Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

vineri, 17 mai 2013

Vreau să-mi amintesc...

...cum să folosesc iubirea

See, there was this boy; his heart was as fragile as the wind.
     Singurătatea poate fi concepută ca fiind atât o slăbiciune cât şi o dovadă de putere psihică. Probabil că fiecare caracteristică umană, fiecare stadiu sau stare sunt aşa. Şi totuşi, singurătatea pare a fi ceva întotdeauna unic, ceva ce nu poate fi împărtăşit. Ne îndepărtează de ceilalţi pentru a ne apropia de propria persoană, pentru că oricum până când nu vom fi cu adevărat noi înşine, nu ne vom putea apropia nici de cei din jurul nostru. Solitudinea aceasta care ne rupe de lume doar pentru a ne apăra este o slăbiciune pentru cel care nu o doreşte şi o dovadă de putere pentru cel care poate să trăiască alături de ea.
     Părinţii mei, aşa cum sunt ei, sunt minunaţi, sunt mândră că sunt copilul lor. În ultimii ani n-am stat chiar atât de mult împreună...defapt mai toată viaţa mea n-am stat prea mult unul alături de celălalt, şi de câte ori de găsim toţi trei şi ei îşi amintesc că eu am crescut şi m-am dezvoltat aproape singură, îi văd suspinând într-un mod cutremurător şi de neînţeles. Nu cred că am menţionat vreodată că n-am fraţi, nu?
     Ei bine, această mamă a mea cu care mă văd maxim treizeci de ore pe săptămână, mi-a spus de mai multe ori în ultimul timp "revino-ţi, nu te mai izola". Mi-a venit să-i trag una serios. Pentru că nu consider că eu ar trebui să-mi "revin", nu e ca şi cum am decăzut, ci pur şi simplu am crescut şi mi-am dat seama că mi-e scârbă de lume şi că nu vreau s-o înfrunt. Mereu am fost genul de persoană care încearcă să se apere şi să scape, decât să lupte.
     Şcoala a devenit inutilă, şi aşa va fi până la sfârşitul anului. Mai am nişte note de luat, dar nimic stresant...o teză de dat de care uitasem, pffft, atât de relaxată sunt. Ora de psihologie a fost oficial cea mai inutilă oră din tot anul, şi probabil la anul va fi sociologia, că facem cu aceeaşi profesoară. Văitându-mă mamei despre prostia şi răutatea din jurul meu, mă întreabă "vrei să te mut?". M-am mutat la începutul clasei a 10a şi simt că oriunde m-aş duce e la fel, plus m-am săturat de mutat. Practic eu am trecut prin două rânduri de adaptare în doi ani, şi nu e uşor. Dar aici am dat de un val serios de răutate pură. Nu vreau să urăsc pe nimeni, dar nu pot să răsplătesc răutatea cu blândeţe. Momentan îi ignor şi încerc să mă izolez.
     Mâine o să fie o zi plină, mă duc la târgul educaţional de la Palatul Copiilor, la standul liceului meu, de dimineaţă, apoi la lecţie de japoneză. Mi-am învăţat astăzi kanji, cred că sunt vreo 6, legaţi de timp. Am încercat să le reţin toate citirile, am să mai repet, dar e greu. Cel mai interesant e ăsta, 分, cu trei sensuri şi destul de multe citiri: cele japoneze sunt wa.katsu, wa.karu, wa.kareru, wa.ke, wa.keru (de reţinut se pare că mi-a scăpat prima, nu-mi amintesc s-o fi întâlnit-o), iar cele chinezeşti sunt fu, fun, bun. Citirile japoneze sunt verbe şi înseamnă "a despărţi/separa" sau "a înţelege", iar cele chinezeşti sunt un substantiv, cuvântul "minut". Yeeeeeeey mai am încă mii de chestii de genul ăsta de învăţat. But I'll do it. I can do it. Atâta timp cât eu trăiesc cu impresia şi convingerea că chestiile astea sunt frumoase, pot să le învăţ.
     Anime-urile de săptămâna asta au fost miştoace rău. UtaPri rămâne la fel de stupid şi Satsuki a fost un pic mai mult de speriat (nu se compară cu Ukyo though, l-am văzut în joc cu moaca nebună şi mi-au îngheţat oaaaasele, am zis că mă cac pe mine de frică, nu alta - nu vreau să vorbesc urât, mai ales despre mine, dar alt mod de exprimare nu găsesc - so expect a post about Amnesia soon). Am ajuns la zi cu toooot, şi am dat de un nou favorit în acest sezon, Hataraku Maou-sama, gotta love Ashiya. Oregairu săptămâna asta a fost foarte tare, chestia aia are nişte tente psihologice şi nişte personaje normale dar deştepte, totul e genial. Valvrave a luat-o naiba. Anime-ul ăla vrea serios ca eu să nu-i dau zece. Dar Shoko e tare, e cea mai tare. MÂINE NOAPTE SHINGEKI NO KYOJIN AAAAAAARRRRGH haaahaaahaaa *pant*.
     Am impresia că o să scriu destule despre anime şi divertisment japonez în următoarea perioadă, nu de alta dar am dat de multe chestii care mi-au plăcut mult. Şi tre' să joc Dramatical Murder, e un yaoi de la Nitro+Chiral, producătorii Togainu no Chi. Încă am o reţinere să scriu detalii despre Togainu, unu, pentru că am eu un soi de politică "nu yaoi pe blog" deşi eu văd mult yaoi de toate felurile, şi pentru că Togainu e o chestie complexă, groaznică, dar minunată, it's like i'm a very powerful love/hate relationship with it.
     BĂĂĂĂĂĂ ÎMII VINE BURSAAA FRAŢIIILOOOOR. Eheeem, scuzaţi entuziasmul. DAAAAR! Primii mei bani câştigaţi de mine! Cică. Am fost zilele trecute la bancă ca să-mi fac cont şi acum am cardul meu I MEAN BITCH PUUUHLEAAASE *flips hair* pot să-mi cumpăr de vrea muşchiu meu din Japonia hăăăăă hă wait for me GRANRODEO and Yuya CDs aaaaaaaarrrr. Vreau să-mi iau PSP japonez, dar încă nu ştiu limba naibii. Tre' să mai aştept şiiiiiii să mănânc kanji pe pâine. Heeehe >.<

Everybody loves somebody

Deci ăsta e printre foaaarte puţinele otp-uri pe care le ship-uiesc serios.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top