
...deşi mi-e frică.

Hei, cântă-mi un cântec.
Orice, ceea ce-ţi aminteşti tu acum."

sâmbătă, 27 aprilie 2013

Propria lume îmi cade în cap

Precum visele patetice
ale zilelor de ieri

         Să ne îmbrăţişăm trecutul, oricum ar fi el. Oricând de ruşinaţi, indiferenţi, trişti sau plini de regrete ne-ar face acesta să ne simţim. Timpul trece ca să vindece, ca să creeze şi să dea viaţă, să aducă uitarea şi poate şi înţelepciunea. Avem nevoie de trecut pentru a avea un viitor, şi avem nevoie de prezent pentru a ne crea viitorul. Să folosim ceea ce ne-a fost deja dat, ceea ce pare normal şi deloc special, pentru a crea, a face rost de, a pune mâna pe, a fabrica sau a născoci tot ceea ce n-avem şi ni se pare special.

joi, 25 aprilie 2013

Masato no Katana

Or more
procrastination

      No, I actually wanna write this.
      E ciudat cum scrisul îmi poate schimba starea de spirit. Nu e ca şi cum cineva mă influenţează, nici ceea ce scriu nu mă influenţează pentru că nu pot să scriu ceva contrat stării mele de spirit. Defapt şi de drept, eu mă influenţez singură, eu îmi induc o stare de spirit pentru că vreau să mă simt într-un anime fel sau vreau să transmit ceva vouă ăstora care vă pierdeţi vremea p'aci într-un anume fel. As you can guess, I don't feel serious as always.

miercuri, 24 aprilie 2013

The Versatile Blogger Award

I should be
writing about Amnesia
[procrastination ftw]


What's this shit?! Oh wait, I'm in it...

marți, 23 aprilie 2013

PROCRASTINARE

 [După nişte morală prin telefon de la tata care mi-a stricat toată starea de spirit]
Leapşă luată de la Adaaaa. După ce am citit varianta ei, m-am uita la foaia albă din faţa mea, am început să bat din palme şi cu un zâmbet ironic pe faţă mi-am zis "I'm gonna do it?! I'm gonna do it!".
So here it is.


1. Ai o poreclă?
さっちでーす!さっちとか、さゆうとか、そんあかんじ’すよぉって!
Sayuuki, ofc *rolls eyes*
2. Unde locuieşti?
Oraşul cu cea mai mare rată de cocalaaaari!
Şi cu podul ăla luminat drăguţ noaptea.
Şi cu aproape toate evenimentele legate de anime din ţară yeeeee!
BUCUREEEŞTI, capitala unde arta se îmbină cu jegul.
3. Ce înălţime ai?
Nu m-am mai măsurat de mult, daar ştiu că am crescut. Undeva pe la 1,68, iiiii think.
Oh and i went shopping recently and my bra size seem to have gone up not that that's acutually relevant to the question but i wanted to mention it.

duminică, 21 aprilie 2013

Michi-biraki III

Precum visul
unor culori vii

        S-ar putea spune că iubirea poate fi atât simţită cât şi învăţată. Probabil oricărui concept i se poate aplica această afirmaţie. Astfel că, se ajunge la idea că aceste două motive n-ar putea exista unul fără celălalt. Ceea ce înseamnă că se completează unul pe celălalt. Am redescoperit astăzi că atunci când îmbini a învăţa cu a simţi, experienţa devine una de neuitat. Am învăţat din nou cum să simt, am regăsit o latură nouă a frumuseţii şi am admirat viaţa ca fiind ceva plin de oportunităţi.

vineri, 19 aprilie 2013

"With a kiss...

...I'll shut that mouth of yours
that laughs and calls me a fool!"

       Poate că oamenii ar putea fi categorisiţi după cât de mult îşi lasă instinctele să le domine ruşinea. Sau cât îşi lasă latura animalică să o domine pe cea umană, dacă ar fi să credem că există o "latură animalică" în oameni. Şi totuşi, asta nu ar însemna neapărat că instinctele sunt ceva animalic şi ruşinea este pur şi tipic umană. Pentru că, probabil că un instinct lăsat liber, însă controlat, care ascunde o anumită pudoare, e mai frumos decât onoarea ruşinii, dacă aşa ceva există. Cel puţin aşa aş vrea eu să cred.

marți, 16 aprilie 2013

Visul tărâmului minunilor


     Se făcea că eram într-o lume în care cele două tărâmuri, cel al oamenilor şi cel al minunilor, erau despărţite de o graniţă fizic inexistentă, care putea fi trecută cu uşurinţă de orice om, dar oamenii alegeau să  n-o treacă pentru că tărâmul minunilor era un loc de neînţeles. Nu le era frică de tărâmul minunilor, ci mai degrabă preferau să-l evite pentru că-l simţeau a fi diferit.
      Eu, o Alice care trecuse graniţa de nenumărate ori, m-am aventurat din nou pe partea cealaltă a graniţei. Soarele stătea să apună, dar tărâmul minunilor era inofensiv, chiar interesant noaptea. Îl căutam pe iubitul meu, pisică de Cheshire. Noi aveam o relaţie la fel de ciudată precum acel tărâm – nu ne spusesem niciodată vreun cuvânt care să declare sentimentele noastre, dar simţeam că ne iubim şi ne-o dovedeam în alte moduri. 

luni, 15 aprilie 2013

Shin I

シン I


"Uite tu, când eu îmi cer scuze, spui aceleaşi lucruri. Chiar dacă ţi-ai pierdut amintirile."

"Te cred."
"...aşa deci, mulţumesc. Şi totuşi, ce ar trebui să facem dacă eu sunt salvat de cuvintele tale, deşi tu te afli într-o poziţie mult mai îngrijorătoare. Nu-ţi face griji, tot ce am spus a fost adevărat.
...Îmi pare rău. Era şi timpul să-ţi spun eu însumi. Ai auzit tot felul de lucruri de la alţii şi te-ai îngrijorat. ...haa... Când încerc să vorbesc despre acea zi, îmi amintesc lucruri neplăcute.
Ţipătul tău când ai căzut, imposibila lungime a timpului în care aşteptam ca cei care te căutau să se întoarcă. Sau momentul în care te-au cărat fiind plină de sânge, sau perioada în care, fără să mi se spună nimic despre condiţia ta, am fost interogat.
Atunci când te-au cărat, aveai gâtul adânc tăiat, părea că sângerează foarte tare. Faptul că ai rămas doar cu răni minore a fost o întâmplare. Dacă ai fi fost găsită mai târziu, viaţa ta ar fi fost în risc, aşa mi s-a spus mai târziu.
Ar fi fost posibil ca eu să te las să mori. Nu-mi pot ierta incompetenţa. Nu am putut să fac nimic. Deşi erai chiar în faţa ochilor mei, deşi cu câteva secunde înainte îţi prinsesem braţul..."

duminică, 14 aprilie 2013

I should be playing AMNESIA

dar n'am făcut
 una din astea de mult

Filmul meu preferat: The Shawshank Redemption
Show-ul meu preferat: ...N-am. Dar în ultimul timp mă găseşte ora 1 pe Disney Channel uitându-mă la H2O.
Melodia mea preferată: Etto...all time favorite song ar fi Evanescence - The Last Song I'm Wasting On You
Animalul preferat: Neko nyan nyan Pisici pisicuţe motani motănei miau şi miorlau
Culoarea preferată: Negru?...negru.

AMNESIA : Introducere

"Păăi, sunt doar un spirit blocat în subconştientul tău printr-o întâmplare ciudată..."
«Aaah! Unde mă aflu?! Tu cine eşti?!»...cam aşa aş fi crezut că ai să răspunzi, dar poate că pe lângă amintirile tale, ţi-ai pierdut şi personalitatea...?
Eu sunt Orion, un spirit venit dintr-o lume diferită. Am avut nişte treabă în lumea oamenilor, însă pe drum m-am lovit de spiritul tău. Nici eu nu ştiu de ce, dar dintr-o anumită cauză, acum sunt blocat înăuntrul inimii tale. Iar tu, din cauza şocului, ţi-ai pierdut cunoştinţa. E cam greu să spun asta, dar...se pare că în acelaşi timp şi amintirile tale şi-au luat zborul...heehee...am făcut-o şi pe asta! Îmi pare sincer rău, aşa că pentru a-ţi readuce amintirile, sunt dispus să fac orice! Nu înţeleg prea bine...dar probabil că prezenţa mea a înlocuit amintirile tale. «Aşa că hai să lucrăm împreună pentru a-ţi recupera amintirile!»...aş vrea să spun, dar există câteva probleme. Eu nu pot interacţiona cu lumea umană, până la urmă oricine în afară de tine nu mă poate auzi sau vedea. Am spus că am să fac orice...dar se pare că pot doar să te încurajez. Dar totuşi, e mai bine decât să fii singură! Şi totuşi, dacă rămânem în spaţiul ăsta interdimensional, nu putem face nimic, aşa că hai să ne întoarcem în lumea ta. Universul este creat din dimensiuni paralele, astfel că oricare dintre ele poate fi a ta, pentru că persoana ta există în toate. Dar, dacă nu ai amintiri...ar trebui să fii atentă! Nu putem ştii în cine poţi avea încredere, aşa că ar fi mai bine să păstrăm faptul că nu ai amintiri secret. Acum, închide ochii şi imaginează-ţi, simte lumea din care tu, existenţă unică în acea dimensiune, crezi că provii."

Lumea de Inimă
Lumea de Pică
Lumea de Treflă
Lumea de Romb

vineri, 12 aprilie 2013

Anime Iarnă 2013

"Everybody loves somebody"
...or something


      Cred că am să-mi fac un obicei din a nu scrie ceva concret înainte de a tăia postarările de genul ăsta.

Constelaţia zilelor trecute

Îşi arde
ultima lumină


       Vreau să întind mâna către Andromeda şi s-o fac un inel pe degetul meu. Printre strălucirea stelelor vreau să mă pierd, să mă topesc şi să devin lumină alături de ele. Să le privesc pe veci cum se nasc pentru a-şi dărui viaţa cerului negru, linişti nopţii şi zâmbetelor oamenilor. În această viaţă vreau să iubesc sub cerul înstelat, să văd moartea sub strălucirea lui şi să-mi aud ecoul în noaptea goală.

joi, 11 aprilie 2013

"Unde eşti?



Rai sau Iad?”
Iad.

10.04.2013, 20:40


                Pentru că, până la urmă, cum s-ar defini Raiul?
                Mi-am dat seama acum câteva  minute că percepţia este un concept ce ne controlează viaţa. Sau cel puţin sentimentele. Modul în care alegem să percepem ceea ce se află în jurul nostru, elementele cu care intrăm în mod direct, viaţa în sine, ne afectează existenţa. Şi totuşi, ce pare cel mai dureros, este faptul că probabil marea majoritate dintre noi nu pot alege modul în care percep ceva, nu-şi pot controla sentimentele, astfel că în loc să ne controlăm noi viaţa, ne controlează ea pe noi. Oare e vina mea că am sentimente?

duminică, 7 aprilie 2013

Beautiful Love

Love is surely
to make anyone beautiful



   Poate că fericirea nu ar trebui privită ca ceva extraordinar, poate că în fiecare lucru care ne apare în faţa ochilor de-a lungul vieţii se află fericire. Probabil că şi în noi înşine. Existenţa ei n-ar trebui supraestimată şi lipsa ei nu ar trebui învinuită. Nu ar trebui să fie văzută ca o ţintă în viaţă, ci ca pe un mijloc de a avea o viaţă frumoasă.

vineri, 5 aprilie 2013

Innocent Girl.



        Regretul era ceva inutil şi fără substanţă şi motiv pentru aceşti trei tineri pierduţi în propriile dorinţe. Între ei n-a existat confuzie, n-a existat îndoială. Au fost legaţi de un instinct care nu avea nevoie de logică, probabil de sunetul inimilor lor. Pentru că, dacă nu s-ar fi lăsat jucaţi pe degete, atât de soartă, cât şi unul de celălalt, cu siguranţă viitorul lor ar fi fost mult mai diferit.

miercuri, 3 aprilie 2013

Nameless yet again

Lumea este
dureros de largă

       Este probabil în natura, în subconştinetul şi provenit din părţile cele mai groaznice ale sale, ca omul să-şi dorească mai mult. Să existe mereu ceva mai bun, ceva mai mulţumitor, care întrece lumina fericirii prezente. Sau probabil că şi asta e o parte a evoluţiei. Pentru că, până la urmă, eu văd oamenii ca pe ceva groaznic şi minunat în acelaşi timp.
 
back to top