Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

vineri, 21 iunie 2013

After the shitstorm

It will always stink

         Viaţa mă iubeşte enorm. Mă adoră atât de tare încât se ţine de mine prin toate suferinţele pe care le pot suporta. Şi prin cele pe care nu le pot suporta. Chiar şi atunci când am ajuns la pragul lucidităţii, când mintea mea a luat-o razna, ea tot mă iubeşte. Chiar dacă noi ajungem să o urâm, să-i urâm forţa cu care se leagă de noi, forţă pe care noi n-o avem, să urăsc acel sentiment crud şi apăsător care poate este pur şi simplu conştiinţa, care-mi spune că e greşit să o neg, ea tot va continua să mă iubească. Dar ea nu poate să facă altceva decât să mă adore, nedespărţită de mine. Atunci când sunt împroşcată cu mizerie, atunci când sunt doborâtă la pământ într-un mod atât de dureros încât tot ce aş vrea ar fi să nu mă mai ridic, ea tot ce face este ca ea în sine, singură, să reziste. Inutilă rău viaţa asta, nu?
         Ştiţi, defapt eu sunt o persoană foarte optimistă. Ciudat, prostesc, exagerat, inutil de optimistă. Şi mereu asta a fost un avantaj. Optimismul în sine, that is. Dar el în sine aduce un imens dezavantaj. Atunci când prin vârtejul sentimentelor mele nu mai e loc de bucurie, când totul devine negru, sau mai bine zis sec, tot acel optimism se transformă în pesimism. Totul trece în extrema cealaltă.
            Nu un pesimism din acela obişnuit, nu ceva nemulţumire poate amestecată cu nişte ironie sau scârbă faţă de mediul înconjurător; nu acea debarasare aparentă de la, ei bine, bucuria aparentă. 
             Şi cel mai rău este că singura soluţie e să suport. Să suport consecinţele faptelor mele...pe care nu le consider greşite. Nu pot să dau vina pe nimeni, şi vai cât aş vrea să fac asta! Şi nici pe mine nu vreau să dau vina, dar dacă dau vina pe alţii nu voi rezolva nimic. 
             Ironic este că totul porneşte de la lucruri minore, nesemnificative.
.
.
.
...şi încă o lovitură.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top