Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

marți, 5 martie 2013

The Sleepy Residents of the Birdcage Manor

Torikagosou no Kyou mo Nemutai Juunintachi

       Birdcage Manor este o clădire impunătoare prin faptul că trece neobservată - la fel fiind şi rezidenţii ei. Etoh Kizuna, o tânără de 17 ani, face parte dintr-un grup de fete de vârsta ei care, abandonând un stil normal de viaţă, se organizează în a juca un joc cu reguli nescrise, care practic constă în păcălirea bărbaţilor de vârstă mijlocie pentru a le lua banii. Kizuna se întâlneşte într-o zi cu Inoue Yuki, o tânără surprinzătoare, de asemenea locuitoare a Birdcage Manor, care o prezintă vărului ei, artistul Asai Yusei. Oare ce va face Kizuna când i se propune să devină modelul, şi mai ales, în nud! pentru picturile lui Yusei?
       Am descoperit Birdcage Manor acum mai bine de doi ani de zile, când abia descopeream titluri manga şi genul shojo în general. Mi-a plăcut mult ceea ce-am putut citi, însă, pentru că manga era încă on-going, am decis să aştept până se termină, sau cel puţin până se mai strâng nişte capitole. S-a terminat acum ceva timp, şi când a fost gata tradusă mi-am zis că ar trebui s-o citesc de la capăt. Acum îmi pare rău, mi-a plăcut atât de mult încât a devenit a patra dintre marile mele favorite, păcat că s-a terminat!
       Manga are trei volume şi a fost publicată în revista Sylph timp de cinci ani, între 2007 şi 2011. E bazată pe un light novel cu acelaşi nume, care se traduce acum de nişte fani şi pentru care am să mai aştept ceva timp. Artistă şi autoare este Takarai Rihito, una dintre mangaka-urile mele favorite [a ilustrat, printre altele, Hana no Mizo Shiru şi Seven Days], ea a folosit materialul din light novel-uri, adaptându-l singură, concentrându-se pe trei dintre personaje.
"Oh...it's just a painting"
       Lucrarea se încadrează în principal în genul shojo, dar are o atmosferă ceva mai matură, cu urme de dramă şi prezentări subtile ale unor perspective psihologice. Povestea este frumos structurată, constantă şi interesantă, cu un umor drăguţ, într-o doză nu prea mare. Arta este absolut superbă, poate puţin cam spălăcită, să zicem, mi se pare că avea mai mult alb decât negru, dar probabil asta e şi influenţa preferinţelor mele.
       Ador atmosfera...Conacului Birdcage - sună mai frumos în frază pus aşa în română. Este o clădire veche, construită în stil vestic [adică nu japonez], deţinută de un englez bogat, în care trăiesc cu chirie o sumedenie de rezidenţi relativ ciudaţi, interesanţi şi neobişnuiţi.. Personajele sunt cele care aduc esenţa atmosferei, deşi sunt puţini:
       Etoh Kizuna - n-am un kanji pentru numele ei mic, Kizuna, dar, cel mai des înseamnă legături (între oameni), sau englezescul "bonds". Ceea ce are foarte mult sens, dacă citiţi vă veţi da seama. Kizuna reprezintă un stereotip pe care nu-l prefer, dar se dezvoltă frumos, astfel că la sfârşitul manga-ului devine o superbă tânără adultă. Pentru o eroină shojo este destul de atipică, are un caracter ambiţios şi este cât de puternică poate fi o adolescentă cu o copilărie zbucimată. M-am regăsit parţial în ea şi recunosc că i-am jucat acţiunile, dar probabil ceea ce a făcut ea a fost cel mai bine.
        Asai Yusei - este un personaj care s-a dezvoltat fără să se schimbe, probabil la fel ca şi Kizuna. Nu fac bine că fac referiri la final, dar nu mă pot abţine. Adică nu vreau. El este un artist în toată fiinţa lui, sau probabil imaginea pe care eu o percep a fi un "artist". Nici el nu e un personaj masculin shojo tipic, dar are nişte caracteristici care trădează genul. Sincer, nu ştiu dacă-mi place Yusei neapărat, dar mă simt atrasă de el pentru că îşi exprimă emoţiile prin modul în care şi le ascunde. Mda...
        Inoue Yuki - orice v-aş spune despre Yuki ar fi spoiler, dar dacă ar fi să-i prezint persoana într-o idee ar fi faptul că e o persoană surprinzătoare din muuulte puncte de vedere.

       Nu ştiu de ce mi-a plăcut Birdcage Manor. Au fost momente în care a scos de la mine reacţii intense, actual fangirling, dar pe total mi-a lăsat un anumit gust sec, însă nu o senzaţie rea, urâtă. Eu personal n-am mai găsit o manga care să mă surprindă cu adevărat de la începurile maniei mele. Pentru că ştiu sigur că atunci când am citit Birdcage prima dată eram ceva mai entuziasmată. În fine, o recomand tuturor fetelor care vor un shojo cu adevărat interesant, atipic şi cu o esenţă solidă. O recomand oricui în general pentru aspectul psihologic [care nu e, practic, foarte intens dezvoltat, dar în ochii mei e destul de evident], pentru modul în care portretizează evoluţia unor relaţii umane simple, întâlnite în viaţa de zi cu zi.
       Vă las cu versiunea lui Hanatan pentru "Pallete" a lui Yuppe. Cântecul se potriveşte bine cu seria. And now I shall leave you to watch AMNESIA *drolls*.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top