Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

duminică, 26 mai 2013

Eclere


Priveşte şi
este privită?

      O oglindă. Priveşte fiecare detaliu şi totuşi nu vede nimic, rămânând rece şi neschimbată la atingerea razelor care parcă vor s-o încălzească, dar sunt alungate odată cu reflexia lor. Prezenţa ei e uneori înţepătoare, parcă fiind o pereche de ochi ce privesc silenţios totul, existând, dar nefăcându-se văzuţi. Însă aceasta îşi regăseşte adevărata viaţă numai atunci când reflectă viaţă. Prinde contur atunci când conturează un zâmbet, o mişcare, un dezastru sau un moment plin de entuziasm. Aş vrea...să fiu ca o oglindă. Oare?

      Oboseala asta din cauza consumării emoţionale e cea mai apăsătoare, zic eu. Defapt ea nu prea se simte, nu e mai deloc dureroasă, dar adâncul inimii se vindecă mult mai încet decât orice rană a trupului.
      Azi de dimineaţă m-am trezit brusc după o noapte fără vise şi după câteva minute am auzit cum mă cheamă mama. N-am vrut să mă scol, dar când am auzit "hai la masă", mi-am ridicat creierii aburiţi cu ceva entuziasm. Mintea umană nu-i aşa complicată, cel puţin a mea.
       Mama voia să iasă în oraş şi am zis să-i fac plăcerea asta. Adică nu. Tre'ia să merg şi să văd ce bani mai avem fiecare pe carduri. Ne-am plimbat destul prin centrul oraşului, am ajuns la concluzia că eu suport foarte greu căldura, şi MI-A VENIT BURSA BITCHES. AWWW YEAAH  (¬‿¬) Shit's gonna go down soon. I mean money. Eheeee. Şi bursa e mai mare decât mă aşteptam. Daaaar, peste ceva ore, ajunşi acasă, îmi zice mama "s-ar putea să nu mai iei bursă din cauza fazei ăleia cu teza la română că-ţi scade nota la purtare". Geh *ptiu* Daaaar prin oraş n-am rezistat prea mult cu mama pentru că ea avea chef, ca de obicei, de cumpărături (în aer liber) şi mie mi-era cald şi toate chestiile alea erau naşpa. Singurul lucru care m-a interesat era o oglindă de mână care...nu era de vânzare, era acolo pentru probe. AAAARRRGH. *insert some arguing*. În final tot eu m-am ales cu ceva cumpărat pentru că mama nu vrea să înţeleagă că în magazine nu se găsesc chestii care să-i vină ei (cred că se întâmplă maxim de 10 ori pe an ca mama să-şi cumpere ceva de la mall-urile convenţionale). But I got myself a dress! *walks around room with laptop in hand so the earphones don't unplug while searching for camera*
       Am încercat să fac o poză cu rochia pe mine, simpla imagine e cam...plată, dar n-a ieşit nimic cuz yeah blitz. Tricoul a fost ceva de genul văzut, plăcut, cumpărat. Păcat că e alb, adică în ultimul timp am deficit de tricouri negre şi eu d'alea port la greu. Rochia mi-a plăcut mult când am văzut-o, am zis c-o pun pe mine de distracţie, daaaaaaaar am convins-o pe mama să mi-o ia. A fost şi surprinzător de ieftină şi mi se pare o achiziţie genială. Materialul e uşor, ar putea fi mai subţire pentru vară, dar e foarte bine aşa, uşor elastic (fits my butt purrfectly) şi ador croiala aia. Nu se vede, dar la spate e tăiată un pic mai adânc decât în faţă, în formă triunghiulară. Îmi place la nebunie că acoperă mare parte din piept (nu-mi plac bretelele subţiri), că n-are decolteul adânc, pe mine mă deranjează puţin să merg cu pieptul mai la vedere. Nu-mi place nici să mi se vadă braţele fără mânecă, dar se pare că mare parte din jachetele mele merg la rochia aia. Talia aia e genială. Adică talia mea e genială. Chestiuţa aia tip voal, care am impresia că se cheamă peplum, e o minunăţie pentru că ascunde burticaaaaa! Fusta e cam scurtă, d'aia n-a vrut să mi-o ia mama, dar cu ciorapi negri închişi şi mai opaci totul se rezolvă. Mititica asta neagră e minunată pentru că merge şi de zi, şi de seară. Ştiţi, mie îmi plac rochiile, dar nu prea am ocazii să port.
       Apoi s-a regrupat toată familia mea de nebuni şi am mers să facem cumpărături. Şi m-am întâlnit cu un coleg din clasa a 4a. Când l-am văzut după ce m-a strigat eram WAT. WAAAAAT yuck. Am avut o repulsie instantă, instinctivă. Şi când eram noi mici am avut...stai...îi ziceam "lung ca o prăjină şi prost ca o găină", acu' mi-am amintit. Deci vă daţi seama. Voiam să zic că şi când eram copii simţeam un soi de repulsie faţă de el dar azi a fost maji iya 2000%. Adică de un milion de ori mai puternic sentimentul. Tot înalt e, tot un uşor (mai mult) invadator al spaţiului personal şiiiiiii...cam prost. Ştiu eu cum să-l caracterizez, dar tot ce vă spun e că eu sunt discriminatoare şi rasistă inclusiv când vine vorba de cartierul în care locuieşte cineva. E genul ăla de tip care vine cu "hai să te pup". EEEEWWWWWWW what about NO. Nu i-am zis nimic pentru că eu nu prea pot să refuz şiiiii numărul meu de telefon a ajuns la el dar n-are nici curaj, nici pretext şi nici minute să mă sune. Când i-am zis mamei, până la faza cu pupăcitul, era ceva de genul "ce drăguţ...". Ahhh
        Acasă ne-am certat. Grav, toţi trei. Stau şi mă gândesc, familia mea are defapt probleme grave dar ne-am obişnuit toţi cu ele şi cum nimeni nu face nimic ca să le rezolve, totul e deja normal. Eu m-am obişnuit, şi ai mei au făcut-o în subconştient. S-au întâmplat multe şi am ajuns la concluzia că n-ar trebui să mai plâng atâta (eu sunt destul de emotivă când e vorba de certurile cu ai mei) pentru că după mă ustură ochii. Acum am trecut peste tot cum trec de obicei, dar totul s-a sfârşit cu un perete gol la mine în cameră. E a doua oară când mă pune tata să dau posterele jos, a trebuit s-o fac cu mâna mea ca să nu le rupă el şi a fost al dracului de dureros. Am stat şi m-am gândit mult la asta şi am ajuns la concluzia că un final care să presupună ucidere e absolut inutil (atâta timp cât eu cred în Iad, n-aş face nimic care să-mi termine suferinţa aici şi să mă trimită acolo), deşi au fost momente în care eram atât de disperată încât mă simţeam în stare s-o fac. Cum problema nu poate fi rezolvată pentru că nu există cooperare din ambele părţi, am decis să mă revizuiesc eu. Să-mi educ comportamentul ca să le răspund părinţilor în mod potrivit pentru a evita situaţiile de conflict. Deşi nu voiam asta. E foarte greu, va fi foarte greu, şi nu ştiu dacă sunt capabilă de aşa ceva. Totuşi e bine că nu sunt pesimistă.
        Mâine începe şcoala şi săptămâna plină de proiecte, mai sunt...trei săptămâni de şcoală, fără ultima. În următoarele două sper să-mi închei situaţia şi să termin naibii clasa a 10a. Heehee, primim diplome anul ăsta, că doar de la anul putem să dăm naibii şcoala oricând vrem. Sau mai bine zis o să ne dea ea pe noi.
        Cât despre eclere, am mâncat azi o grămadă pentru că mama a făcut o grămadă. Ce e cel mai bine e că lui tata (de la el am moştenit pofta de dulciuri) nu-i plac, so they're all MIIIIIINE.

Everybody loves somebody
Gosh I so love that Camus song

2 comentarii:

  1. Ce are tatal tau cu posterele?0_0
    Mi-ai facut pofta de eclere..Si eu sunt devoratoare de dulciuri :3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Heeeellow there >.<
      Îmi pare bine să văd o figură nouă pe aici şi sper să mai treci pe la mine ^^
      Tata n-are nimic în special cu posterele mele dar ştie că ţin la ele şi el mă pedepseşte luându-mi sau interzicându-mi lucrurile la care ţin. But as you can see i'm recovering fast so no prob :-j

      ECLEREEEE! Devoratoare de dulciuri? I mean pleeeease micul meu dejun a fost ciocolată :))
      Is that Ririchiyo-chan? WAAAAAAAI (★^O^★)

      Ștergere

 
back to top