Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 25 martie 2013

Shinsekai Yori

"Există o grămadă de lucruri în lumea asta
pe care e mai bine să nu le ştim."



        În Japonia mileniului viitor, o societate utopică, există un sat izolat de lumea exterioară printr-o "sfântă barieră", a cărei trecere înseamnă întâlnirea unor fiinţe şi fenomene extraordinar de periculoase - locuitorii satului au cu toţii puteri psihokinezice, numite "Cantus", care le permit să trăiască în armonie. Saki Watanabe, rezidentă a acestui sat, devine elevă a academiei Zenjin, odată cu trezirea puterilor ei la vârsta de 12 ani, alături de cinci alţi copii: Aonuma Shun, Asahina Satoru, Akizuki Maria, Itou Mamoru şi Amano Reiko. Însă în acest sat nu totul este ceea ce pare: zvonuri ciudate despre o pisică monstruoasă care răpeşte copii circulă, şi se spune că elevi ai academiei dispar. Istoria lumii este mult mai întunecată decât pare şi omenirea este pe cale de a se prăbuşi.
        Am avut ochii pe Shinsekai Yori încă de când a început să fie difuzat în Japonia toamna trecută, dar n-am apucat să-l mai încep şi am renunţat la el pentru că nu-mi trezea interesul. Şi probabil că n-am făcut o greşeală. Anime-ul s-a terminat weekend-ul trecut şi în ultimele 24 de ore mi-am bătut recordul de episoade  văzute într-o zi. Astfel că am văzut Shinsekai Yori, 25 de episoade a câte 22 de minute, în mai puţin de 13 ore. Asta înseamnă un anime bun.

       Lumea din Shinsekai Yori e perfect de imperfectă - ca orice utopie. Acum încep şi eu să văd stereotipurile din Shinsekai, dar sunt puţine şi probabil inevitabile, tratate cum trebuie şi deci deloc deranjante. Dar sunt. Seria este bazată pe o carte (light novel) destul de recent scrisă.
       Povestea este extraordinară. Deloc previzibilă, extraordinar de crudă prin faptul că pare atât de reală. Există, bineînţeles, elemente supranaturale diverse şi complexe, ceea ce se adaugă la diversitatea seriei. Genul predominant este drama, însă tratată cu calm - ceea ce li se întâmplă personajelor este dramatic, şi ei realizează asta, dar nu tratează situaţia ca pe o dramă. Există un element de romance care ar mai fi putut fi dezvoltat, care mi s-a părut cam brusc şi totuşi a avut impact, pentru modul în care erau văzute relaţiile amoroase în acea societate (nimic...urât, ci pur şi simplu divers). Linia narativă nu este neapărat constantă, dar nici dezordonată, are o particularitate care o face să pară inconsistentă (se fac mari salturi în timp, se trece peste nişte ani, dar fără să existe lacune în cursul evenimentelor, dat totuşi se simte ciudat). Tot ce se întâmplă, în afară de câteva idei generice, este absolut impredictibil, neaşteptat şi la final foarte crud. Se furnizează o mare cantitate de informaţii, este un anime relativ greoi, complex, necesită atenţie, şi dacă probabil l-aş fi văzut on-going, n-aş fi înţeles detaliile mai deloc (probabil şi idei principale). Are o tentă psihologică, însă nu evidentă, ci mai mult implicită, şi un narator (element nu foarte des întâlnit) a cărui identitate am realizat-o încă de la bun început şi care m-a făcut să-mi dau seama de posibila soartă a unui personaj.
       Grafica este superbă. N-am stat să fac screencap-uri ca să vă arăt, ar fi fost mai uşor de explicat aşa, dar fie (am nevoie de o telecomandă pt. screencap-uri). Există în anime elemente de genul legendelor şi al momentelor abstracte, care sunt animate într-un stil foarte frumos (n-am văzut explozii aşa captivante de mult timp), ceea ce creează atmosfera tipică lui Shinsekai. Personajele arată superb, din cap până în picioare - character design-ul mi se par puţin neobişnuit, e ceva în liniile alea care nu mi-e cunoscut (ciudat e că e făcut de aceeaşi persoană care a făcut chara design-ul pt. Robotics;Notes şi cele două design-uri nu se aseamănă). Hainele lor sunt fabuloase, superbe, geniale, extraordinare, au un aspect neobinşuit fără să fie indecente, deşi au tăieturi şi croieli destul de...deschise, să le zicem - se artă piele într-un mod subtil, and I like that. Ca să fie clar, Shinsekai Yori o fi în viitor, dar nu pare a fi situat în viitor (adică nu există elementele alea aparent...moderne, nu ştiu cum să le numesc, ceea ce se percepe a fii în viitor în materialele de tip sci-fi, gen vehicule zburătoare şi alte minuni, în Shinsekai nu se pune accentul pe tehnologie). Chestia asta se aplică, bineînţeles, şi pe haine - par vechi dar dau sentimentul de nou, and that is fabulous. Opening-uri nu există, ceea ce, sincer, face seria să funcţioneze mai bine, îi dă un sentiment de plinătate, să zicem. Ending-urile, două la număr, sunt, din punct de vedere vizual, destul de abstracte, există acolo nişte sugestii nu foarte semnificative; sunt, bineînţeles, frumoase, defapt...drăguţe, nu neapărat extraordinare - mi-a plăcut în special primul ending (e monocrom, predominat de contrastul lumină-întuneric).
       Coloana sonoră este şi ea fabuloasă. Nu există opening (mai bine decât să pună o melodie mediocră), dar există o melodie superbă, distrugătoare, perfectă pentru serie, care pe coloana sonoră oficială pare a fi în două versiuni similare - are voci care par a fi de copii, fără versuri (normal), cu ritmuri tipice asiatice, cu o percuţie bogată, vibrantă, asociată cu clopoţei şi ah! o chitară electrică (pure bliss for my ears). În rest, coloana sonoră se observă prin delicateţea ei (exact ca şi vieţile personajelor), e dominată de o nostalgie şi tristeţe uneori dulce. Ending-urile sunt cântate fiecare de seiyuu-ul fiecărei fete dintre personajele principale, primul de seiyuu-ul lui Saki şi al doilea de seiyuu-ul Mariei. Se potrivesc frumos cu seria (au fost compuse pentru ea, duh), însă, cum se pare că mie nu-mi place cum cântă Hanazawa Kana (seiyuu-ul Mariei), cântecul acela mi-a ruinat un strop din experienţa cu Shinsekai (eu pun mare preţ pe melodii, şi totuşi sunt indulgentă dacă nu mi se par personal satisfăcătoare).
       Personajele sunt minunate pentru că au personalităţi integre, un mod de gândire foarte deştept, realist, fără a se depărta de propriile dorinţe. Nu mi-a displăcut cineva în special, chiar şi antagoniştii sunt bine făcuţi, însă din grupul principal niciun personaj nu a avut vreo trăsătură care să mă atragă. Mi se par puţin pasivi, tinerii aceştia, au caracteristici dominante, au personalitate conturată bine, dar nu există vreun element care să aibă impact asupra mea. Ei în principal sunt relativ cumpătaţi, se poate spune că sunt exemple de personalităţi nobile.
      Watanabe Saki este protagonista seriei, şi probabil cea mai puternică dintre prietenii ei. Are un caracter superb, nu ştiu dacă este neapărat un ideal pentru un protagonist, pare neobişnuit şi totuşi tipic, dar mie îmi place. Apreciază adevărate valori ale vieţii şi are o ambiţie şi voinţă de fier, m-a speriat cu perseverenţa ei. Nu ştiu dacă se schimbă neapărat pe parcursul seriei, dar nici la fel nu rămâne. Seiyuu-ul ei este Taneda Risa, o figură nouă în industrie, care însă a făcut o treabă minunată cu Saki (orice seiyuu face o treabă bună mereu).
       Asahina Satoru are tendinţa de a fi personajul meu preferat, pentru energia lui şi doza lui interesantă de neastâmpăr. La fel ca toţi tinerii din grupul principal, e deştept în felul lui, însă Satoru pare a fi mai atent şi inteligent decât ceilalţi. Pare a fi la fel de ambiţios ca şi Saki, însă nu-şi manifestă perseverenţa la fel de evident. Seiyuu este Yuki Kaji (Shion în No.6, Finnian în Kuroshitsuji) care OH YES! cu rolul acesta iese în sfârşit din adunătura de roluri de puştani slabi din toate punctele de vedere, şi totuşi puternici pentru că slăbiciunea lor este puterea lor (u get it they're veeeeeeeeeery weak). Ca de obicei, vocea lui Kaji este bliss for my ears.
     Aonuma Shun este oh my god so beautiful. Pe lângă faptul că are o figură extraordinar de atractivă pentru ochii mei, Shun se mândreşte cu abilităţi extraordinare de controlale al Cantus-ului său. E un tânăr manierat şi competent, dar destul de închis în sine. E amuzant cum e precaut, şi totuşi se avântă în situaţii evident relativ periculoase, pentru că experienţa şi şansa sunt mai importante decât posibilul pericol. Seiyuu-ul lui (care are o voce uşor feminină - şi Yuki Kaji se poate spune că are şi totuşi a tip sună, la fel şi Shun) este Murase Ayumu, un tânăr seiyuu ce pare total nou în industrie.
     Pe Akizuki Maria şi Itou Mamoru i-am luat împreună pentru că nu sunt prea multe de spus despre ei separat. Maria este o figură feminină pur şi simplu frumoasă, având o voinţă puternică şi o atitudine care mi s-a părut uşor jucăuşă, plus nişte caracteristici tipice unei fete normale. Seiyuu-ul ei este Hanazawa Kana, pe care am auzit-o la viaţa mea ne nenumărate ori. Mamoru este, simplu spus, un tânăr slab - e ruşinos şi nu-şi prea poate exprima sentimentele, şi de obicei ajunge să fie protejat de Maria.
     
       Lui Shinsekai i-am dat zece din toată inima pentru că este un anime de foarte bună calitate, din acest punct de vedere o capodoperă. Nu m-am "bucurat", să zicem, de el, pentru că nu e poveste de care să te bucuri. Îl recomand oricui cu mare plăcere, mai ales celor care au văzut Shiki şi le-a plăcut, pentru că tratează teme similare într-un mod similar. 
       Se pare că novel-ul ar fi tradus de un amator şi aş vrea să mă apuc să-l citesc. Dar parcă văd că fac aşa cum am făcut cu No.6 (m-am apucat de chestia aia şi m-a plictisit de moarte, deşi anime-ul mi-a plăcut).
Screw the internet. Tre' să stau acuma să fac screencap-uri.
"The power of imagination is what changes everything."

4 comentarii:

  1. Draga mea, ești pasionată tare de cultura lor și de obiceiuri , așa-i ?! Și mi-emi plăceau culturile lor , mai ales cele a sud coreenilor . Foarte frumos , îmi place tare mult blogul tău . :3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu siguranţă sunt mai mult decât pasionată, prietenii mei zic că aş fi obsedată, dar obsesia în mintea e ceva mult mai complex decât pasiunea mea intensă pentru cultura japoneză. Poate ai observat, eu le studiez limba (cu profesor, adică pe bune), deci îţi dai seama că-mi plac dacă dau bani ca să le învăţ limba xD. Am văzut că mi-am dai follow şi-ţi mulţumesc mult *biiiiiig hug*. Şi nu era nevoie să-ţi corectezi greşeala, nici n-am văzut-o :-j (plus că şi eu fac greşeli d'astea din grabă).

      Ștergere
    2. Uf, pasinea asta e frumoasă . Sper să te ții bine de ea, și mie mi-ar fi plăcut să învăț limba lor ... n-a fost să fie , pe aici pe la mine, nu prea am unde și cum și mai ales când . Ești o persoană simpatică , îmi place tare mult , și mă simt excepțional , că nu sunt singura ”obsedată” de ei 8-> . Îmi place tare mult blogul tau , de asta ți-am și dat follow . Biiiiig hug și de la mine ! :**

      Ștergere

 
back to top