Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

marți, 26 martie 2013

Război cu praful...

...de sub podeaua
bătută de paşii mei inegali noaptea

        Influenţa celor din jur este un aspect inevitabil şi surprinzător. Este probabil unul dintre factorii cu cea mai mare influenţă (pffft, n-am chef să mă gândesc cum să evit repetiţia) asupra comportamentului nostru, asupra formării lui şi variaţilor lui. Ce se întâmplă însă când influenţa celorlalţi mă face să acţionez în aşa fel încât praful din jurul meu se ridică?
        Mhhmm, teoretic m-aş îneca. Practic m-ar gâdila praful pe nas. Şi defapt şi de drept, l-aş privi gândind ceva de genul "ce naiba faci, treci la pământ, nu zbura spre mine...las' că se aşează el!". Azi mi-am făcut curat în cameră. 

        M-am trezit de dimineaţă fără griji, ştiam că azi n-am şcoală, m-am dus pe traiectoria mea fixă către baie, şi în drumul înapoi spre camera mea (casa mea e lungă), am văzut că afară e...zăpadă. Şi un o perdea, ci o plapumă de zăpadă. Deci d'aaaaia n-a fost Bucureştiul la şcoală azi. Foarte bine! că iarna asta n-am avut parte de nicio zi în care să stăm acasă din cauza zăpezilor.
        Mama făcea curat, casa era pe jumate dată pe dos. Am servit micul dejun (mâncare pe care am gătit-o eu aseară :)) ), m-am învârtit puţin gândindu-mă ce să fac, apoi am auzit vocea mamei strigând relativ disperată. Am ajutat-o cu chestiile ei (friiiig e afară) şi am decis că şi camera mea (de care mama nu se atinge never ever ever) are nevoie şi ea de nişte întors pe dos. Zis şi făcut...în...2 ore, parcă. Măăăă şi am uitat să mă bag în colţul ăla din spatele canapelei. Lemme look...no spiders, good. În ultimul timp n-am mai avut păianjeni (e încă iarnă, deeci...), which is good. Nu mi-e frică de ei (şi de mult alte lucruri), şi, leneşă cum sunt, m-am învăţat să-i plesnesc cu mâna destul de tare încât să nu-mi păteze pereţii pentru că e prea mare stresul să-mi scot papucul şi să-i omor. Poate nu trebuia să vă spun asta, dar fie. În principal, nu suport păianjenii mai deloc (şi ţânţarii, oh god vine vara şi să vezi cum îi prind din zbor în fiecare seară înainte să mă culc că altfel mă fac praf, sunt alergică). 
        N-am mutat mobilă because there's no need. Am spălat şi mult iubita mea podea care are mai mult de 50 de ani (casa mea e veche) şi pe care n-aş înlocui-o cu parchet nici să mă plăteşti. În ultimii ani s-a mai tocit, când eram eu mică mă umpleam de aşchii din ea (ce nu făceam eu când eram mică). Asta ca şi fapt divers, când aveam vreo 3 ani (nu-mi amintesc nimic, mi-au zis ai mei), am dat cu capul cu fooorţă de geamul unei uşi - geamul s-a făcut ţăndări, eu n-am păţit nimic. Fuck yeah. Ce voiam eu să spun cu toate astea e că-mi place casa mea. N-aş putea sta la bloc (bine, poate pentru balcon, dar pot şi eu să-mi fac balcon la casă). Şi nu-mi place mobila asta mai nouă (tot ce am eu în casă e vechi şi e lemn masiv), mi se pare fragilă şi făcută cu zgârcenie. Am pod (şi pivniţă, a căzut un puşti în ea acum ani de zile şi n-a păţit nimic, ptiu!), dar n-am urcat ever în el şi oricum cică ar fi foarte scund (normal).
Bilete de tren către săptămâna în care am învăţat pe propria piele legătura dintre aşteptări şi dezamăgire, un bilet de metrou din Viena, pagini despre crush-ul meu la acea vreme şi entuziasmul drumului către Viena (am fost cu trenul) şi Life Looks Better in Spring.
        Făcând curat, am dat de ceva care m-a făcut să râd şi să mă simt ruşinată. Un caiet similar cu acela prezentat în postarea cu colecţia manga, defapt predecesorul aceluia. Şi m-am decis să vi-l arăt. Oh god why. E scris în clasa a 6a, când aveam un crush serios pe un coleg şi Sasuke Uchiha (pffffffft). E dezorganizat rău, are o grămadă de versuri din cântece în el şi un scris...clasa a 6a, Doamnee...! Dar e o parte din mine and i love it just the way it is, plus că se vede evoluţia mea şi acolo. Cred că se întinde pe tot anul 2009 şi e defapt o agendă cu Hannah Montana (da, pe bune) adusă de o fostă amică din America. Am fost o pitică destul de tipică, mi-a plăcut rozul, Hannah Montana (şi acum îmi place Miley Cyrus, e unul dintre puţinii artişti care nu sunt japonezi de care mă mai interesez din când în când), High School Musical ("cuz' you are the music in me!"), dulciurile la fel ca şi acum şi...sincer, nu m-am schimbat aşa de tare. Pe vremea ai eram mai directă pentru că eram încă copil şi nu simţeam nevoia să-mi ascund gândurile. Încă mai am o păpuşă pe care mi-a cumpărat-o mama undeva la 5 ani, o blondă cu părul până la glezne pe care am botezat-o Nancy că aşa scria pe cutie şi pe care acum o mai salut când fac curat în dulapul acela care nu e la mine în cameră.
        Săptămâna asta se termină o mare parte din anime-urile iernii 2013. Voi face o postare când totul e gata, momentan am un document în care scriu despre fiecare anime treptat because it would be a pain in the ass to write it all at once. În seara asta ar trebui să iasă ultimul episod din Amnesia, căruia îi fac review separat şi cred că îi dau 10. Ieri s-a terminat The Unlimited - Hyobu Kyosuke, pe care nu l-am menţionat pentru că n-am avut de ce, anime-ul e mediocru, cu o colecţie bună de character song-uri (i mean Yusa Koji and Junichi Suwabe). 
Nici pe Hakkenden nu cred că l-am menţionat, e un anime chiar bun şi foarte frumos din punct de vedere vizual; săptămâna asta a avut un episod epic şi săptămâna viitoare ar trebui să se termine dar sunt multe lucruri lăsate neterminate şi mă întreb cum au de gând să-l termine (poate cu anunţarea unui sezon2 ). Încă n-am văzut ultimul episod din Psycho-Pass pentru că aştept o zi liberă să-l văd cu Misaki.
        Rareori menţionez manga-urile pe care le citesc on-going. Sunt trei, Vampire Knight, Kuroshitsuji şi Kamisama Hajimemashita. Primele două se publică lunar, cam la zece zile distanţă una de alta, iar Kamisama e bilunară. Kuroshitsuji momentan se află într-un stadiu de incubare, să-i zicem - undeva prin volumul 15 a început un arc în care Yana Toboso (manga-ka) a reuşit cu succes să-l bage pe Ciel în şcoală. Într-o şcoală miştoacă de băieţi, iar momentan copilaşii ăştia se joacă cricket. Lumea se plânge pe forumuri că s-au săturat de cricket (de câteva luni n-a mai fost prea multă acţiune), dar pe mine mă amuză şi mi se pare interesant. Adică o apreciez pe Yana-sensei că a studiat cum se joacă cricketul special ca să-l integreze în manga ei. 
Vampire Knight a intrat, oficial, în ultimul arc. Ceea ce e dureros, dar ideea de final mă interesează. S-au întâmplat o grămadă de chestii care m-au cam enervat - în special Yuki devine imposibilă - şi acţiunea în sine e atât de complicată încât eu cam uit de la lună la lună ce s-a întâmplat. În linii mari înţeleg acţiunea, dar oricum am să recitesc manga de la volumul 10 în sus încă o dată când e gata (la volumul 10 se termină ceea ce se povesteşte în anime şi am citit deja de două ori capitolele alea). Cu Kamisama nu sunt chiar aşa la zi, dar ce se întâmplă pe acolo e destul de complicat şi foaaaarte interesant. Avem parte de mult Tomoe cu părul lung =P~.
        Aveam impresia că voiam să mai menţionez ceva, dar fie. În weekend e Comic Con-ul, pentru care am bilet dar nu şi chef, dar până la urmă cred că mă duc pentru că vine Shookie Monster şi tipul ăla e prea adorabil.

Happiness >.<
"I hope someday you'll tell my name out loud...!"

2 comentarii:

  1. Infernul sunt ceilalti.
    Din fericire, eu am renuntat sa mai pierd vremea cu razboiul dintre anumiti muritori, incredintandu-me ca indiferenta este tot ceea ce au furat oamenii de la ingeri. Singurul razboi in care mai am ceva de spus e razboiul cu mine insumi.

    P.S: Praful nu merita osteneala !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ştii, infernul poate că sunt ceilalţi, dar eu cred că singur niciun om nu poate fi fericit. Iar eu de indiferenţă nu sunt capabilă, am încercat şi aş vrea să fiu, dar pur şi simplu nu pot.
      Bun venit, străine, spre să mai treci pe aici!

      Ștergere

 
back to top