Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 25 mai 2013

The depths of everything

May be
where true beauty lies

"Peştele care se îneacă"...şi eu simt deseori că mă sufoc respirând aerul acestei lumi
       Am vizitat din nou necunoscutul. Eram prieteni vechi, atât de vechi încât uitasem chiar şi urmele lăsate de el în visele mele. Când a devenit deja cunoscut, dovedindu-se a fi ceva mult inferior aşteptărilor mele, l-am abandonat indignată în favoarea dorinţei puternice de a avea ceva nou. Nu neapărat un alt necunoscut, pur şi simplu nou. Mi-a trecut rapid prin minte aceeaşi tristeţe care mă cuprindea mereu după un astfel de moment, spunându-mi că vina a mea este, a mea şi aşteptărilor mele. Şi apoi m-am întrebat...oare toată viaţa mea aşa va fi?
 

       Aş fi vrut să scriu ceva mai bun, mai interesat şi cu mai puţină legătură către amărăciunea vieţii mele, dar n-am putut. Aş fi vrut să nu simt nevoia să mă lamentez asupra acestui aspect, dar nu pot. Nu pot să nu vreau. Şi acum am rămas cu un sentiment sec care s-ar putea foarte uşor transforma în disperare. Aahh...Cică fericirea ţi-o faci singur. Pe naiba. Eu nu pot să fiu fericită singură. Am încercat, am supravieţuit, dar nu vreau să trăiesc doar în acel stadiu.
       Lemme shake this awful feeling. (*≧m≦*) Pfft uitându-mă la emoticoane japoneze mi-a trecut.(─‿‿─) Deeeeci, azi a fost zi de curăţenie. Am decis că m-am plictisit de praful din cameră şi eram dispusă să-mi pierd o zi din viaţă, aşa că am făcut-o. Thought I'd show you this cuz why not. Cutia mea de...accesorii, că bijuterii nu's că nu's valoroase (am acolo un inel de valoarea daaaar nu-l port că nu-i genul meu).
Had some fun ^^ (multă lume zice că nu-mi înţelege scrisul...)
       Făcând curat, mi-am dat seama câtă nevoie am de mobilierul ăla pe care zicea că mi-l face tata şi pentru care i-am făcut planuri şi am fost să alegem lemn (yaay dark shades) daaaaar de care el tot nu s-a ocupat. În următoarea perioadă o să-l bat la cap, poate până la toamnă o să am şi eu manga-urile la expoziţie. Mereu după ce fac curat, camera mea pare mai mare, deşi nu e ca şi cum se goleşte sau ceva. Bine, e maldărul ăla de cărţi şi caiete pe jos mai mereu pentru că cine stă să le pună la loc (ştiu inclusiv în ce maldăr am cărţile pentru ce zile, să nu zică nimeni că-s dezogranizată aaaand who gives a fuck about school books I mean my jap books are safe and nicely, truly organised). Nu ştiu dacă-mi place să fac curat, dar nu mă deranjează, prefer să fac eu decât altcineva care să-mi dezorganizez trocăraiele. 
       Azi am fost toată familia la masă, chestie destul de rară, asta pur şi simplu pentru că n-avem timp, şi am decis să le zic de faza de la teza la română. Tata s-a enervat instant aşa cum face el de obicei dar am reuşit să-l liniştesc, am discutat pe tema asta idioată şi până la urmă s-a ajuns la ceva de genul "să ştii că se poate să-ţi dea 1", "bine că ne-ai spus", "ţi-am zis să nu faci d'astea" şi "să ştii că eu sunt mândră de tine că nu ţi-ai turnat colega". Se pare că e genetică faza =)) Eu am tedinţa să ajut omul când pot, dacă mi se cere şi totuşi nu vreau neapărat s-o fac, sau dacă pur şi simplu vreau eu şi simt că pot ajuta pe cineva, dar de cele mai multe ori eu ies în dezavantaj, ajunge să se râdă de mine chiar dinspre partea persoanei ajutate. Ei bine şi tata e la fel. Dar absolut la fel, eu personal ţin minte incidente de genul în care el a păţit la fel. Like there's anything we can do about that though ╮(╯▽╰)╭
       Şcoala e în perioada de bombardament parţial. Adică ore la care am de luat note, prezentat proiecte şi alte minuni, şi ore la care nu se face nimic. Săptămâna viitoare am şapte proiecte de prezentat yeeeey şi asta de luni până miercuri. I'll make though cuz dat stuff is easy. 
       S-a terminat...Vampire Knight ╥﹏╥ *excuse me while I shed eternal tears*  Sfârşitul a fost minunat, absolut minunat, genul acela de final în care s-a terminat cumva bine dar totuşi e trist. Mă gândeam ce să fac, să fac zilele astea o postare infinită legată de manga, dar cred că aştept până-mi cumpăr volumele (cred că o să fie 19 în total). Vreau să recitesc tot de la cap la coadă, pentru că acţiunea din ultimele 30 de capitole cred (ultimul arc în orice caz) a fost încărcată şi a creat un mic haos la mine în cap pentru că am citit lunar.
       Povestindu-i Koorinei ce şi cum, că ei i-am spoilerit toată manga pentru că ea oricum nu e interesată de ea, mi-a zis ceva de genul..."ce final patetic". Părerile sunt împărţite, probabil sunt mulţi cărora nu le convine dar mie mi se pare pur şi simplu perfect şi foarte frumos.
I'm srsly thinking of puting Ashiya on my fav charas list. Gif by this person.
       Anime-urile de săptămâna asta au fost minunate ca de obicei, I really like this season. UtaPri ca UtaPri, continuând cu stupizenia aia minunată - acuma au băgat ceva suspans they're like "we bet u all dunno where this is going" and I'm like "I wish I wouldn't be able to know" but yeah. Kakumeiki Valvrave continuă să fie un maaaaaaare haos extraordinar iar Karneval se dezvoltă într-un aşa fel încât mi-e imposibil să-mi găsesc un personaj favorit pentru că toţi sunt geniali. La Chihaya zâmbeam ca o idioată pe tot parcursul episodului, eram pur şi simplu fericită aaaaand now I have to watch Shingeki no Kyojin and get my dose of terrorful awesomeness.
       Asculta'şi săptămâna asta single-ul The Misfit Go al celor de la OLDCODEX adică vocalist Suzuki Tatsuhisa adică seiyuu-ul lui Ra~nmaru şi cântecul de copertă e bun şi restul sunt ok dar am impresia, şi mi-a confirmat şi Koori, că melodiile OLDCODEX sunt nimic mai mult decât "ok" şi îmi pare rău să aud asta pentru că îmi place vocea lui Suzuki Tatsuhisa. Aaapoi azi am trecut la MOAR UTAPRI deşi deja mă gândesc cam cu groază la zilele în care dau gata infinitatea aia de muzică. Asculta'şi cântecele individuale ale senpai-ilor, are fiecare câte unul, lansate după UtaPri Debut am impresia, oricum, jocul în care ei apar prima dată. I looooove the Ai and Camus song (i mean a sweet r&b-sh balad şi un cântec folosind ritmuri sintetice cu orgă şi violoncel, respectiv), but the Reiji (MARACAS bitch they're actually used in the song u know Reiji's shaka laka boom booms instrument) and Ranmaru songs are a tiny lil bit disappointing cuz they're like ok for me but yeah this is how half UtaPri songs are.
        Sunt în proces de a îi convinge pe ai mei în legătură cu ceva şi normal că e stresant. RRRRRGH

Everybody loves somebody

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top