Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

joi, 23 mai 2013

Plouă


Şi-mi curăţă inima
de vise imposibile

       Graniţele cerului se deschiseră, lanţurile luminii fuseseră distruse, pentru a lăsa această rază rară să lovească pământul secătuit de răutate. Ca o avertizare, cutremurul din depărtările necunoscute răsuna peste oraşul aparent pustiu şi inofensiv, ameninţându-i parcă pe cei ce simţeau nevoia să se ascundă în spatele întunericului. Şi apoi, din nou, vastul orizont, impreceptibil prin negura nopţii, fuse luminat într-o clipită, ameţind parcă pământenii care, chiar dacă n-ar fi vrut să privească, erau atraşi de fulgerul imprevizibil. Asfaltul era uşor şi rar pătat de picături reci, al căror lovire distrugătoare răsuna repetitiv. Parcă aţâţate de melodia propriului lor sunet, acestea începură să cadă mai dese, mai multe şi mai grele.


       Plouă. E ciudat cum ploaia, ceva indispensabil, a devenit un fenomen atât de rar. Cel puţin peste capitala asta prăfoasă. Fulgerul acela m-a bătut mult la coada ochiului până m-am ridicat ca să-l văd, să-l salut, să-l prin în toată splendoarea lui. Apoi tunetul a venit şi a cutremurat adâncurile sufletului meu.
    Aş vrea să ies afară. Vai iar a fulgerat, de data asta şi mai puternic. N-am mai văzut aşa ceva de mult...probabil asta e o simplă nostalgie.  Şi totuşi, aaau ce tare a tunat. Şi totuşi, ziceam, nu credeam că ideea de nostalgie mă poate face nostalgică. Şi nu vreau să spun că e acelaşi sentiment, ci că dintr-un sentiment se poate naşte unul perfect identic, probabil mai intens.
    Aş vrea să ies afară, zic. Probabil c-am mai zis că urăsc ploaia. Ei bine, m-am exprimat greşit: nu urăsc ploaia, ci urăsc să mă plouă. O urăsc atunci când cade peste mine. Îmi place s-o privesc, îmi place mirosul ei, aaaah...şi sunt momente în care nu mă deranjează să fiu lovită de ea. Dar de cele mai multe ori cade peste mine când sunt distrasă de alte lucruri care la momentul respectiv sunt importante, dar defapt şi în esenţă nesemnificative.
    Ce frumos e când noaptea cerul se face dintr-o dată alb şi totul devine clar. Am geamul deschis şi simt totul atât de aproape. Nu ştiu dacă asta poate fi numită o furtună, vântul nu bate. Probabil că...o astfel de ploaie îmi place. Mereu mi-a plăcut fulgerul.

...Să sperăm că nu-mi arde calculatoarele. Haaha.

Probabil că natura este unul dintre lucrurile care poate trezi sentimente cu adevărat intense şi...inofensive. Natura n-o să ne rănească niciodată.

Noapte bună.
Everybody loves somebody

Uite asta, care începe cu ploaie, am asculat-o pentru prima dată tot într-o seară ca asta. Să asculţi ploaie cu ploaie fundal e sincer minunat.
În final, ce e cel mai frumos, e că, atunci când voi închide geamul, oricât de puternice ar fi fulgerele şi tunetele, voi adormi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top