Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 3 iunie 2013

Feeding the pain

叶わない想い抱いて


      A existat un timp în care ea zâmbea. Un miraj al fericirii încă sălăşluia în amintirile ei, ca o speranţă ce, distrusă de adevărul realităţii, încă mai trăia doar pentru a o tortura. Însă atunci când a simţit cum sufletele lor trec printre degetele ei, în drumul lor ireversibil spre acea altă lume necunoscută, când a realizat că sângele de pe mâinile ei, izvorât din urlete de disperare, îi arde pielea cu senzaţia lui, a realizat că nu mai există drum de întoarcere. Că orice acţiune, cuvânt, gest, chiar şi gând, sunt ireversibile şi din fiecare ia viaţă un sentiment inutil, fără formă şi fără sens, al căror efecte sunt văzute mult prea târziu. Şi-a dat seama că singura soluţie era să meargă tocmai împotriva sensului vieţii ei.

      Simt că mă pierd. Că mă adâncesc într-un abis groaznic, negru şi gol, care-mi absoarbe toată lumina vieţii. Mi-l doresc, mi-l doresc cu atât de multă intensitate încât mă sperii. Vreau linişte, vreau...lumină? Nu ştiu ce vreau. Poate că vreau să scap de această durere din adâncul sufletului care-mi răneşte întreaga fiinţă şi mi-o distruge încet. Sau poate că vreau să mă înec în ea, s-o las să-mi taie respiraţia şi să cad la pământ strângând din pumni, simţind cum fiecare muşchi din corp se contractă odată cu durerea din inima mea. Dar nu vreau s-o recunosc, această dorinţă puternică de a scăpa de durere. Nu vreau s-o accept, să accept că centrul fiinţei mele se clatină în faţa slăbiciunii.
      Mă chinui. Mă lupt pentru a mă menţine la suprafaţă, simt că în adânc nu există nimic care-mi va alina această suferinţă de care mi-e ruşine. E atât de greu! Privind lumina blândă a apusului, imagine care-mi induce un sentiment pe care-l pot simţi doar pentru că sunt eu însămi, eu cea care poartă atât suferinţă cât şi fericire, mă gândesc că aş vrea şi eu ceva asemănător acelei lumini. 
      Dar nu am altă soluţie. Am privit cât de intens am putut acest abis, apoi această lumină fadă. Disperarea mă cuprinde şi mă îneacă, şi din ea se poate naşte doar suferinţă, mai multă disperare. Aşa că am ales speranţa. Dar...de ce speranţa îmi aduce şi ea numai disperare?

      Aş vrea să ţip din toţi rărunchii, să-mi înfig ghiarele în sticla geamurilor şi s-o simt cum îmi trece pe lângă oase. 

瞳の奥深く 閉ざした世界は 闇に沈む
Lumea închisă în adâncurile privirii mele se îneacă în întuneric
 

届かない声は cry 君の手を掴んでも shy
Vocea ce n-a mai fost auzită plânge. Rămând timidă deşi ţi-am prins mâna


二度と逢えない君のそばで I stay with you
Nu ne vom mai întâlni niciodată, deşi sunt şi voi rămâne lângă tine
 

たとえ痛みだけだとしても
Chiar dacă asta înseamnă numai durere

 叶わない想い抱いて I stay with you
Îmbrăţişând dorinţele neîmplinite, voi rămâne lângă tine
 

たとえ砕け散る華だとしても
Chiar dacă asta înseamnă zdrobirea florilor


心の奥深く 閉じ込めた涙は 鈍く光る
Lacrimile închise în adâncul inimii mele sclipesc fad
 

囚われの声は cry 僕の手を掴んだら shy
Vocea captivă plânge. Rămâi timid când mi-ai prins mâna


離れられない僕のそばに You stay with me
Nu ne vom despărţi, deşi tu eşti şi vei rămâne lângă mine
 

たとえ何も聴こえなくても
Chiar dacă nu voi mai putea auzi nimic
 

叶わない願い抱いて You stay with me
Îmbrăţişând speranţele neîndeplinite, vei rămâne lângă mine
 

たとえ砕け散る華だとしても
Chiar dacă asta înseamnă zdrobirea florilor

Rămân cu tine...
Rămâi cu mine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top