Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

miercuri, 8 mai 2013

Fericirea văzută prin lupă

S-ar putea să fie
doar minciuni

        Cunoaşteţi sentimentul acela care dă impresia că nu trăieşti, ci supravieţuieşti? Ei bine eu mă lupt cu el de ceva timp şi, pentru că, pare-se, bătăliile se termină cu retragerea ambelor armate, probabil războiul nu se va termina fără victime. Sau, mai concret spus, eu fug de greutăţile vieţii şi odată cu ele îmi scapă...sau scap şi de aspectele frumoase. Nu vreau să lupt, dar dacă ar fi să urmez o replică dintr-un anime văzut recent, heehe, "e nevoie să-ţi pătezi mâinile pentru a proteja ceea ce-ţi e drag". Se vede că fără război pacea nu mai pare pace.
        Haahaa pfft, faza că eroul nostru lupta să-ţi protejeze persoana iubită, eu lupt pentru mine. Ce trist şi patetic. Aş prefera o fericire aparentă, probabil înconjurată de minciuni şi nesiguranţă şi care cu siguranţă nu va dura, decât sincerul meu statut în care mă lupt cu realitatea? Probabil că da. Nu ştiu, defapt. Eu trăiesc intens fiecare moment şi niciodată n-am regrete, deci aş putea trăi şi cu ceva fals, pentru că ceea ce aş simţi eu ar fi adevărat. Şi totuşi, să fiu singura care să simtă cu adevărat...ar fi şocant. Vreau o lumea ireală în care să trăiesc cu sentimente reale. Ce naiba? Zicea cineva odată cumva, sincer nu-mi amintesc exact în ce context şi-mi pare rău, că oamenii probabil sunt foarte buni în a se minţi pe sine în legătură cu tot ceea ce-i înconjoară, că vedem lumea aşa cum vrem s-o vedem, cum ne convine, pentru a ne fi mai bine. De acord.
        Aaaaam intrat în perioada aia de bombardamente în care lenevitul e cel mai dulce. Adică tezele şi ultimele note combinate cu aerul cald şi comfortabil de afară care trage la chiul. Defapt la mers oriunde numai la şcoală. Există vreun timp, atmosferă sau anotimp care să mă facă să vreau să merg la şcoală? Vara, când e atâta zăpadă încât nu mai circulă nimic şi grevele. Pfffft, noi ăştia elevii care ne pierdem vremea prin şcoli (sunt unii care chiar învaţă, dar puţini) suntem bolnavi măi. Nimic, dar nimic n-o să ne vindece scârba, repulsia şi perspectiva faţă de şcoală. Oricât de variate ar fi acestea, sigur nu sunt ceva total pozitiv. Mâine s-ar putea să împuşc un patru la română, şi nu pentru că sunt nepregătită, ci pentru că...nu vreau să dau vina pe profă, sincer, habar n-am dacă există neapărat un motiv, îmi pasă atât de puţin încât nici măcar nu încerc să-l caut.
        Lăsând şcoala naibii, îmi cad posterele de pe perete. And that's a fucking pain in the ass mai ales când se întâmplă noaptea. Le lipesc cu scotch de hârtie că e mult mai uşor de manevrat decât cel de plastic - ăla înseamnă lezarea pe veci a poster-ului, că e foarte greu de dat jos fără să se rupă hârtia, în schimb cu ăla de hârtie se dezlipeşte fără să vreau, mai exact doar hârtie de pe hârtie, orice are urmă de alt material stă binemersi, adică chestii plastifiate şi/sau din hârtie lucioasă. Defapt am pus scotch de hârtie de gura lui tata, cu puţină atenţie şi după o perioadă de timp şi ăla de plastic se dă jos fără probleme, cică să nu se murdărească pereţii (galben foarte deschis, şters). Dar pereţii sunt deja praf de murdari, mai ales sub postere, heehe. So I gotta stick those bitches back up asap. Şi să desenez ceva. Ştiţi, eu mă descurc la desen, dar mi-e lene să mă perfecţionez pentru că nu mă va ajuta cu nimic pe viitor, nu mă exprim prin desenat şi nu mi se pare neapărat distractiv pentru că nu-mi iese foarte bine. Sunt bună la reprodus, aşa că am câteva fanart-uri redesenate şi interpretate de mine pe pereţi. PFFFFT adineaori a căzut unul...am auzit...scotch, probabil se lăsa. Vaaai mă simt ca într-o cocioabă. Dacă îmi primesc banii de paşte şi găsesc ceva interesant la Otaku poate dau un upgrade pereţilor dar nu cred. Adică să mor dacă au seriile pe care le vreau eu, defapt au aceleaşi chestii în fiecare an şi din ce în ce mai plictisitoare. I WANT UTAPRI! Şi n-am găsit vreun loc în capitală care să-mi printeze şi mie frumos şi la preţ decent pe format A2...*sigh*. Apropo de desene, cred că p'ăsta nu l-am arătat ever pe blog. Creeeed >.< Just be friends, pentru cunoscători.
Too lazy to take better picture >_>
    [After infinite phone conversation]. Deci nu ştiu dacă am să mai dai de o astfel de persoană - să mă sune fix în momentul în care mă gândesc la ea. Păcat că nu ne putem căsători. Continuând cu desenele, pe ăsta vreau să-l schimb, că e prea alb şi acolo sus nu se vede bine. Am făcut unul acum doi ani de zile...nu, anul trecut, în iulie, de ziua lui Misaki, i l-am făcut cadou, şi de atunci n-am mai desenat nimic. Ăla chiar ieşise foarte bine, [after some minutes of search], uiteee:
    Aaaşa că vreau să desenez ceva nou să înlocuiască desenul ăla cu firul roşu al destinului iubirii [mit modern, creed, japonez]. Idei? Sugestii? Oricum, dacă îmi ia mai mult de cinci ore, no thanks. Ăsta cu Natsuki mi-a luat 3 ore, florile sunt făcute cu acuarelă şi adoooor cum au ieşit, proporţiile's cam sărite (asta e problemă generală la mine şi cred că nu's sigura), buuut I like it. One of my besties.
    Înn vacanţă am fost într-un soi de conflict continuu cu ai mei. Defapt ne-am chinuit să ne suportăm unii pe alţii. E grav dacă am ajuns în stadiul ăsta, nu cred că există cale de întoarcere, dar nu e ceva neapărat rău. Ai mei nu prea sunt acasă, eu personal am crescut mai mult singură, dorm singură în weekend-uri de ani de zile, şase, defapt. M-am obişnuit şi trăiesc într-un cartier în care pot să las poarta şi uşa deschise noaptea şi nu am de ce să mă tem. Viitorul e o problemă, să zicem. Momentan nu mă stresez în legătură cu cariera, mai mult ca sigur mă duc mai departe cu japoneza - e singura pasiune pe care pot s-o cultiv într-o carieră. Cât despre familie, vreau să-mi întemeiez una devreme - habar n-am de ce o bună parte din fetele generaţiei mele nu vor să aibă copii, îi consideră problematici. Dacă e al meu (eu am o fixaţie cu neamurile de sânge, să zicem, de străini mă doare undeva), normal că am să-l iubesc necondiţionat că d'aia avem instinct de mamă şi am să mă străduiesc să-l cresc cât de bine pot, ca şi eu, şi el/ea să fim mândri că este copilul meu. Acest sentiment există defapt şi în familia mea. Deeeeeci, cu alte cuvinte, tre' să mă apuc de treabă cât de curând posibil. Because the 3 words that will caught him may be  "i love you", but the one's that will make him stay with me forever might be "i got food". I know I'd marry a man that knows how to cook but that's quite impossible.
    Am văzut mult anime, am updatat lista aia cu ongoing-uri din sidebar şi mai am nişte episoade de prins din urmă că am fost deşteaptă şi am uitat să downloadez tot când am plecat la ţară. Am să scriu nişte impresii rapide legate de fiecare. Duminică am Suisei no Gargantia, Ketsuekigata-kun şi Nyaruko! sezonul 2. Primul e un mecha neaşteptat de bun şi neobişnuiy cu scenariul scris de acelaşi om care l-a scris şi la Psycho-Pass, al doilea e o chestie mititică despre grupe sanguine (se ştie că în asia grupele sanguine se consideră a avea o anumită influenţă asupra personalităţii, cum ar fi zodiile), iar Nyarlko e Nyarlko, mi-era dor de el şi e la fel de bun, cu extratereştrii, hint-uri de yaoi, yuri, şi toată lumea cu o dorinţă intensă şi continuă de a face bebeluşi...pfft, ce ciudat l-am făcut să sune - e o parodie, anime-ul în sine.
 Luuuuni e Arata Kangatari, povestea unui adolescent normal picat într-o dimensiune paralelă unde se luptă folosind puteri divine, un shonen bun cu nişte GAYzere, you get it, elemente uşor homo, seiyuu miştoci, tipi cu sixpack-uri miştoace, şi un ending miştoc rău cântat de OLDCODEX adică solist Suzuki Tatsuhisa. Marţi nimiiiic, Miercuri UTAPRI AWWWW YEAH, 
[Karneval] NYANPEROOONA teehe
Karneval, care e geeenial, adică aventură cu haine de circ şi seiyuu geniali şi opening cântat de Granrodeo şi bomboane şi arrrgh Gareki şi ultimul, Red Data Girl, ceva interesant rău cu spirite din mitologia japoneză în societatea actuală şi UCHIYAMA KOUUUKI gosh i love that man's voice (Yuuki în Shiki, Soul în Soul Eater, Takigawa Yoshino în recentul Zetsuen no Tempest). Joohohohooi este Hataraku Maou-sama de care mă apuc asap, apoi Oregairu. L-am văzut pentru opening cântat de Yanagi Nagi şi Eguchi Takuya (Watanuki în InuxBoku SS şi Kon în Ixion Saga DT) în rol principal, la începutul primul episod eram ceva de genul KOOON s-a întooors, personajele chiar seamănă. Apoi Devil Survivor 2, am văzut ceva azi la şcoală, kinda boring.
[Valvrave] EEERUUERUFUU! adică L-Elf, desenat de ba ba bam baaam Yana Toboso adică femeia care i-a dat viaţă lui Sebastian Michaelis duuuh
 Kakumeiki Valvrave e alt mecha FABULOS cu opening cântat de T. M. Revolution (Takanori Nishikawa solistul de la abingdon boys school duuuh) şi Nana Mizuki, seiyuu geniali şi o poveste foarte interesantă până acum. Apoi pe listă e Katanagatari care domină slot-ul noitaminA sezonul ăsta, e defapre redifuzat şi e acolo ca reminder că TREBUIE să-l văd. Vineri Chihayafuruuuuuuuu 2. Sâmbătă Aku no Hana de care nu m-am mai apucat că vuia netu că cică e varză faţă de manga, Shingeki no Kyojin care o capodoperă terifiantă şi în final Henneko care e un soi de ecchi cu mostly flat-chested girls. Pfuuu, am scris mult. Deh, anime.
    În weekend OTAKU FOLKS! Poate ne vedem p'acolo >.>

Everybody loves somebody
lol forgot yaoi fanart is like absolutely everywhere
By the way new song down there ;)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top