Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

duminică, 16 iunie 2013

Reconnecting with DMMd

a.k.a ramblings of a fangirl
...or more likely just some playthrough

      Probabil că intensitatea sentimentelor determină tăria cu care acestea se înrădăcinează în sufletul nostru şi le face cu adevărat importante, semnificative. Şi probabil că impresia pe care acestea o lasă în urmă, gustul final al unei senzaţii, este ceea ce le face să dureze, să rămână arzând la fel de puternice în inima omului. Dar ce se întâmplă când această flacără e hrănită din ce în ce mai mult?
      EXPLOSION OF FEEEEEELS!! Lucrul cu care vreau să încep este faptul că decizia de a juca DMMd numai când sunt singură a fost o idee genială. And not cuz of the porn. Vă zic de pe acum, postarea asta o să aibă spoilere minore, dar inevitabile pentru că deh re:connect e o continuare.
      Nooooow let's jump in! De-deci, *chuckles cuz yeah feels* în ultimele două weekend-uri, pe lângă faptul că am fost la japoneză, am jucat la greu DRAMAtical Murder re:connect. M-a mâncat grav faptul că dădeam de spoilere pe net când mă uitam şi, deşi eram pregătită să aştept traducerea (care merge foarte bine, chiar), până la urmă am jucat în japoneză. 
Actually this is young Aoba being straight out badass. "Nu e ca şi cum există vreo luptă care să aibă sens."
Pot să joc fără probleme în japoneză, mă descurc, dar nu ştiu de ce, re:connect a fost obositor. Poate pentru că am jucat până la 4 dimineaţă. În ultimul timp tata m-a ţinut din scurt şi m-am obişnuit să mă culc mai devreme, deci nu pot să mai stau până la soare. Ignoring the fact that I'm slowly but surely destroying myself, mi-a luat ceva să joc re:connect, mai mult decât primul joc chiar. Am luat rutele exact aşa cum le-am făcut la original, dar am sărit peste Virus şi Trip (oricum faptul că ăştia doi au rute în ambele jocuri mie mi se pare o risipă) pentru că nu mă interesează.
      Jocul are n bonusuri şi side-story-uri şi chestiuţe în care nu m-am băgat. Şi aparent o rută micuţă cu Mizuki (aka my love that i cant love cuz he aint got a route) după care pot să aştept. Re:connect are mult porn, şi...delicios de diversă. Interfaţa e atât de cute şi totuşi atât de distrugătoare pentru că face referinţe la primul joc şi aaaaaaaaaaaah *cries*.
Here's my screencaps in chronological order, the naming ended up being quite funny.
       This one gave so much more feels. Bine că nu erau ai mei acasă că se speriau, cum eu sunt foarte expresivă şi nu pot să-mi controlez emoţiile. Am ţipat...defapt nu prea, sau mai bine zis în adâncul inimii; am murit de râs când mi-am dat seama ce faţă fac când mă uit la fazele ecchi (ceva gen (゜◇゜), oricum stau cu privirea fixă şi gura căscată, e praf de amuzant); m-am entuziasmat groaznic de tare pe ruta lui Clear pentru că drăguţul ăla e prea drăguţ. Nu mai ştiu când, oricum înainte de ruta lui Noiz, deci probabil pe ruta lui Clear, m-am dat de câteva ori uşor cu fruntea de birou - ziua următoare, for the sake of taking a breath from feels, m-am culcat cu fruntea pe birou şi am rămas "wat stai că mă doare...cum naibii m-am lovit eu în vârful frunţii...şi când?! eeeh...? *pats forhead* AAAAAaaaaaa" so yeah i just loled. Pe ruta lui Koujaku am râs de am rupt, mai ales că am citit cu voce tare ca să exersez (not the porn cuz i cant who the fuck can do that), am dat cu palmele de birou de mi-era să nu-l rup. Şi muuuult altele, în orice caz feeeeeeels. Cât despre citit, it helps and it's fun. Am învăţat şi o tonă de kanji, care variază de la "ambele-picioare, mâini, braţe", "gura", "marginea gurii", "colţul gurii", "limbă", "cap", "sus-jos", "a mişca", "a împinge", "a băga", "oral", "bază" and don't get me started cu limbajul ambiguu pe care-l folosesc când se referă la chestiile cenzurate, pââână la chestii drăguţe de genul "frunte", "palmă", "degete", "a dori" (kanji cu care se formează "yokubou" adică "desire" heeehe) şi muuuulte variaţii ale stărilor care se termină toate cu "kan" de la "a simţi". Anyway immma surely forget this shit pentru că aşa e cu kanji, dar mi le amintesc eu când e nevoie. Bun bun buuun...let's get this shit going.
☆*・゜゚・*\(^O^)/*・゜゚・*☆
      Am început cu ruta bună a lui Mink şi pe tot parcursul ei am avut o figură ciudat de calmă. Şi totuşi m-a enervat de destule ori pentru că Mink e acel gen de personaj rece pentru care tre' să sufăr ca să ajung la inima lui. Bine, nu eu, Aoba. După tot haosul, fie în povestea în sine, fie între sentimentele lui Aoba şi Mink, ăsta se cară, se duce la mama naibii, la el acasă, peste mări şi ţări. Aoba se chinuie vreun an de zile să dea de el şi se duce la mama mamii naibii după el şi când îl vede rămâne, alături de mine, w(°o°)w pentru că apoi Mink să-i zică pe vocea aia a lui joasă şi impunătoare dar nepăsătoare "du-te naibii acasă NUUUUUUUUUU heeehehehehe. În primul rând, Mink arată genial. Tipul e defapt indian or smth, sigur nici ăştia care au construit personajul nu ştiu, dar avea prin casă dreamcatcher-uri (un obiect care pe mine mă fascinează, anyway ştiu că vine de la nativii americani şi că ar avea semnificaţia numelui lui). Pentru că a trecut prin toate tâmpeniile alea din primul joc, acum are altă stare psihică, e...are sufletul împlinit, nu ştiu cum să zic (aşa sunt defapt toţi la final cuz fuck yeah happy endings). Personalitatea e la fel de rece şi nepăsătoare, daaaaar bucăţica aia de blândeţe pe care am văzut-o o secundă în primul joc, iese acum la iveală. Eu pentru asta îl apreciez, pentru că până la urmă, Mink e un personaj frumos.
La final, îl ia pe Aoba şi-l îmbracă frumos, îi aranjează părul ăla fabulos, se duce cu el la răsăritul soarelui pe acel vârf de deal pe care s-au regăsit şi îi zice ceva de genul "Am murit odată. Vrea ca până la a doua oară când moartea va veni la mine, să fiu alături de tine." aka marry me. *feeeeeeeels*.

Melodia de la final nu ajută deloc să-mi calmeze creierii, e momentan preferata mea din toată muzica din joc. Finalul naşpa, că da, şi alea au continuare, a fost ok. They all also have porn which is sort of disgusting and sad. Se pare că Aoba are o latură extrem de masochistă, ceea ce pur şi simplu mi-a gâdilat sadismul.
      Apoi CLLEEEAAAAR ☆*・゜゚・*\(^O^)/*・゜゚・*☆. Deci personajul ăsta e prea drăguţ. Spoiler că o să-i vedeţi faţa (daaaa în jocul original faţa nu i se vede până hăt după o treime din ruta lui), dar nu e mare chestie. Deci Clear reapare tot aşa după vreun an cuz yeah shit happened before şi-l lasă pe Aoba aproape plângând de fericire and I'm like waaaaaaaa *cries*. Şi primul lucru pe care-l face e hăăăăăăi pe REN adică drăgălăşenia aia pufoasă de căţel robot al lui Aoba - so I've got another reason to love Clear.
And this guy is a seme
Apoi are drăguţul o idee interesantă - să meargă la...fosta lui casă, să zicem (Clear a diverse circumstanţe, duh). Pentru că nu mai fusese "acasă" de ani de zile, şi voia să-i arate lui Aoba locul acela plin de amintiri. Aşa că îl ia pe Aoba pe sus, mai bine zis în spate, şi îl ia la o mică plimbare...peste acoperişuri  because he fucking can.
LOOOOOL wat. WAAAT that's so cuuuuute. Mor că n-au făcut CG pentru faza asta (90% of CGs are ecchi). Deci Clear i-a zis foarte frumos "te rog frumos treci la mine în spate" şi Aoba era "dar...nu putem să mergem, ştii, p-pe jos..." şi Clear era ceva de genul "u do the shit how i tell u to do it dar e mai practic şi rapid să mergem pe acoperişuri şi nu e ca şi cum pot să te las pe tine să mergi singur".  La Clear acasă, un loc mai greu de găsit cuz yeah circumstanţe, când am intrat în camera lui eu eram ceva de genul "sticle...STICLE!".
În timp ce ăştia doi vorbeau despre diverse şi nostalgie şi chestiuţe eu eram ceva de genul "WHY U NO REACTION TO BOTTLES?!" în fine la un moment dat Aoba zice ceva de genul "dar ai destule chestii de sticlă aici, nu?" (sunt şi multe biluţe din acelea din sticlă dacă n-aţi observat) şi aflăm că lui Clear îi plac chestiile strălucitoare. În fiiine momente emoţionante pentru că toate personajele din DMMd sunt uşor instabile psihic not that i mind that, i actually like such charas, şi apoi they get in on in the front of a mirror. Da...! Clear zice ceva de genul "vreau să văd tot" and my brain goes bye bye.
...I REGRET NOTHING (i mean blushing seme c'mon)
În schimb, ruta de final prost a fost groaznică, e crudă şi are unul dintre acele concepte crude pe care eu nu le pot suporta.
      NOOOOOIZ aka my favorite ero-gaki. Deci copilul ăsta e un pervers genial. După câteva luni de zile după haosul din poveste, Noiz dispare şi-l lasă pe Aoba cu ochii în soare. Apare tot după câteva luni, într-un costum, fără pierce-uri (NUUUUUUUUUUU but the still looks gorg) şi aflăm că băiatul e defapt fiu de familie bogată din străinătate. Îi spune lui Aoba ceva de genul "vin-o să trăieşti cu mine" aka marry me şi-l cere ca pe o mireasă de la familia lui (care defapt este constituită doar din bunica lui, Tae, un personaj genial). La Noiz nu sunt prea multe de povestit adică defapt sunt dar tipul e un pervers deci cenzurăăăăăăă.
if u make dat face aoba anyone would want to glomp you
Tot ce pot spune e că şi-o fi scos ele pierce-urile de pe faţă, dar pe alea de jos (yeah i know he pierced his johnny cuz he fucking can) le-a păstrat, ca să-l întrebe pe Aoba dacă le scoate sau nu and ofc Aoba was all embarressed and said smth like "it's not like...you need to take them off for now..."
Sau poate, preferi să te muşc? *haaaha referinţă la primul joc*
În orice caz why not mention this deci nebunii ăştia erau într-o cameră de hotel şi Noiz a avut ideea genială cum că de ce să nu se bucure de priveliştea nocturnă în timp ce se bucură unul de altul aşa că l-a pus frumos pe Aoba între el şi fereastra mare şi Aoba era ceva de genul "waaaat are you doing this is so embarrisssing i'm gonna die". În finalul naşpa care nu e chiar aşa dureros *pffffft haaaha* am aflat mai multe despre Noiz şi despre modul în care gândeşte şi mi-am dat seama că eu pur şi simplu îl iubesc pe puştanul ăsta. Vă las cu modul genial în care l-a caracterizat Aoba la final.

Mai mereu neinteresat, îi place să troll-uiască pe cei din jur şi priveşte pe toţi cu superioritate...dar foarte direct, şi uneori faptul că, deşi el de obicei e matur, se comportă ca o persoană de vârsta lui, îl face drăguţ. [Noiz are 19 ani. Chestia asta e praf de adaptată - ultimele trei propoziţii intră în trei kanji fuck yeah japanese. Să vedem cum o să o traducă ăştia în engleză]
      Moving on cuz that's what we gotta do all our lives. Koujaaaaaku! La ruta lui mă spoilerisem, daaaaar tot a fost frumos. Am început cu finalul prost şi am făcut cunoştinţă cu Shiroba, o latură a lui Aoba pe care eu o ador.
Plus că tipul e groaznic de masochist. Finalul prost al lui Koujaku mie chiar îmi place, plus că mi se pare cel mai blând dintre toate. În fine.
Apoi am trecut la partea frumoasă - Koujaku îşi împlineşte în sfârşit visul de a-i tăia lui Aoba părul aka the most cute thing ever. Aoba are şi el părul tăiat scurt pentru prima dată în viaţa lui pentru că circumstanţe (i'm having fun with this one) şi normal că se simte mai uşor, îi bate vântul mai mişto pe ceafă, i know how that feels darling. Asta la Koujaku acasă, un loc atât de miştooooc pentru că acest personaj e ceva mai tradiţionalist i mean he's wearing a kimono as everyday wear.
Îi spune lui Aoba că poate să meargă să facă o baie dacă vrea, şi Aoba cum îl gâdilă iubirea, scapă o replică de genul "nu mă deranjează dacă vrei să intri şi tu în baie cu mine". E foarte drăguţ pentru că ăştia doi au început ca prieteni şi încă nu realizează prea bine că acum sunt iubiţi şi că e normal să devină ruşinaţi, nervoşi şi entuziasmaţi când vine vorba să facă baie împreună. Anyway, după ceva...probabil îndoială şi emoţie, Koujaku îl urmează pe Aoba în baie. E foarte emoţionant momentul în care Aoba îl spală pe spate şi-i priveşte tatuajul acela superb care defapt are o încărcătură emoţională extraordinar de grea. Apoi they get it on in the bath şi eu sunt ceva de genul "dar nu poţi să-i bagi săpun acolo...şi cum naiba i-a intrat apă acolo că totul ar trebui să fie strâmt şi închis şi cum naibii nu faceţi valuri şi daţi apă peste tot...fuck logic this is fictional". Se distrează băieţii atât de tare că li se face rău de la aburul de la baie.
      La final ruta adevărată adică REEEEEEEEN. Personajul cu care-l shippuiesc eu pe Aoba pentru că altfel nu se poate. Faza cu Ren e atâââât de încurcată încât...oricum Ren arată altfel because of reasons. Ruta asta e mai lungă pentru că deh e ruta adevărată, şi e şi mai diversă. Ren în sine e un personaj minunat, pentru că nu e om, are o gândire uşor diferită. E direct şi sincer, politicos şi calm, o personalitate bazată pe logică şi relativ conservatoare. Sentimentele lui pentru Aoba sunt extraordinar de puternice, e un ataşament care vine din adâncul sufletului (haaha if u played the game u may get a 2nd meaning from this). Arată mişto rău în re:connect (mai toată lumea arată altfel), şi vocea lui mă distruge.
notice how he's slightly red in the 2nd one
Există nişte interacţiune cu personajele secundare (toate figurile care apar în joc îmi plac) care m-a făcut uşor nostalgică. De data asta ecchi-ul e mai simplu, ceea ce e într-un fel bine după atâtea chestii mai ieşite din comun, plus că relaţia lor, în toate modurile ei, are semnificaţii complexe. Ce îmi place la el e că, deşi e o fire calmă, care nu prea-şi exteriorizează sentimentele, Ren e...pasional, în acel sens profund a cuvântului.


...*scrolling to the top of the post* Well, I'm currently obsessed with DMMd so yeah. Cândva în viitor plănuiesc să cumpăr jocul ăsta, adică momentan e favoritul meu absolut.
La final, tot ce pot spune e să jucaţi chestia asta (bine, normal că dacă vă găsiţi în categoria de persoane care consumă astfel de materiale) pentru că e minunată şi e şi tradus în engleză, bine, jocul principal.
...S-a terminat *sob*. Cam asta a fost. Sper din tot sufletul ca atunci când următorul joc Nitro+Chiral se va lansa, eu să-l pot juca fără probleme în japoneză.

"Îţi mulţumesc de 500 de milioane de ori că ai ajuns să citeşti asta, baby~"
Asta ca să adaptez replica mea favorită din joc. ≧(´▽`)≦
Acum pot în sfârşit să mă bucur de tona aia de fanart pe care am salvat-o.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top