Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

joi, 25 aprilie 2013

Masato no Katana

Or more
procrastination

      No, I actually wanna write this.
      E ciudat cum scrisul îmi poate schimba starea de spirit. Nu e ca şi cum cineva mă influenţează, nici ceea ce scriu nu mă influenţează pentru că nu pot să scriu ceva contrat stării mele de spirit. Defapt şi de drept, eu mă influenţez singură, eu îmi induc o stare de spirit pentru că vreau să mă simt într-un anime fel sau vreau să transmit ceva vouă ăstora care vă pierdeţi vremea p'aci într-un anume fel. As you can guess, I don't feel serious as always.
      Asta nu e bine, că vreau să dezbat un subiect serios. Adică voiam. Adică simţeam că vreau. Sunt mândră de puterea mea de schimbare şi vindecare. Chestiile profunde mai mereu înseamnă probleme.

      Îîîîîîn ultimul timp am făcut ce am putut adică chestii nu prea bune din punctul de vedere al restrângerilor numite reguli sau conduită sau cum vreţi voi impuse de societate, dar bune pentru sufletul şi lenea mea. Lenea mea este preţioasă şi trebuie conservată cu mare atenţie. Nu că m-ar ajuta cu ceva...haahaa.
      Uite, habar n-am cum să-mi exprim râsul. Eu râd într-atâtea moduri...asta ar însemna lacune în vocabular? Sigur am, mai toţi avem, într-o anumită măsură (adică ce, numai eu să fiu aia cu lipsuri?!). Dar serios acuma, nu ştiu cum să-mi exprim râsetele, adică eu mă exprim în mare parte din situaţii prin modul în care râd sau zâmbesc. Şi eu aud acel "haaha" când îl scriu, dar oare altcineva l-ar auzi? Adică ":))" e atât de tipic şi generic, aş vrea să-i dau o gamă dar nu pot. Am să caut emoticoane japoneze, alea sunt cu tona şi foarte diverse. Şi na subiect de studiu că doar cui îi pasă de şcoală. ( ̄ー ̄) This is gonna be so fun.\( `.∀´)/ *really getting into it*
       Şcoala e deci, irelevantă. Neinteresantă. Păcat că e mare parte din viaţa mea. Trăiască tata că mi-a cumpărat tableta. Scriu pe ea (mor că n-are diacritice), mă uit la o tonă de chestii, anime, manga, yaoi în public (¬‿¬), şi dacă prin minunea aia de wifi shit rolls down. Parcă văd că trec prin liceu fără să mai învăţ. Să mor eu dacă mă interesează. Singurele materii care mă atrag un pic sunt româna şi geografia (bine, şi profele sunt geniale).
        "Vezi că azi o să fie 28 de grade". Ceeeeee?! VARĂ?! NUUUUU! Bucureştiul arde alături de blugii mei negrii. Nu suport canicula, se pare că n-o să mai am când să-mi port jachete subţiri şi ochelarii de soare mă fac să transpir pe nas. Şi mai sunt două luni de şcoală în care o să mă topesc în tramvaiul ăla împuţit. Ahh, că prostia oamenilor nu era destul. 
         Am luat azi bilete la OTAAAKU (that yellowy thing in the sidebar). M-am văzut cu Misaki la pe la 12 şi am luat prima gură de shake cu mango şi cioco din acest sezon, deja simt banii mei ducându-se la mec, when I first tasted that I described it as mouthgasmic. Am mers la aia de bilete ca să aflăm că ne trebuia rezervare, am intrat la mec şi dăi şi prinde wifi. Am făcut rezervarea într-un final şi ne-am distrat - pe etajul ăla erau puţini oamenii. Am contaminat-o pe Misaki cu UtaPri pentru că altfel nu se poate, am vorbit despre tot felul de tâmpeni de la anime la chestii serioase şi când să ridicăm biletele stai că nu merge casieria. "Unde, în zonă, găsim?", am căutat şi n-am găsit, s-a dovedit că magazinul respectiv era chiar sub noi, în pasajele din metrou. Acum am ta'mai fila A4 cu bilete, ale noastre şi ale Sarei şi lui Koori care vin din Braşov. Dă doamne să nu le uit în ziua cu pricina. Dar nu mi s-a întâmplat ever aşa ceva, so things will mostly be chill. (ヘ。ヘ).

LOOK THERE'S A MOUSTACHE ONE I MEAN MOUSTACHE.

( ̄个 ̄) 
Tumblr, ce mi-ai făcut?! De ce mă gândesc la Aomine când vine vorba de mustăţi? ŞI IZAYA.

            Unfortunately I can't find Aomine's moustache, în ultimul timp m-am găsit fiindu-mi dor de Kuroko no Basket. Vorbind de anime, am de gând în vacanţa de paşte să mă apuc de ongoing-uri, până atunci, UTAAAAPURIIIII!
          Am luat-o uşor şi am de gând să dau gata toate cântecele lansate până acum, adică toooone. Dar îmi plac, unele sunt chiar foarte miştoace, aşa că...ar trebui postez, dar sunt vreo două albume de care tre' să pomenesc înainte de asta. Dar...「(°ヘ°)

VAI AU CATEGORIE PENTRU MUSTĂĂĂĂĂŢI WAAAAAAI.
           Bun, lăsându-l pe Aomine în pace. În seara asta (adică ieri) a ieşit UtaPri 4 şi episodul a fost cu...Masato. Deci nu înţeleg ordinea în care-i ia, dar nici nu cred că e nevoie. Am râs copios, adică copios. UtaPri tratează nişte teme penibil de cileşice în mod serios şi asta e absolut distrugător pentru corzile mele vocale şi stomacul meu. Adică eu oricum aveam un mic crush pe Masayan decând am decis să-l las forever alone în mica mea serie "Innocent Girl" (i really enjoyed writing the last part). Băăăă mi se face somn nuuuuuuu trebuie să mă dau cu capul de birou că-s ai mei acasă. Ce e cel mai urât e că o să-mi treacă când o să vreau să dorm. En fin. Episodul lui Masayan a fost epic pentru că a avut bucăţi de fanservice din perioada yukata-urilor şi katanelor, adică cui nu-i place un Ren cu katana, puuuh-leaaase! Cântecul a fost atââââât de frumos, am fost mai mult atentă la el decât la acţiune, and than ofc everything was topped by some STARISH butt shaking.
            *streches* Was there more balbbering I had to do? I guess not.
           Ştiţi, eu sunt foarte tolerantă. Şi iert uşor. Tocmai de aceea n-am urât cu adevărat niciodată şi nici nu cred că o voi face vreodată. Dar îmi strâng sentimentele, tot ceea ce mă deranjează, le arunc în adâncul inimii, ca să nu supăr pe nimeni, părerile, vorbele sincere şi rele, nepăsarea până când simt că nu mai suport. Toate chestiile astea le exprim în cantităţi foarte mici, şi numai când mă simt atacată, iritată, sau simt nevoia să mă apăr. Problema mea mare e faptul că am dat şi dau numai de persoane pe care trebuie să le tolerez, trebuie să le iert şi să le aştept. Asta până când nu mai am chef să o fac şi defectele persoanei respective par să-i domine calităţile şi mă debarasez uşor. Uite asta tind să fac acum cu cineva. Faptul că am ajuns în stadiul ăsta, că este nevoie să mă gândesc la ce să fac, cam anunţă sfârşitul relaţiei. Eu aşa îmi aleg oamenii cu care stau, după cât îi suporta. Nu ştiu ce să fac... Ar trebui să fac ceva?

Momentan mă voi lupta cu muntele de hârtii din patul meu şi după cred că voi merge la culcare. 
Everybody loves somebody   
(ノ´ヮ´)ノ*:・゚✧

2 comentarii:

  1. Yesss.
    Emoticons. And moustache. And everything amazing in one post.
    Yeeeesss.
    Tumblr is eating all the sanity inside us.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Băăăă acuma văd că a ieşit fontul mic sper să nu chiorască nimeni citind că mi-e lene măăă să editez.

      I'm proud I was crazy before tumblr. I'm proud I was a fangirl before I knew what that is.
      Oh, and I'm proud I got this comment.

      Ștergere

 
back to top