Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

vineri, 10 mai 2013

Sleepless Nights

They became
a part of the depths of my soul

       Stelele mi-au luminat calea atunci când am ales să părăsesc oraşul meu drag. M-am înecat în iubirea mirosului florilor şi mereu mi-am dorit să-mi zâmbeşti, dar până la urmă totul a rămas rugăminţi şi dorinţe. Lumina aurorei mi-a zâmbit în dimineaţa altei nopţii în care somnul mi-a fost furat de singurătate, în care miezul nopţii îmi aduse amintirile triste ale dorinţelor melancolice. Căderea zăpezii peste oraş mi-a adus o iubire nouă, însă n-am putut să las liberă, sub formă de lacrimi, strălucirea vie a trecutului dezastruos. Peste universul meu au strălucit din nou stelele unui nou început.
       Tsk >.> Am cel mai tâmpit algoritm de a scrie postări. Defapt n-am niciun algoritm, habar n-am dacă asta e bine sau nu. Also I hate my old rusty computer. Mi-e ciudă că am calculatoare la greu în casă şi niciunul nu e bun pentru tot ce vreau să fac eu. Vai cât e ceasul. 1:16. Vai ce somn nu-mi e. Excuse the whining. Tre'ia să scriu postarea asta de muuult.
       "Sleepless Nights" este primul album al artistei japoneze Aimer, lansat în toamna anului trecut, şi plin de cântece despre stele şi melancolia nopţilor. Un titlu cu adevărat potrivit. L-am ascultat cu mare plăcere şi s-a ridicat cu nobleţe la nivelul aşteptărilor mele. Eu o ştiam pe Aimer cântând (numai) balade. Şi, ei, albumul ăsta e tot numai balade, sau cel puţin o varietate de cântece cu ritmuri de viteze diverse dar asemănătoare care toată intră în categoria percepută de mine ca fiind "balade".
       Pffft ce frumos e că e noapte târziu şi eu scriu despre asta, acum îmi dau seama. Deeeci.
       Pe Aimer s-ar putea s-o cunoşteţi, s-o fi auzit pe vreundeva - primul ei single, Rokutosei no Yoru, a fost ending pentru anime-ul No.6, al doilea single, Re:pray, ending pt. Bleach (parcă al 29-lea), şi al...mmm, 4-lea, Anata ni Deawanakereba, ending pentru anime-ul Natsuyuki Rendezvous. Ştiţi, eu fac franceză la şcoală de şapte ani de zile şi nu ştiam cum se scrie rendezvous până să văd Natsuyuki. Bun bun buun, eu am auzit-o încă de la debut, de la Rokutosei no Yoru, am iubit şi iubesc melodia aia, îmi amintesc că atunci am bântuit prima dată pe un site chinezesc disperată să o găsesc şi am găsit probabil un radio rip înainte de lansarea propriu zisă a single-ului. După Rokutosei no Yoru, nimic, am zis că oi asculat-o eu cândva, dar până nu m-a înţepat serios cu Anata ni Deawanakereba, nu i-am mai auzit vocea. Şi aşa am ajuns să fangirl-uiesc în legătură cu o tipă pentru că deh e frumoasă şi talentată şi cântă exact genul de melodii care-mi plac mie.
       Cât despre stilul ei, pe wiki e trecută j-pop. Principalul instrument în melodiile ei e pianul, am impresia că şi ştie să cânte la el. Versurile ba ba bam baaam şi le scrie singură mititica sub pseudonimul aimerrythm. La albumul ăsta se pare că a contribuit un grupuleţ de oameni, pentru că numele se repetă (normal că doar e acelaşi stil), all hail the booklet. Vocea ei e genială, e calmă, Koori zicea că orice fel de cântec al ei pare trist din cauza vocii, mie nu mi se pare chiar aşa, melancolice da, dar triste nu. Dacă mă chinui un pic s-o descriu, are un timbru destul de neobişnuit şi cântă de obicei în registrul mediu (ca mare parte din cântăreţi, duh), dar se descurcă foarte frumos şi cu notele înalte, dar sună bine şi cântând mai grav. She's got a nice range. Am auzit-o live, are o colecţie de live-uri «Live at anywhere» care sunt, sincer nu ştiu sigur, dar probabil transmise pe net că n-au public sau par a nu avea public şi apoi puse pe dvd-uri or smth. Oricum are un live cu toate melodiile din album (lol the live just ended no prob its on repeat i still got a long way to go but she said "oyasuminasai" or good night and i'm like "haha srsly" yet her talking voice was also so nice and calm arrgh fangirling over girls), pe care, acum evident, l-am ascultat - nu ştiu, părea că se relaxează, eu îmi...vomit plămânii, oricum, dau totul când cânt până mă dor tâmplele, aşa că la live-uri îmi plac vocaliştii care dau tot ce au mai bun, dar aici Aimer n-a făcut chiar asta (omg are cover Poker Face la final waaaaaaaaaa forgot about it), a cântat frumos dar parcă n-a dus notele alea lungi până la capăt cu aceeaşi forţă and i care about that. Şi ah da, tipa ştie engleză, scrie în engleză pe albumuri şi are o doză bună de cover-uri în japoneză şi engleză adaptate frumos pe stilul, are defapt un întreg album cu astea, nu mă atrage la fel de tare, dar facem pariu că o să-mi placă.
       "Sleepless Nights" tratează temele cosmicului, adică tot ce înseamnă stele şi noapte şi o melancolie relaxantă, în muzică şi versuri. Probabil că tipei îi plac temele astea. Limbajul ei nu e foarte complex (adică Taniyama Kisho foloseşte nişte metafore şi cuvinte de mă dă pe spate) deci versurile le-am înţeles în mare parte.
1. TWINKLE TWINKLE LITTLE STAR - «Tu de acolo de sus, ce eşti?» Când am văzut titlul ăsta pe Rokutosei no Yoru, normal că am râs, parcă ăsta era un cântec pentru copii. Şi această versiune ar putea fi. Aimer a luat chestia asta şi a pus iubirea ei pentru stele în ea, conectând-o cu...
2. Yakkou Ressha ~nothing to lose~ - «Către un loc unde nu cunosc pe nimeni» Probabil unul dintre cele mai energice cântece de pe album, până să-l traduc, mie mi s-a părut optimist, zâmbeam când îl auzeam. E vorba de durerea despărţirii şi optimismul noilor oportunităţii, şi cu siguranţă ceea ce m-a făcut să-l percep optimist a fost propria mea personalitate. Se foloseşte chitara care-i dă un sunet proaspăt, la fel precum vocea lui Aimer în această melodie.
3. Anata ni Deawanakereba ~Kasetsu Touka~ - «Miracolul florilor răsărind din zăpadă» Asta era favorita mea până să ascult albumul. Când am auzit-o în Natsuyuki prima dată aproape că mi-a venit să plâng. Am ascultat-o, defapt single-ul cu acelaşi nume, când am fost la mare vara trecută, şi îmi aduce aminte de mirosul sării şi de căldura infernală, de răsăritul din mare şi de Dunărea peste care am trecut cu trenul. Este un superb cântec de dragoste, intens, dureros de intens, foloseşte nişte comparaţii minunate şi îmi umple mintea de frumuseţe şi inima de iubire. Videoclipul...e ciudat. Adică eu îmi imaginam flori în zăpadă şi ninsoare vara în mare şi trenuri trecând pe lângă trestii şi o fată cu rochie vaporoasă stând pe un vagon de tren tras pe şine şi cântând în timp ce celelalte trenuri îi fluturau părul, deh single-ul a fost lansat vara. Şi am căutat videoclipul că voiam să dedic melodia unei prietene, daaar stai că e gay. Am rămas mirată, probabil perplexă când l-am văzut. E cu şcolăriţe stângace care se sărută şi scapă lapte şi se mângâie frumos şi se bat cu apă noaptea în piscina şcolii. N-am nimic în potriva motivelor de genul, în videoclip sunt frumos, chiar graţios prezentate, daaar adio imaginea mea cu flori şi zăpadă. Am impresia că videoclipul a fost un element de fanservice, dar cântecul tot superb e. Dar naiba cum mai dedic eu unei fete chestia asta. Ofc in the end i didnt. Ah, şi pe ăsta l-am tradus.
4. Egao - «Vreau să te văd zâmbind, oricând» Altă melodia cu mesaj optimist şi sunet "trist". Versurile sunt...îţi spun la persoana a 2a să râzi, să continui să zâmbeşti, să rămâi zâmbind, mie personal mi-au încălzit inima. Şi eu percep zâmbetul ca pe ceva care face omul frumos. Melodia are un ritm ceva mai rapid, cu o percuţie de interesantă, şi o notă frumoasă şi lungă, defapt o melismă, care se repetă în refren.
5. Re:pray - «Să ne lăsăm speranţa liberă, către cer» Sincer, n-am prins clar mesajul melodiei nici până acum, e vorba despre iubire, despre speranţă, despre viaţă şi greutăţile ei. Am impresia că titlul se referă la un mesaj din acela electronic, adică "re" vine de la reply. E o baladă care-mi seamănă mult ca şi sunet general cu Rokutosei no Yoru, foloseşte vioară cred. Videoclipul, acuma l-am văzut, e absolut minunat. It gave me feels you know. E vorba despre doi copii destul de mici, niciunul nu cred că era trecut de zece ani, un frate mai mare şi o surioară mai mică, ai căror părinţi nu erau prin preajmă. Mama lor plecase de dimineaţă devreme cu treabă, se pare, şi îi lăsase singuri. Undeva în decursul zilei copii mici se aventurează în imensul oraş pentru a-şi căuta mama, însă fetiţa oboseşte şi fratele ei o cară în spate toată noapte, probabil se pierduseră. Undeva pe la răsărit ajung aproape de plajă şi băiatul o vede pe mama lui în faţa razelor soarelui, într-un loc unde cei trei petreceau timp împreună. Cu braţele deschise, zâmbind, însă era doar o închipuire a  dorinţei copilului. Nu pot să-mi dau seama dacă mama lor era moartă sau nu, dar mi-am amintit cât de puternică este existenţa ei în general. I'm still such a kid at heart.
6. Kanashimi  wa Aurora ni (Restarred by Takagi Masakatsu) - «Oare câte sentimente ne vor ajunge în viitorul încă necunoscut?» Pe asta o ştiam de pe Rokutosei no Yoru, vai cât mi-a plăcut melodia asta, o cântam prin metrou lui Misaki. Pe album, evident, e puţin modificată, linia instrumentală se simplifică, este acolo o bucată a vocii ei înregistrată altfel, probabil dummy head mic, pentru că sună foarte aproape şi real, dar în principal vocea lui Aimer e mai clară şi mai calmantă în versiunea asta. Titlul s-ar traduce ceva (aaaarrrgh theres a mosquito in this room MUST.BITCH.SLAP.IT. i hate those motherfuckers why have they became active already) "Tristeţea către auroră", cu sensul de a da, a arunca, a trimite tristeţea aurorei, ceea ce rezumă foarte convenabil mesajul melodiei.
7. Samishikute Nemurenai Yoru wa - «Vreau să împărţim căldura aceea dintre degetele tale tremurânde» Titlul se traduce ceva de genul "Nopţile în care sunt atât de singur încât nu pot dormi"...mmmmda. Eu n-am avut aşa ceva şi nu cred că voi avea vreodată. Nedormitul ăsta e un motiv deees pe album i mean dat title. Daaar mă regăsesc în mesajul ce transmite dorinţa de a avea pe cineva noaptea cu mine. Nu mă simt singură, dar să am pe cineva cu care să aştept răsăritul făcând schimb de idei de tot felul, sentimente şi atingeri blânde mi se pare frumos. Or just fangirl. Normal, tot o baladă, numai bună de ascultat înainte de culcare dacă mesajul nu afectează :)).
8. AM02:00 - «Vântul nopţii mi te aduce ca pe un vis» Ora aia, adică atât cât e acum. Heehe, de ce ai pus draga mea două melodii de nesomn una după alta? În fine. Are un mesaj similar ca melodia precedentă, dar cu ceva mai multă îngrijorare. D'aia avem toţi. Are însăăă nişte sunete sintetice pe acolo, aceeaşi notă care se repetă de trei ori la intervale exacte şi care la început mi-a plăcut dar acum nu ştiu de ce mă zgârie pe urechi. Şi spune ea "You don't know really how I feel, You don't really what I feel". Ofc u dont baka.
9. Hoshikuzu Venus - «Nu râdeam pentru că eram puternică» Lemme cry a bit. La fel ca Yakkou Ressha, o melodie tristă care mie-mi sună vesel. O ştiu de pe Anata ni Deawanakereba, dar ea defapt a fost lansată de una singură ca şi single digital. Titlul, o superbitate, înseamnă ceva de genul "Venus (din) Praf de Stele". Este vorba despre despărţiri, regrete, dor şi, mai mult, trecerea peste greutăţile vieţii. Foloseşte chitara acustică şi are acolo un vers absolut superb "ichiban kirei na watshi wo oboeteite" "ţine-mă minte (doar) în cea mai frumoasă ipostază a mea". Melodia a fost folosită într-o dramă japoneză şi am impresia că videoclipul e defapt clipuri din acel serial, e vorbă de o fată, fotograf, care trece prin viaţă cu bune şi cu rele.
10. Yuki no Furu Machi - «Te iubesc oricând, oriunde şi oricum» Un cântec despre dragoste, despre îndrăgostire, despre găsirea, regăsirea, şi menţinerea dragostei, printre fulgii de zăpadă. Are un sunet ca de clopoţei, vesel, iar videoclipul este foarte frumos. Sunt două păpuşele micuţe cu păr de aţă şi haine de fir de lână cu paiete micuţe, totul foarte drăguţ, o fată şi un băiat, fiecare locuind pe câte o scară în spirală care pare infinită. Scările sunt paralele şi la o distanţă considerabilă, astfel că cei doi, iubiţi fiind, nu au cum să fie aproape unul de celălalt. Aşa că urcă, şi urcă, şi urcă, neştiind că la final îi aşteaptă un simplu sfârşit care nu-i aduce împreună. Însă ninge, atât de mult încât acoperă scările şi acum cei doi pot fugi unul către celălalt.
11. Fuyu no Diamond (Re-echoed by Genki Rockets) - «Spune-mi Doamne, dacă mi-ai asculta rugăminţile, tu doar ai râde, nu?» Preferata mea. Iubita mea. Inima mea, în melodia asta este. Cel puţin o bună parte din ea. Anata ni Deawanakereba a fost detronată din postura de melodia total preferată din discografia lui Aimer în favoarea superbităţii ăsteia. Am tradus-o, e simplă şi totuşi transmite sentimente atât de complexe, exact ce simt eu des, durere şi nesiguranţă. Durere groaznică, care mă apasă pe inimă şi mă face să vreau să urlu plângând şi nesiguranţă î legătură cu modul în care mă percep ceilalţi. Am simţit de-a lungul vieţii ura altora, o ură intensă şi neagră, rea, care mă consumă şi pe mine, deşi n-am făcut nimic grav nimănui. Eu nu pot să urăsc, iar pe cei care o fac la adresa mea îi ignor deşi e dureros să le simt privirile care mă străpung cu răutate. Melodia de această durere îmi aduce aminte, şi mai face referire la cea a singurătăţii. Versiunea de pe single e ceva mai diferită, parcă mai rapidă, dar mie asta îmi place mai mult, are ritmuri sintetice, ecouri şi un sunet care mă face să simt că m-aş afla între stele, într-un univers alb şi strălucitor.
12. Rokutosei no Yoru - «Îţi mulţumesc că m-ai observat deşi sunt o constelaţie aşa mică» Asta e bucata de iubire cu care a început totul. Melodia asta am asculat-o de anul nou, singură fiind. Am ieşit afară şi m-am uitat după artificii, că le ador, şi le auzisem, dar nu le-am văzut. Melodia cred că se poate spune cel mai bine că face referire la tot ce se poate găsi în spatele întunericului nopţii luminată de stele. E vorba de regrete şi dorinţa de a schimba viitorul în mai bine. Videoclipul este relativ abstract, sunt cadre filmate cu lumina nocturnă a oraşului Tokyo (let's thank that anime about girls doing rakugo aka Joshiraku for insisting on the Tokyo Tower now I can recognize the scenery of the city in a sec), editată ca să fie albastră, şi cadre cu silueta lui Aimer probabil printr-o mare de lumini/stele plutitoare sau licurici sau ce-o fi şi ah da imaginea oraşului e pe dos şi se reflectă în cer sau e cerul. Oricum, e frumos.
13. TWINKLE TWINKLE LITTLE STAR - "A few years ago...and now...Now Tokyo streets are slightly darkened. However, do we really need such many city lights? And what do we really need now? Turn off the light, let stars shine in the sky..." O versiune uşor diferită de prima, conferă o frumoasă simetrie albumului, concluzionându-l.

       Aş da banii cu plăcere pe nopţile astea nedormite. Îmi plac toate melodiile, în consider un album foarte valoros şi are un loc frumos şi special în inima mea.
       Cât despre imaginea lui Aimer, sincer nu ştiu cum arată prea bine, dar pare a fi frumoasă. Nu apare în videoclipuri, în live-urile pe care le am eu nu i se prea vede faţa, şi deci nici expresiile pe care chiar voiam să le văd, deşi se simt în voce (frumoasă e fiinţa umană).
       Următoarea postare care va fi habar n-am când, va fi despre Kalafina (alte fiinţe frumoase). Şi mă gândesc să scriu ceva mai detaliat şi despre tona de muzică UtaPri pe care am ascultat-o în ultimul timp, că nu e rea deloc, iar drama-cd-urile sunt absolut epice.

Everybody loves somebody

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top