Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 3 iunie 2013

DRAMAtical Murder



       Undeva în viitorul îndepărtat, pe insula Midorijima din sud-estul Japoniei, s-a dezvoltat "Platinum Jail", un district extravagant dedicat distracţiei şi plăcerilor, echipat cu tehnologia de ultimă oră. Acesta ocupă o treime din insulă, o altă treime fiind rămăşiţele aşezărilor originale, "Kyuujuuminku", adică Districtul Vechilor Rezidenţi, iar ultima treime fiind reprezentată de vegetaţie şi faună. Traiul în Kyuujuuminku este mult mai prost comparativ cu Platinum Jail, dar rezidenţii trăiesc în pace. Tinerele generaţii obişnuiau să se organizeze în echipe şi să joace un joc de stradă numit Ribsteez, însă recent apărutul joc virtual "Rhyme" a devenit mult mai popular, astfel că echipele de, prescurat, Rib, încep să-şi piardă membrii. Într-un oraş în care aceste două activităţi domină, tânărul Aoba, care nu practică nici Rib, nici Rhyme, trăieşte în pace alături de bunica lui, Tae. Însă el nici nu-şi imaginează că aceste dureri de cap pe care el le are de ani de zile vor fi cauza începutului unei schimbări radicale.
       Mhhmmm...aş fi vrut să fac o descriere ironică a jocului, prezentându-l folosind cuvinte de genul "porno", "orgie", "deep inside", "pasional", "viol" şi altele din această hoardă, dar orice aş încerca, iese ceva ce sună bolnav. Dar aşa sunt jocurile Nitro+Chiral, să ştiţi! Bine...într-o anumită măsură. Şi ah da, normal că e tradus în engleză.
Chibi-urile alea din pixeli arată ordinea în care am jucat, începând din stânga, de la Aoba şi Ren ^^


           Daacă nu ştiţi, Nitro+Chiral este filiera care se ocupă de yaoi a companiei producătoare de visual novel-uri (de obicei pe genurile mister cu ceva horror) Nitro+. De la jocurile Nitroplus (se poate scrie cum aveţi chef) au derivat anime-uri precum Steins;Gate şi Robotics;Notes. Filiera yaoi adică copiliţa Chiral (pffft wat) s-a născut prin 2005 parcă odată cu lansarea Togainu no Chi care a fost şi încă mai este un hit. L-am jucat şi eu dar m-am reţinut de la a comenta aici pe blog pentru că aveam eu o politică în minte cu "no porny yaoi on my blog" daaaar acum totul a căzut. Oricum m-am jucat o grămadă de yaoi cenzurat. Şiii pentru că Togainu este o chestie dură, sângeroasă...uneori scârboasă, oricum, ceva dus la extreme. Eu şi jocul ăla suntem într-o puternică love/hate relationship, însă cu DMMd (prescurtare duh) e numai iubiiiiiire ah! Mi-a fost inevitabil să nu compar aceste două jocuri când am jucat şi îmi va fi la fel şi acum. Uitându-mă acum, se anunţă o postare lungă.
           Aaaaaam să încep cu detaliile "tehnice", ritmul de joc şi chestii de genul care ţin de experienţa mea proprie. Deeeeci de menţionat că DMMd e imens. Din multe puncte de vedere i mean the guys are also big down there but that's a given. Săăăă vă aşteptaţi la comentarii indecente de genul c'mon i know u read that thing earlier pentru că jocul ăsta e totuşi yaoi explicit. Mmmhmm, revenind la imensităţi pffffft my perverted mind goes wild haaahahaaha *slaps self*. Ooook, I can do this! I mean they did it tooo! *claps enthusiatically while laughing*. Deci chestia asta mi s-a urcat la cap serios. Haaaahahahaa...bun.
           Am zis că jocul e mare şi tare omg stop. Adică, fişierul executabil are un giga 300 de mega (Togainu avea 600 de mega), ceeeea ce înseamnă conţinut miştoc adică de bună calitate but not that much porn unfortunately. Aaaapoi, jocul era trecut pe vndb (visual novel data base yeah i play enough to actually use that site) cu lungime medie, 10 (durata unei rute fără skipping) - 30 (durata totală, cu sărind peste tot ce a mai fost văzut din prima jucare) de ore. Şi Togainu e la fel, n-am stat să număr, dar am jucat de joi seară până acum câteva ore. Am vrut să fac exact ca la Togainu şi am fost sigură că ai mei pleacă de acasă (nu de alta dar astea nu le pot juca pe laptop şi nu vreau să stau cu căşti în urechi şiiii în principal e mai confortabil fără ai mei prin preajmă and i dont mean the porn cuz it's not a lot), şi am jucat cam fără oprire. I REGRET NOTHING! Biiiineînţeles. Nici nu mi-a fost foame, sincer, în ultimele zile.
           Continuând cu chestiile tehnice, jocul are o interfaţă miştoacă rău. E futurist şi se simte futurist pentru că jocul în sine e nou, 2012 parcă, (jocurile de acum zece ani care sunt futuriste nu mai arată deloc a viitor, sunt chiar un pic caraghioase). Pe interfaţa aia, mi-am dat seama după prima rundă de joc, sunt indicaţii în legătură cu alegerile făcute. Am fost foarte fericită şi mândră de mine când mi-am dat seama de asta şi chiar îmi doream puţin ajutor dar nu voiam să mă rezum la ghiduri. Mi-am mai dat seama de un aspect indicator, dar abia la sfârşitul rutei finale. Haahmm, dacă aş fi ştiut de la început, poate totul ar fi mers altfel. Uite asta îmi place mie la jocurile astea, posibilităţile. Şi acum există alegeri pe care n-am apăsat şi deci replici necitite dar sunt puţine şi n-am să mă întorc acum la ele.
aka my gameplay's savior
           Sistemul e puţin greoi pentru calculatorul meu vechi şi am avut o secvenţă în care mi s-a blocat de mai multe ori, dar am trecut cumva peste. A fost opţiunea automată de quick saving înainte de fiecare alegere, ceea ce a făcut totul mai uşor, pentru că eu salvez mereu înainte de alegeri. Şi o minune numită "Nitro skip". Muult mai rapid decât un skip normal, jocul avea şi d'ăsta, dar nu prea l-am folosit. Nitro skip-ul trece peste o oră de jucat normal în câteva secunde şi se opreşte frumos la orice text necitit (aşa e setat din fabrică).
           Acţiunea din joc poate fi foarte frumos tăiată în jumate, prima jumătate e numită pe net "ruta comună", pentru că se interacţionează cu personajele, iar apoi se intră pe o rută a unui personaj, unde se interacţionează (adică există alegeri posibile) numai cu acesta. Există patru personaje disponibile din start, fiecare cu un ending bun şi unul prost (adică groaznic defapt) şi, deblocabil după obţinerea finalurilor bune pentru acei patru, o rută secretă, ruta adevărată, supermă, cum vreţi s-o numiţi. Care asta are două ending-uri...proste (yaay), dar nu chiar, depinde de perspectivă.
Ce tot zic eu de perspectivă
           Povestea e miştoacă. N-am dat de o poveste de la Nitro+ care să nu fie miştoacă. E un soi de sci-fi cu mister şi cu protagonist care are un rol vital în tot ceea ce se întâmplă. Fiecare personaj are o poveste profundă, interesantă, reală. Mie personal îmi plac elementele şi motivele folosite în joc, am dat inclusiv de chestii la care m-am gândit eu pentru poveştile mele. Ce mă face să-mi placă mai mult DMMd decât titanul ăla de Togainu este faptul că nu-i la fel de dur. Togainu de violent, s-ar putea spune uşor către foarte traumatizant (depinde de persoană); şi DMMd are violenţă, că deh, ăia se bat şi Aoba dă din cracii ăia frumoşi cu stil, dar nu e la fel de urât ca Togainu. Ending-urile naşpa au un anume impact dar sunt scurte. Se derivă mai toate de pe la ultima alegere şi sunt...mai toate au sânge. Şi cred că asta le descrie cel mai bine şi de ajuns. Le-am făcut înainte de finalurile bune mereu peeentru că...le-am înghiţit. Adică n-am reuşit să prin finalul bun, decât la 2 din 5 personaje. E mai mult o chestie de mândrie, dar asta arată şi cât de dificil poate fi jocul.
AWWWWW meet Ren, Aoba's Allmate
           În lumea din DMMd există aceste...dispozitive, că ele maşinării sunt, numite Allmate, care de obicei au formă de animale de casă (şi o formă foarte reală, adică aproape că par în viaţă), pe care cam oricine le are şi care sunt folositoare pentru mai orice. În loc de telefoane mobile toată lumea are chestiile astea multifuncţionale numite Coil (daa-daah ghici cine are acum acelaşi ringtone ca şi Aoba, bineînţeles că eu!). Atât în Rib, care sunt lupte de stradă (duh şi Togainu avea astea doar că se numeau Bl@ster şi Akira, protagonistul, juca şi-i bătea pe toţi singur like a boss), cât şi Rhyme, sunt chestii de echipă. Rib era cu echipe de la început, şi Rhyme a preluat asta, aşa că sunt indivizi care joacă singuri şi/sau în echipe.
Ok so this is Rhyme but all i see here are dat fab spikes on dat guys jacket
           Arta este...deci, vorbeam eu cu Koori şi-i zic de arta asta şi mă refer asupra ei cu "scenery porn". Because that's what it is. And Koori's like "but that's noot the only porn", and I'm like "yeah this one is not censored". Heehe just wanted to mention that. Arta e minunată, fundalurile alea sunt divine, şi se pare că artiştii le-au iubit atât de mult încât le-au făcut loc în galerie.
Showed you this one for that bit of skin that I love :D
Pentru fiecare rută mediul se schimbă, populaţia trecătoare, de fundal, e şi ala schiţată frumos, sunt unele locuri grandioase care strălucesc nu alta, totul e pus la punct. Şiiiiii există chestii care se mişcă. Sunt fel de fel de efecte, amestecate şi cu d'alea sonore, care dinamizează întreaga experienţă. Sprite-urile (adică imaginea aia cu personajul care apare peste fundal când acesta vorbeşte) şi CG-urile au mai multe "instanţe", în care elemente ale lor se schimbă. La ultima alegere, care e mai cu schepsis că deh, situaţia diferă de la rută la rută şi e ceva mai complexă decât un simplu set de una sau două alegeri. Opening-ul este miştoc rău, cu un Aoba din pixeli albaştrii care trece prin mai toată lumea asta din Midorijima, cu efecte şi chestii.
           Coloana sonoră are un sunet techno şi e compusă de un grup numit GOATBED. Sună bine, me gusta, deşi mă lasă cu un anume gol în stomac pentru că creează o anumită atmosferă. Am observat o piesă care se repetă la greu şiiii că ringtone-ul lui Aoba este defapt melodia de deschidere uşor stilizată. Melodia mea favorită e una care e numerotată în joc cu numărul 19 parcă, uite-o.

Există un set de nouă melodii, una fiind opening-ul, restul folosite la final-uri. O parte din ele sunt tot de la grupul GOATBED, apoi diverşi artişti, printre care Itou Kanako. Se pare că tipa are vreun contract cu Nitro+ pentru că i-am văzut numele şi în Togainu, şi prin Steins;Gate şi în Robotics;Notes cântă un ending de la anime. Vocea ei mi s-a părut cunoscută dar n-am identificat-o singură. Norocul meu că-şi scrie numele în hiragana. Toate melodiile pentru final-uri sunt foarte potrivite şi se pare că au fost scrise cu acest rol al lor în minte, pentru că versurile fac cumva referire la poveste. Dintre melodiile folosite pentru finaluri, preferata mea este momentan "tears" a lui Itou Kanako, folosită la finalul prost al lui Koujaku.

Ofc some of 'em had to fight though for Aoba's ass
           Personajele sunt destule şi bine făcute. Precum îmi plac elementele şi liniile narative din proiectele Nitroplus, aşa îmi plac şi personajele, în mare parte. De menţionat că tipii aici nu-s gay. Nu dau impresia că sunt, ca în alte jocuri pe care le-am jucat, tipii creaţi de Nitro+Chiral sunt de obicei masculini şi/sau puternici. Bineînţeles că până la urmă se tăvălesc toţi în fân cu Aoba dar, povestea ar putea să iasă la fel de bine şi fără acest element. Which would mean game-wide friendzoning but yeah not rlly. În afară de ăştia principali, care au rute, eu ţin să-l menţionez pe Mizuki. Vor exista nişte spoilere pe care am să le acopăr, just highlight if you want to see.
          Mizuki n'are o rută, dar are un rol foarte important în poveste. El este practic sacrificiul liniei narative, dacă ceva groaznic nu s-ar fi întâmplat lui, povestea n-ar fi avansat. Un astfel de personaj a existat şi în Togainu. Eu personaj voiam foarte mult rută cu el, dintre toţi tipii el mă atrăgea cel mai mult de la prima vedere şi personajul în sine e foarte simpatic. Am verificat la un moment dat faptul că n'avea rută, ca să nu fug după el fără rost. Acum că am terminat totul şi sunt total satisfăcută, sentimentul meu faţă de Mizuki s-a atenuat, dar tot îmi pare rău. Restul personajelor secundare sunt la fel de simpatice, în frunte cu bunica lui Aoba, Tae. That ba-san rocks. Şi acum ăştia principali.
I regret nothing. I mean who introduces a character by showing him laying in bed? Sayuu cuz she loves that butt and those legs (✿◠‿◠)
           Seragaki Aoba. Lemme check to see if his name means what i think it means. Ei, pe jumate. Numele lui Aoba arată în kanji aşa 蒼葉 şi jisho îmi zice că e nume de fată well not that i mind but it's kind of expected. Înseamnă "lamă ascuţită". Primul kanji e clar ao de la albastru şi al doilea are sens al mai multor obiecte ascuţite dar şi "frunză" (există posibilitatea să fie ha din Konoha). În fine, numele se potriveşte mănuşă. Aoba este protagonistul nostru care şi-o ia bine de tot cu o fabuloasă pleată albastră şi o personalitate onestă, uşor neinteresată, simpatică şi destul de temperamentală. 
AAAAAWWWWWWW  (o;TωT)o
E genul care poate să aibă nopţi nedormite pentru că stă să gândească, e destul de analizator şi deştept. Se prinde repede ceea ce îl face absolut pentru mine. Jocul e la persoana I, dar pentru că Aoba are o faţă şi o voce and i dont have a u know what down there, nu mă indentific. Ar fi ciudat dacă aş face-o. Ca şi Akira din Togainu, băiatul are o putere miştoacă rău care se pare că de data asta nu poate face altceva decât să distrugă. Se numeşte Scrap şi o poate folosi pentru a controla conştiinţa altcuiva prin intermediul vocii lui, până la a intra în subconştientul cuiva. Fiecare rută se termină cu Aoba intrând în mintea personajului prin Scrap, şi acolo e alegerea care face totul. Am să vă prezint personajele în ordinea în care le-am făcut rutele. Şiiiii ah da Aoba are o pufoşenie drăguţă de Allmate, un căţel negru numit Ren, care vorbeşte cu o voce groasă de bărbat yeah i kno. Toate Allmate vorbesc deşi au forme de animale.
           Mink. Prima dată am reuşit să intru pe ruta fiinţei ăsteia. Nu ştiu cum să-l numesc, nenorocit, bastard, cum vreţi, dar deja cred că e clar că nu-mi plac de el. Când mi-am dat seama că nu am cum să-l prind pe Mizuki, am decis să merg pentru Koujaku prima dată, dar cumva l-am făcut pe Aoba să se găsească între tipul ăsta şi un perete. U know what happens from there. La a doua rută mi-am dat seama de ce s-a ajuns Aoba cu Mink: tipul e periculos şi nu voiam să dau de vreo situaţie urâtă aşa că m-am comportat destul de calm şi ascultător cu el, ceea ce se pare că era cheia pentru a-l atrage. Asta şi faptul că n-am obţinut puncte destule pentru Koujaku. Sincer, aş vrea să mă uit la situaţia de atunci, dar am cam abuzat de butonul de delete din zona cu salvări pentru că jocurile de obicei nu au butoane de delete. Mink este un mare nenorocit, şi deşi am făcut ruta lui, tot nu-l înţeleg.
E o masă de bărbat, primul CG cu el, după cum vedeţi, e unul de la care perspectiva e de jos în sus pentru că cam aşa se uită ăia la el. Nu ştiu dacă e sadist şi posesiv, deşi pare a fi, nu la fel ca Shiki din Togainu, ceea ce m-a făcut să nu-l displac neapărat. E cel mai naşpa personaj dar nu-l urăsc, pentru că măcar nu şi-a bătut joc de Aoba cu cuvinte, cum a făcut Shiki. Îmi pare bine că am făcut ruta lui prima pentru că eu sunt genul care lasă ce e bun la final. Mink de obicei e calm şi nepăsător, se rezumă numai la acţiuni necesare, nu face nimic inutil, are evident pumni de oţel şi un Allmate care habar n-am ce pasăre e. Faptul că Mink nu s-a stresat să-i pună un nume Allmate-ului său îl descrie foarte bine.
Tipul e personajul violator. Am puternica impresie că toate jocurile Chiral au viol şi că fără el nu s-ar vinde aşa bine. L-a violat rău de tot pe Aoba de vreo trei ori în timp ce-l strângea de gât, şi în ending-ul prost la omorât. Ceea ce mă face să-mi dau seama că tipul e sigur posesiv. Nu pot să înţeleg de ce Aoba a simţit nevoia să-l mai caute după ani de zile de la incidentele din poveste. Melodia de la finalul prost se numeşte "Sandy Weeds" şi descrie foarte frumos stadiul subconştientului şi concepţiile lui Mink.
yeah the question marks made u sooo much less suspicious
           Clear a fost cel pe care l-am făcut după Mink pentru că mă zgâria grav masca aia pe ochi. Adică mă speria şi mă dezgusta un pic şi voiam neapărat să ştiu cum arată fără ea. Dar voi n-o să ştiţi cum arată Clear fără ea de la mine :)) Are o faţă superbă băiatul...chestia aia. Există o ordine propusă pentru jucarea rutelor, Koujaku > Noiz > Mink > Clear, care se observă prin faptul că elementele din galerie referitoare la personaje sunt puse tot în această ordine.
that's why he has an umbrella
Am aflat asta înainte să încep ruta lui Clear şi la final mi-am dat seama că jucatul în ordinea asta dezvăluie elementele poveştii gradual. Se recomandă ordinea asta în cazul în care nu vreţi să aveţi nevoie să organizaţi nişte informaţii în minte. Astfel că în ruta lui Clear se dezvăluie multe lucruri neaşteptate. El e genul acela de personaj neîndemânatic şi neimplicat în conflicte, i se adresează lui Aoba de la bun început cu "stăpâne" şi are o latură foarte iubitoare, un ataşament puternic faţă de Aoba.
aka LE GRAND ENTRANCE
Când şi-a dat jos masca am rămas...mască. Se pare că acest Clear e defapt o maşinărie complexă creată pentru a controla oamenii prin cântecul său. Însă acesta a scăpat din laboratoarele în care a fost creat şi a fost crescut de un om. Ruta lui necesită un sacrificiu inevitabil, Clear fiind nevoit să-şi facă creierii de metal ţăndări ca să-l salveze pe Aoba. E tragic. După ce-l salvează pe Aoba, ultima dorinţă a lui Clear este să facă dragoste cu acesta. Astfel că Aoba respectă puternica dorinţă a acestuia şi face dragoste cu Clear deşi acesta e pe moarte, deşi pielea lui cade de pe scheletul lui de metal când Aoba îl atinge. E groaznic şi totuşi minunat. Sentimentele lui Clear sunt profunde şi iubirea lui faţă de Aoba îl ţine fericit până la final. După vreun an de zile bunica lui Aoba face cumva şi contactează un om de ştiinţă care reuşeşte să-l repare pe Clear, care reapare în faţa lui Aoba cântând pe un acoperiş acelaşi cântec pe care-l cântase cu mult timp în urmă pe acoperişul camerei lui Aoba. ...numai din cauza faptului că cenzura asta e mult mai lungă decât cele de până acum, se vede complexitatea rutei lui Clear. Melodia de la finalul lui prost este cântată de Itou Kanako şi am impresia că versurile fac referire la relaţia dintre Clear şi Aoba. Se repetă cuvântul "always" de foarte multe ori.
           Noiz...hai să zicem că e în capul listei. Nu vreau să spun că este personajul meu favorit, dar cu siguranţă ruta lui a fost cea mai mişto. It had more porn. Mmmmda. Noiz este un "Rhymer", un jucător de Rhyme ofc şi un mic mare hacker. Halul în care arată e genial.
Am uitat să menţionez vestimentaţia din DMMd. This review is so all over tha place but...*sigh* i'm too lazy to fix it. Deci hainele alea ale lor sunt...nu mi-au plăcut din prima, dar sunt tari, sunt mişto echilibrate (eu văd un echilibru în chestiile alea, da). În primul rând Aoba e albastru din cap până în picioare and gosh i hate those shoes but yeah i didnt see 'em often. Mai toţi au linia piciorului tăiată de chestii gen cizme sau pantofi mai înalţi sau chestii de genul şi mie asta nu-mi place că le ia din înălţimea picioarele (if u visually cut the legs they seems shorter and that doesn't feed my legs fetish). Daaaar arată mişto, culorile sunt relativ puternice (în tot jocul defapt) şi frumos aranjate, accesoriile sunt interesante (i mean plz noiz has a bleeding smiley face on his hat) şi totul arată bine acolo unde e pus. 
Revenind la Noiz, tipul pare a fi genul ăla de personaj de piatră, neinteresat, deci cu o durere d'aia gravă de tot în cur în legătură cu toooot şi toate, dar are un suflet, că deh. Şi ce mai suflet! E mai mic decât Aoba, e defapt un puştan, are 19 ani (Aoba are 23), şi luat frumos, e cooperativ. Da, Noiz e genul de personaj despre care te bucuri că e cooperativ. Oricum, Aoba îl ia frumos şi defapt în stilul lui sincer, şi descoperă şi scoate la suprafaţă adevărata natură a lui Noiz. 
Care se pare că nu simte durere. Într-un aşa hal încât atunci când s-a ajuns ca Aoba...băă cum haibi mă exprim fără să sune porcos...arrrggg...*thinking hard* l-a făcut să se simtă bine folosindu-şi gura (tot sună porcos dar fie e mai bine decât "l-a luat în gură" yeah i rlly wanted to say that, u guys don't even know me and how dirty i can speak), Noiz i-a zis să-l muşte. Şi nu s-a eliberat până când Aoba nu l-a mestecat puţin. Pffft I'm making this soud so wrong but i love doing this. Deci, pentru că Noiz nu simte durere, nici fizică, nici psihică, el nu înţelege oamenii. Aoba îl salvează cu Scrap şi dacă nu-i reuşteşte iese ceva cu foaaarte mult sânge. Daacă îl salvează, atunci şi-o ia frumos cu johnny-ul cu pierceing-uri al lui Noiz. Că da, are şi acolo. Ăsta e unul dintre principalele motive pentru care-l ador pe Noiz, asta şi faptul că la final de tot vine în faţa lui Aoba în costum. Şi am făcut chestia asta să sune ca şi cum îmi place de Noiz pentru cum l-a făcut pe Aoba să geamă de plăcere, e adevărat că-mi place şi asta cuz i'm a huge perv daaar aspectele emoţionale ale lui Noiz sunt prea complicate de descris şi mi-e lene. Simplu, tipul e un uşor tsundere cu probleme de comunicare şi un soi de complex gen hikkikomori, el se izolează de lume din motiiiive, nu-şi valorează viaţa pentru că deh nu-l doare dacă moare. Aoba îl scoate din toate astea, îl face să realizeze diversitatea şi frumuseţea lumii, îi vindecă faza cu durerea şi Noiz se dovedeşte a fi un individ grijului, atent, drăguţ prin faptul că-şi exprimă sentimentele mai greu şi genul acela de personaj care vine şi-şi sărută iubitul fără niciun avertisment, nepăsându-i dacă-l vede altcineva, pentru că el aşa are chef. Şi eu ador aspectul ăsta. 
...după lungimea paragrafului, îmi dau seama că sigur Noiz e favoritul meu. Numele melodiei de la finalul lui prost se numeşte "feel your noise" YEAH I KNOW. E în engleză cântată de un japonez deci n-am înţeles nimic. Ah, forgot to mention, seiyuu-ul lui Noiz este Hino Satoshi sub pseudonim (l-am recunoscut din prima şi voi s-ar putea să-l ştiţi ca Yuuki în Shakugan no Shana, Takagi Akito în Bakuman sau Toma în Amnesia) şi omul ăsta are respectul şi admiraţia mea pentru că sună minunat ca şi seme. If you know what I mean.
           Koujak! Există în joc o chestie, când fiecare personaj apare pentru prima dată, apare chestia asta cu datele lor şi o voce cu accent american d'ăla de comentator tv care le zice numele. Koujaku, scris aşa 紅雀, heeehe, înseamnă o specie de vrabie roşie, care este defapt Beni, Allmate-ul lui. Ce drăguţ, să-ţi iei un animal după numele tău. Koujaku este prieten din copilărie a lui Aoba şi este capul unei echipe de Rib numită Beni-Shigure. Când l-am văzut am rămas O.O apoi mi-am lins buzele. AWW MY GAAWWDNESS KIMONO BEAUTYYYYYY aaaaaaaaahh *choking sounds cuz yeah feels*. Bărbaţi frumoşi? Kimono-uri? ÎMPREUNĂ?! DO U WANNA KILL MEH?! I mean puuuh-leeeaz a fost japonezul ăla de la ambasadă sau centrul cultural sau ce-o fi nu-mi amintesc clar la Otaku în yukata şi a fost foarte popular. Şiiii să nu uităm că haina lui Koujaku e roşie şi el mai are şi pleeeeatăăă! *nosebleeding and loling cuz yeah you'll find out in the spoiler or by playing why i'm loling* 
Am fost puuuuuuţin dezamăgită sau mai bine zis nemulţumită pentru că tipul s-a dovedit a fi un iubitor al femeilor şi un iubit de femei, dar totuşi are o personalitate simpatică şi onorabilă. Cară o câta-mai sabia tip katană (e mai cool decât una clasică cuz please he's Koujaku) şi un tatuaj miştoc iese la iveală de pe pieptul lui gol. Asta sună cam cumva dar vă asigur că tipul arată superb! (u know I'm writing this before adding pictures). Ahhh *sigh*, deci Koujaku e prietenul lui Aoba şi deci persoana cu care se înţelege cel mai bine dintre ăştia patru. Tipul e frizer şi probabil d'aia e aşa popular printre tipe, e zâmbitor şi galant cu femeile, dar cel mai bine pare să se relaxeze în jurul lui Aoba, Ca un plus, Beni se înţelege foarte bine cu Ren. Seiyuu mi se părea recunoscut şi am rugat-o pe atotştiitoarea Koori să asculte şi mi-a zis că-i pare a fi Takahashi Hiroki (Japonia în Hetalia) şi am verificat şiiii e corect. Eu pe omul ăsta l-am auzit mai mult în yaoi decât în anime :)). 
Koujaku stă pe listă chiar sub Noiz şi este ceea ce mă opreşte să spun că Noiz e personajul meu favorit. Pentru că e praf de drăguţ, să ştiţi. E copilul unei amante al unui yakuza adică şef de mafie şi a avut o copilărie coşmar, în afară de anii petrecuţi pe insulă cu Aoba. A fost tatuat în mod forţat şi dureros de un maniac numit Ryuuhou, un personaj d'ăla gen vulpe, care mie sincer mi-a plăcut dar am simţit că e periculos înainte să-şi dea seama Aoba de asta. Din cauza lui Ryuuhou ăsta care l-a tatuat cu o chestie care-i controla mintea, Koujaku şi-a omorât inconştient toată familia şi tot clanul ăla yakuza. Ăsta e motivul la care m-am gândit şi eu într-o poveste de-a mea. Normal că acesta regretă, crede că e vina lui, şi vrea să moară, dar Aoba a fost şi va fi motivul pentru care acesta va continua să trăiască. După ce furtuna aia de poveste trece, Koujaku realizează că-l iubeşte pe Aoba şi se confesează. Aoba se pare că se îndrăgostise şi el de Koujaku şi se iubesc cu o pasiune atât de mare că lui Koujaku ÎI DĂ SÂNGELE PE NAS LOOOOOOOOOL. Vaaaaai cât am rââââââs!!! Ce vă ziceam eu de nosebleed-uri. Uite pentru chestia asta Koujaku are un loc special in my kokoro. ŞIiiii pentru faptul că îl face pe Aoba să se simtă bine atingându-i părul, nu v-am zis că Aoba are senzaţii în păr, îl doar dacă cineva-l atinge, însă Koujaku îl face pe Aoba fierbinte doar atingându-i părul. Când am aflat că Aoba are simţ în păr mi-am dorit foaaarte mult să fie un personaj care să-i dea plăcere prin părul ăla şi Koujaku a împlinit asta pentru mine. La finaal Aoba se mută la Koujaku, care şi-a împlinit şi el visul de a-i tăia părul lui Aoba (toată lumea e fericită mai ales eu). Dar bamf mie Aoba mi s-a părut mult mai feminin cu părul tăiat sincer. 
...având în vedere că paragraful ăsta e mai lung decât al lui Noiz - although there's some pure fangirling there - oare în adâncul inimii eu îl ador pe Koujaku? de când îmi măsor eu sentimentele pentru personaje după lungimea paragrafelor? Melodia de la finalul prost, am mai zis, e "tears" a lui Itou Kanako şi versurile descriu acel stadiu în care se ajunge din perspectivele ambelor personaje, fie Aoba, fie Koujaku. E superbă.
           Ruta finală este, la fel ca la Togainu, cea în care totul se relevă. Fragmentele de poveste, de informaţie, primite din celelalte rute se leagă şi totul se explică, are sens. Mi-am făcut spoiler înainte să joc ruta în legătură cu cine e personajul şi tot ce pot spune e că am fost foarte fericită. Ţipam prin cameră nu alta. Este Ren, daaaaa! Mai mult mi-e lene să vă zic pentru că scriu la chestia asta de ore, why does time pass so fast when I write huge posts about the stuff I love?
             Ah şi mai e un ending...bă, el e categorisit ca prost dar probabil unora sau chiar multora le-a plăcut, cu Virus şi Trip, două personaje interesante, care nu sunt gemeni, dar se comportă ca şi cum ar fi. Şi da, finalul e cu amândoi, if you know what I mean. I honestly don't give a fuck about this kind of stuff, if it's a possibility I find it acceptable and we all know how much Nitro+Chiral likes extreme stuff.
          DRAMAtical Murder este un joc minunat şi-l recomand cu plăcere oricui. Are o poveste solidă, personaje puternic conturate, o artă superbă şi o coloană sonoră bună. Mi se pare un titlu foarte bun pentru cei care n-au mai jucat BL. Am evitat comentariile în legătură cu aspcetele adulte (why so srs language Sayuu u should just tell 'em that they fuck hard, deep inside and passionately pfffft yeaah), dar pot spune că există o mare posibilitate să mulţumească o gamă largă de gusturi prin diversitatea lor *stupid pervy grin*.
Peeeeeentru oricine vrea să se spoilerească de tot şi/sau nu intenţionează să joace jocul, vă trimit cu drag la review-ul lui domshiki de la 4 Shiki. 

...700 de postări WHOAAAAAA 
☆*・゜゚・*\(^O^)/*・゜゚・*☆

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top