Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 18 mai 2013

Trenul vieţii

Oare e nevoie
de un nou început?

     Sunetul acesta artificial și repetitiv care poartă mii și mii de vieți îmi este foarte drag, nu știu de ce. Se asemănă cu cel care mă poartă pe mine în fiecare vară către o mică lume a viselor. Deși, acela pare mai fin și totuși mai greoi, trădând parcă cum că ar purta pe aripile lui fragilitatea puterii. Uneori stau și pe fundalul melodios al vieții mele apare o sclipire a infinitului: n-aș putea rămâne aici pe veci?
     Știți, mie-mi place foarte mult să circul cu metroul. Și cu trenul, defapt. Dar metroul e cel mai miștoc mijloc de transport din București, e mai puțin aglomerat și păstrează mereu o temperatură plăcută. Fiecare stație are povestea ei și fiecare dintre ele este poartă către un nou univers. Asta dacp ignorăm stresul vieții de zi cu zi.
     Normal că-l ignorăm, măcar parțial și inconștient, pentru că dacă n-am face-o, am lua-o razna. Aseară m-am culcat stupid de târziu, am procrastinat, deși eram conștientă că trebuie să mă trezesc devreme azi. Am reușit să mă ridic din pat de dimieață și nu știam dacă mă trezisem sau eram deja trează când a sunat alarma. Am mâncat, mi-am pus de mâncare la mine și am plecat. Apoi mi-am dat seama că n-am luat tacâmuri și eu aveam salată la mine. Eu sunt genul care preferă să vină cu caserola de mâncare de acasă decât să dau banii pe ea, așa am fost crescută (vara trecută m-am plimbat prin țară cu familia mea cu găleata de roșii în portbagaj).
     Am fost ls târgul de ofertă educațională, unde liceele vin cu oferte pentru elevii de clasa a 8a, ca să stau la standul școlii mele. Am stat vreo 5 ore cred, ofc că i-am asistat pe cei interesați, și am repetat la japoneză. Am râs la tot felul de informații legate de liceu, eram ceva de genul "la noi se face asta și aia și aaia? de cââând?!". Și a fost ușor iritant că oamenii nu se prindeau că avem numai/bold profil uman, filologie, deși pusesem hârtia explicativă fix pe centru.
aşa 働.
     Aaapoi la Yanagi-sensei BAMF KANJI heeehe. Am impresia că modul în care-mi predă mie sensei e haotic. Nu că asta ar fi ceva rău, în niciun caz. Ne vedem mai rar, şi ea se pare că a adaptat alt alogritm cu mine decât cu restul elevilor noi. Bine, deja am scris juma' de caiet de 90 de pagini, nu mă mai simt aşa "nouă", sincer. Dar ce facem acuma e să umplem golurile din cunoştineţele mele, practic. Şi faza e că eu nu stagnez, eu tot adun cunoştinţe care tre' organizate - abia ştiam trei kanji când am început să fac lecţii cu ea vara trecută. Am făcut zilele săptămânii, ce-i cu ele şi cum spun o poveste foarte interesantă care...eh, sună cam aşa: într-o seară cu lună de luni a luat foc o casă pe care au stins-o cu apă şi au refăcut-o cu lemn şi bani, cu fundaţia în pământ bineînţeles şi duminică s-au odihnit şi ei în sfârşit. Luni se scrie cu kanji de la lună, marţi cu kanji de la foc, miercuri cu apă, joi cu copac care are şi sensul de lemn, vineri cu aur care are şi sensul de bani, sâmbătă cu pământ şi duminică se scrie cu kanji-ul de la zi, deci ziua zilelor. Eeeeehe TOTUL ARE SENS ÎN LIMBA ASTA. Am mai zis asta? 
heehe :>
Am vaga impresie că aceşti kanji din zilele săptămânii au ceva de-a face cu rotirea planetelor şi cu elementele lor specifice, adică nu sunt trântite acolo aşa la nimereală. *after some little research* i mean plz marţi se scrie cu foc adică planeta Marte adică MAAARŢI. Şi ah da am învăţat cum se scrie hataraku adică a munci (I mean all that there was in my mind was Hataraku MAOU-SAMAAAA) şi aparent e format din kanji de la om şi mişcare şiiii arată
That's why i love tumblr. Click on the rainbow shit for full post, it's great!
     Ştiţi eu sunt chiar entuziasmată în legătură cu Eurovisionul de diseară. De când eram mică îmi plăcea să mă uit la el, şi au fost ani mai recent în care am fost chiar serios informată în legătură cu competiţia. Anul trecut am fost total dezinteresată pentru că Mandinga ne-a reprezentat cu melodia aia care mie pur şi simplu nu-mi place şi câştigătoarea mi se pare tipică. Plus, în rasismul meu, îmi vine să-i dau cu ouă peste moacă - tipa e marocană, parcă, din părinţi amândoi marocani, nici măcar o corcitură de suedez nu e frate! Adică eu sunt simt că nu Suedia ar fi câştigat, ci că o armeancă care a ajuns să reprezinte Suedia a câştigat concursul. Daaaar fie. Îmi place cu ce mergem anul ăsta. Mi-a plăcut şi de Paula şi Ovi acum doi ani, sincer (adică Paula e FRUMOASĂ frateeee). În toleranţa mea aproape infinită n-am putut să găsesc piesa lui Cezar repulsivă, deşi era diferită. Tipul mi se pare un talent, o capacitate şi din ce am văzut în videoclipuri şi interviuri, e un bărbat deştept. Nu e ideea mea de bărbat frumos, dar este cu siguranţă un român atractiv. Melodia e foarte tare, adică dubstep şi un contratenor. Sper să aibă succes şi să râd şi anul ăsta văzând muuuulte voturi din Spania şi Italia heehe. În rest, nu am o favorită, nu prea am ascultat melodiile, dar din ce am văzut, mi-au plăcut. Dar îmi place melodia Moldovei, e frumoasă, e în română (limba lor oficială e română fraţilor nu moldoveneasca sau alte minuni), versurile sunt superbe, fata cântă foarte bine şiiii îi urez şi ei succes. Şi vaaai macedonienii au venit cu o babă ţigancă la Eurovision, vaaaai bine că nu's în finală.
     Diseară eventual am să scriu minunile pe care le mai am de scris p'aci în timpul concursului că să mă şi uit la el e cam plictisitor. Am puternica senzaţie că voiam să mai menţionez ceva daaaar am uitat.

Everybody loves somebody

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top