Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

miercuri, 7 august 2013

Ce este timpul?

Poate
ceea ce ne ţine în urmă

        Sunt puţine motive pentru care mă trezesc de dimineaţă atunci când aş putea să n-o fac. Şi puţine dimineţi în care mă trezesc dintr-un motiv care mă face fericită. Aş vrea ca pur şi simplu în fiecare dimineaţă să deschid ochii şi să mă lovesc de o anume satisfacere, nu fericire. Dar până la urmă probabil că asta mi-ar fura liniştea şi m-ar îneca în acea dulceaţă a vieţii de care mie cumva mi-e scârbă.
        E ironic cum lucrurile care mă fac cu adevărat fericită îmi scapă fără vreo şansă de a le putea prinde. Sau poate, undeva în subconştient, am tendinţa să mă depărtez singură de ele în mod inconştient, pentru a nu da în dezamăgire. Până la urmă, linia dintre extreme este periculos de subţire. Şi totuşi, fericirea e ceva de atât de simplu. Procesul de a ajunge la ea, care probabil defapt nu există, este ceea ce poate fi numit cu adevărat greu.

        Azi am avut parte de una dintre acele zile cu adevărat simple, dar satisfăcătoare. Când în sfârşit, m-am despărţit de sentimentul acela frumos, mi-am dat seama că trebuie să mă rup de el şi să-l părăsesc până cine ştie când, am trecut în cealaltă extremă. Şi mi-am amintit de Ren, care i-a spus odată lui Aoba că are obiceiul prost de a se gândi la prea multe, prea intens, că se oboseşte. Aşa că, pentru moment, am lăsat tăcerea să-mi domine gândurile. Tăcerea aceea crudă, şi care pare totuşi să fie cea mai bună soluţie pentru orice dilemă din viaţa mea. Păcat că mie-mi place să vorbesc.
        De dimineaţă m-am trezit înainte de alarmă şi mi-am rupt somnul fără vreun regret. Când mi-am dat seama că fericirea zilei de azi n-avea să se ducă naibii, m-a cuprins acel sentiment fabulos care face lumea să pară mai frumoasă. Când le-am numărat, trecuseră zece ore. N-au trecut chiar ca o clipă, ci mai bine zia ca un lanţ de momente frumoase.
        Am fost la Misaki acasă şi n-am făcut nimic special, pur şi simplu am stat de vorbă. Cum noi ne vedem rar, se aducă o grămadă de subiecte de discuţie. De la o tonă de anime, la jocul yaoi pe care l-am jucat aseară şi apoi DMMd, trecând pe la tâmpeniile din viaţa noastră şi până la cele mai stupide detalii. Aparent ea văzuse sporadic SAO şi nu i-a plăcut, şi când am întrebat-o cum se termină, mi l-a luat frumos de la capăt şi mi l-a povestit în cel mai amuzant hal posibil. Am bătut-o la cap să joace odată DMMd (nu de alta, dar mie-mi scapă spoilere) şi i-am dat într-un finaaal cadoul de ziua de care thank god, uitase. Acum ceva timp, aveam impresia că 'distracţia' e ceva ce m-ar face şi pe mine, şi pe alţii, să râdem până nu mai putem. Dar uite că există şi modul ăsta pasiv şi elegant de a mă distra, şi, sincer, probabil că, deşi acesta are ceva mai puţin impact asupra amintirilor mele, îmi place mai mult.
        Că tot veni vorba de eleganţă, vi-l prezint pe Senge Iori, an utmost elegant bastard.
Mi s-a pus recent pata pe jocul ăsta yaoi numit Taishou Mebiusline, şi în ultimele zile m-am chinuit şi m-am bucurat jucându-l. Cuz it's friggin hard to play in japanese. Din secunda în care l-am văzut pe site, Iori m-a atras. Când am început să joc şi am văzut că simpla lui apariţie mă lasă cu reacţii intense, m-am bucurat. N-am mai dat de un personaj care să-mi placă aşa de mult de ceva timp. Când l-am văzut cum se poartă, mi-a venit să plâng. Se vede pe figura lui, de ce e în stare. Ruta lui o las la final, iar momentan înot în oceanul de bad end-uri pe care jocul ăla îl are. YEEEEEEEEEEEY. But last night they finally diiiiid it.

Everybody loves somebody
I have this affinity for jerks and that aint a good thing at all.
Sometimes the truth feels beautiful
[Midnight edit]
Ok so this has officially killed me or smth.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top