Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

vineri, 12 aprilie 2013

Constelaţia zilelor trecute

Îşi arde
ultima lumină


       Vreau să întind mâna către Andromeda şi s-o fac un inel pe degetul meu. Printre strălucirea stelelor vreau să mă pierd, să mă topesc şi să devin lumină alături de ele. Să le privesc pe veci cum se nasc pentru a-şi dărui viaţa cerului negru, linişti nopţii şi zâmbetelor oamenilor. În această viaţă vreau să iubesc sub cerul înstelat, să văd moartea sub strălucirea lui şi să-mi aud ecoul în noaptea goală.
        Nu ştiu dacă v-am spus, dar în locul ăsta pe care-l urăsc eu există ceva care mă atrage - cerul înstelat al verii. Atâta timp cât voi avea şansa, voi continua ca în fiecare seară să-i privesc magia. Să mă las cu capul pe spate şi, având câmpul vizual dominat total de cerul luminos, să păşesc fără ţintă, să simt că mă aflu în mijlocul frumuseţii nimicului.
        Să-i mulţumesc lui Starry Sky, lui UtaPri, şi celor de la Granrodeo, Aimer şi lui supercell că m-au mai învăţat câte ceva despre stele. Că la şcoală normal că nu am auzit de ele. Am şi o aplicaţie interesantă pe tabletă care te lasă să vezi stelele în funcţie de poziţia geografică şi orientare pe care o ai - astfel că uitându-mă în tabletă, mă dau pe spate şi văd stelele pe care le-aş vedea din acea poziţie noaptea. Să vezi ce o să-mi rup eu gâtul uitându-mă la chestia aia, deşi nu ştiu câtă acurateţe are. Măcar Deneb, Altair şi Vega formează clar un triunghi.
        Astă-noapte...ieri...azi...azi de dimineaţă, în fine, am stat aproape 24 de ore trează. And that's a no no doar că aseară nu am vrut să mă culc şi când am văzut că se luminează afară m-am băgat în patul mamei că la ea în cameră e beznă şi ziua. Am o regulă nescrisă cum că nu se poate noapte fără nici un pic de somn, n-am stat trează ever şi n-am s-o fac pentru că înseamnă bioritm distrus. Acum îmi vine să râd când mă gândesc că prima dată când am stat până târziu am dormit 12 ore neîntoarsă, de la 4 dimineaţa la 4 după-amiaza şi se panicaseră ai mei, care nu erau acasă, că nu mai ştiau nimic de mine. Acum după trei ore de somn n-am probleme. Deşi ştiu că asta nu e bine dar de obicei programul meu nu e chiar aşa haotic şi nu mă stresez.
        După ce am ajuns ieri acasă i had a rage spree pentru că tocmai în acea oră a fost apa oprită în cartier. Am avut diverse locuri unde trebuia să merg, trimisă de ai mei, aşa că mi-am luat tableta cu mine şi mi-am antrenat pokerface-ul. M-am uitat la un concert în timp ce mergeam cu autobuzul şi tramvaiul şi u know transport în comun şi am zis mersi că lumea nu părea interesată de ceea ce vizionez eu (am dat şi de idioţi dar sper să fie rară chestia asta). S-a făcut cald şi oraşul a înflorit, mai ales Cişmigiul arăta minunat dar n-am avut chef să mă plimb singură prin parc. Trecând prin centru mi-am reamintit că oraşul ăsta are şi el părţile lui frumoase pentru care eu îl  iubesc.
        Aseară nu ştiu cum m-am nimerit de am dat de soi de live broadcast pe care-l făcea o persoană de pe tumblr - îi puteam vedea ecranul calculatorului şi o puteam auzi şi comunicam cu ea printr-un chatbox. La început a fost ciudat şi mi-a fost frică să zic ceva dar erau acolo ceva gen...2 persoane şi se distrau într-un mod drăguţ: adică tipa punea muzică şi făcea karaoke şi fangirling and stuff and I called out to them and it was really nice. Şi am aflat că Turcia are acelaşi fus orar, cel puţin persoana aceea avea aceeaşi oră ca şi mine (probabil era pe partea europeană a ţării dunno). În orice caz, a fost fun pentru că avem aceleaşi interese and I like listening to people who like to sing and do it decently.
        Apoi am încercat să fac un joc UtaPri să meargă pe laptopul meu - totul merge perfect dar nu se aud vocile. Şi vocile sunt ceva gen 50% din jocul ăla. Oricum un PSP japonez îmi iau eu cândva şi probabil că sunt multe alte jocuri care vor funcţiona pe laptop. Începând cu Amnesia, ăla merge aproape perfect (nu e perfect sincronizat că acolo personajele îşi mişcă şi buzele dar meh), dar nu vreau să-l joc pentru că n-am cum să-l traduc şi vreau să-l înţeleg cum trebuie. But I can always replay it.
         Am văzut ieri noul episod UtaPri, enternaining as always. Au făcut ăia la mişto pe tumblr de n-am mai putut de râs. În rest, nu m-am apucat încă de nimic şi habar n-am ce am să fac până la sfârşitul vacanţei dar lista e deja schimbată. Tre' să scriu naibii postarea ai cu anime-urile din iarnă dar mi-e leneeeee.

Everybody loves somebody

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top