Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

vineri, 5 iulie 2013

「いや~~~~~w」

"Nuuuuuuuuu"

       Ambiţia e ceva ce probabil suferă foarte mult pe parcursul vieţii mele. Poate că ar trebui să-mi fie milă de ea, văzând-o cum se naşte din speranţă şi cum este doborâtă de realitate. Dorinţele mele o iau şi o fac franjuri, deşi eu aş avea nevoie de amândouă. Cum pot să fac două sentimente total diferite să se armonizeze în mintea şi sufletul meu? Am deci să-mi înec dorinţele cu ambiţie.
       E bine că-s optimistă. Nu pot să-mi imaginez viaţa fără optimismul meu stupid. Defapt...şi el e parte din natura mea conservatoare. Până la urmă totul se leagă...! Inclusiv japoneza asta.
       În ultimele săptămâni am fost des la lecţii pentru că e vacanţă şi profesoara mea are timp. Fac teoretic cam un an de când am început să studiez şi simt cum toată chestia asta devine complicată. Am început să am greşeli, puţine, dar înainte nu erau, poate sunt din neatenţie, dar ştiu că nivelul meu de exprimare e minimal şi cam la pământ. Cel mai greu e de tradus din română în japoneză, dintre exerciţiile pe care le am eu. Sincer, la traducere am un nivel mediul în mai toate puţinele limbi pe care le ştiu pentru că simt că n-am nevoie de ea. Ce traduc eu pe blog e în sens invers, din japoneză în română, şi normal că în limba română am o anumită libertate. D'aia nu scriu eu în engleză, pentru că simt că mă limitează. N-am exprimarea destul de bună şi mi-e lene să mi-o lărgesc. Zicea cineva odată că "atunci când poţi gândi într-o limbă, înseamnă că ai învăţat-o" şi asta mi se pare cel mai mare adevăr.
       Astfel că am intrat în kanji. De obicei mi-i iau eu şi îi învăţ singură, câţiva pe lecţie, cei de care simt că am nevoie. Voiam apoi să învăţ cu kanji pe zi, eu şi Koori, şi am întrebat-o de asta. Mi-a dat o carte, "250 de kanji esenţiali" şi deja mi-a dat teme din ei. Am avansat, dar vreau mai mult. Scrisul în japoneză merge la o viteză decentă dar tot mai trebuie exersat. Kanji nu mai sunt demult aşa un mister, oricum eu îi iubesc şi abia aştept să-i descopăr. Plus, cartea aia pe care o am explică şi modul de dezvoltare al kanji-ului, de unde vine şi de ce e aşa compus. Cu cititul stau la pământ, în viaţa mea n-am citit aşa încet. Nu ştiu cum am învăţat să citesc în engleză, iar despre a învăţa să citesc în română eu n-am amintiri. M-a învăţat mama când eram mică, tot ce ştiu e că la grădiniţă primeam reviste şi le puteam citi. Şi totuşi, depinde acum de limbaj. Am dat de asta zilele trecute când căutam informaţii despre înălţimea lui Aoi Shouta; e o postare de pe blogul lui, şi m-a bucurat să văd că pot citi 80%, o parte prin decuţie. 
       Apoi, am ajuns să-mi petrec timpul pe pixiv. E un soi de deviantart japonez, lumea pune de obicei fanart şi desene în general. Mai tot ce e fanart de zerochan şi tumblr vine de acolo. Şi cum site-ul are interfaţă în engleză, nu e chiar aşa greu de operat. Tag-urile sunt totuşi în japoneză şi căutarea e cu schepsis pentru că lucrările populare (şi deci mişto) pot fi văzute numai de membrii care au plătit. Dar tot mi-am găsit eu drumul pe acolo. E naşpa pentru timpul meu, pentru că deschid site-ul şi nu mai vreau să ies. Îmi folosesc bookmark-urile şi am strâns o tonă de chestiuţe drăguţe. Pixiv-ul e bun pentru că acolo sunt chestii care nu se găsesc în altă parte. În principal am înotat prin fanart DMMd şi UtaPri, încă mai am acel set de file făcut acum vreo două săptămâni legat de DMMd la care n-am avut timp să mă uit. Într-o zi am ajuns la ceva de genul ăsta:
And now I shall excuse myself and go play with Ikki.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top