Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 30 martie 2013

PSYCHO-PASS


    Într-o lume în care sentimentele, stările, grijile şi bucuriile oamenilor pot fi măsurate cu o simplă maşinărie, fiecare îşi are soarta pecetluită încă de la naştere. Sistemul SIByL decide pentru fiecare indivit în parte, în urma analizării abilităţilor sale, ce carieră sau drum în viaţă ar trebui să urmeze. De asemenea, starea psihică a fiecărui individ este măsurată şi înregistrată în Pyscho-Pass-ul persoanei respective, astfel că cei care trec de un anumit nivel vor fi fie trimişi la terapie, fie exterminaţi, în funcţie de decizia armelor "Dominator", controlate de sistemul SIByL, la care numai poliţia are acces. Tânăra Tsunemori Akane îşi începe lucrul ca şi inspector alături de o echipă de criminali latenţi cărora, datorită abilităţilor lor le este permis de sistem să lucreze în poliţie. Ce se va întâmpla când o serie de crime izbucneşte în oraş, crime ce par să aibă în spate aceeaşi persoană?
 Termenul de "criminal latent" defineşte o persoană a cărui Psycho-Pass a trecut de limita normală, a cărei stări pot duce la acte ameninţătoare pentru societate, dar care însă nu a comis încă niciun astfel de act, de unde termenul "latent". Unii criminali latenţi, judecaţi de sistem, au şansa de a face parte din poliţie, fiind subordonaţi inspectorilor.


    PSYCHO-PASS este seria care a reuşit în câteva luni de zile să-şi facă loc prin inima mea în lista de favorite eterne. O consider o capodoperă, m-am bucurat de ea încă de la bun început, dar nu credeam că, atunci când am văzut titlul, genurile din care face parte seria şi o imagine de prezentare, iar, apoi, când am văzut primele şase episoade şi am am rămas captivată intens de serie, voi rămâne cu o impresie aşa de puternică în legătură cu PSYCHO-PASS.
    Seria este originală, neavând, deci, la bază decât o echipă de producţie, în niciun caz un alt fel de material. Cel care s-a ocupat de compoziţia seriei şi de scenariu a fost, în principal, Urobuchi Gen, care lucrează cu Nitro+ (care au, de obicei, producţii cu teme întunecate şi tente apocaliptice, alături de abordarea psihologică a poveştilor) şi s-a ocupat, printre altele, de seria Mahou Shojo Madoka Magica. Character design-ul îi aparţine lui Amano Akira, creatoarea Katekyo Hitman Reborn, iar coloana sonoră are amprenta supercell şi preia o simfonie a lui Beethoven.
    Povestea este extraordinară. PSYCHO-PASS este la bază un Sci-Fi poliţist, cu o frumoasă latură psihologică, totul petrecându-se într-o aşa zisă utopie a viitorului. Conceptul SIByL este probabil unul dintre cele mai dezvoltate şi bine realizate din marea în care înoată acest stereotip care se caracterizează printr-o maşinărie ce conduce omenirea. Crima este percepută într-un mod foarte interesant, este categorisită şi poate fi măsurată. Ideea în sine de a măsura stările umane este absolut minunată şi simt că potenţialul ei a fost folosit din plin. Elementul poliţist este deştept construit, începând de la crime până la modurile în care pot fi combătute. Deloc previzibilă, până în ultima clipă, linia narativă se menţine constantă şi proaspătă, creează acel suspans pe care eu îl caut în orice anime. Faptul că are un caracter parţial circular m-a făcut atât de nostalgică. Finalul a fost minunat, pentru că a încheiat povestea cum trebuie, lăsând însă loc pentru o continuare. Scenariul a fost absolut genial, cu nişte replici şi naraţiuni atât de deştepte, de adevărate, de dureroase şi reale. Totul e frumos în PSYCHO-PASS, de la violenţa graţioasă până la conflictele interioare ale fiecărui personaj. Ideea de justiţie este dată peste cap fără a i se schimba principiile.
    Din punct de vedere vizual, PSYCHO-PASS este o operă foarte valoroasă. E pur şi simplu frumos. Superb, magnific, minunat. După cum am mai spus, character design-ul este făcut de Amano Akira, care are în spate cel puţin 8 ani de zile, în care a scris şi ilustrat Katekyo Hitman Reborn!, una dintre cele mai populare shonen-uri din ultimii ani de zile. Deci, personajele arată absolut superb. Mediul, la fel. Marea majoritate a peisajelor se întâmplă să fie nocturne, ceea ce e foarte pe placul meu. Totul, de la lumini ce luminează cald noaptea, până la ziduri reci de beton pătate cu sânge şi lumina turcoaz a Dominatoarelor ce se reflectă în ochii celor care le folosesc. Mişcările, luptele sunt superb gândite şi animate; inclusiv umbrele sunt frumos făcute, de la luminile felinarelor pe figurile personajelor până la lucirea lamei lui Makishima. Şi modul în care sunt îmbrăcate personajele este fabulos, se vede că sunt stilizate de o femeie. 
Opening-urile şi endind-urile, două de fiecare, sunt absolut minunate. Opening-urile au o anumită monocromitate, nu se folosesc neapărat culori naturale şi prezintă motive ce se află în strânsă legătură cu esenţa seriei. Ending-urile sunt ceva mai simple, ceva mai colorate, dar la fel de minunate. Prin ochi, PSYCHO-PASS este pur şi simplu captivant.
    La fel şi prin urechi. Coloana sonoră este compusă de Kanno Yuugo, şi încorporează tot soiul de elemente, de la ritmuri sintetice până la chitara acustică. Are un sunet modern, uşor dramatic şi dinamizează foarte frumos acţiunea. Mai ales piesele folosite în ultimul episod (care cred că a avut muzică pe fundal mai mult de 10 minute din 20) sunt absolut superbe. Opening-urile au ambele voci masculine, sunt un soi de rock alternativ şi au nişte versuri absolut perfecte; al doilea opening este cântat într-o engleză surprinzător de clară, pentru un japonez. Ending-urile sunt amândouă marca EGOIST, am vorbit despre fiecare în parte, Namae no Nai Kaibutsu şi All Alone With You - sunt absolut superbe şi se potrivesc extraordinar de bine cu seria. Coloana sonoră, precum şi ending-urile, au în principal un sunet aparent dur, însă în esenţă ascund stări precum blândeţea şi slăbiciunea. Cam aşa e defapt tot PSYCHO-PASS.
    Personajele sunt clădite pe baza stabilă şi perfectă a poveştii cu care se completează într-un mod ce-i face indispensabili unul altuia pentru a fi perfecţi. Nu am un personaj favorit pentru că fiecare în parte şi-a făcut loc în inima mea pentru calităţile lor minunate, pentru defectele cu care se luptă şi pentru atitudinile lor faţă de situaţiile în care se află. Toţi sunt perfect umani, dar nu-şi lasă slăbiciunile să-i domine. N-am să dezvolt prea mult pentru că e mai frumos să-i descoperi, am să menţionez însă ce-mi place la ei.
    Tsunemori Akane este protagonista, cu o forţă psihică extraordinară şi o determinare de nedărâmat. Modul în care priveşte viaţa este minunat şi-mi aminteşte de mine. Seiyuu-ul ei este Hanazawa Kana (Anri Sonohara în Durarara!!), pe care de obicei n-o prefer, dar a făcut o treabă extraordinară cu Akane.
     Kougami Shinya este protagonistul seriei, pe lângă Akane, fiind un criminal latent cu o gândire complexă şi non-convenţională. De când ne-a fost dar nişte fanservice cu el în episodul 6 (parcă), mi s-a blocat în cap faptul că acesta arată pur şi simplu superb. Seki Tomokazu (Shoma Kyo în Fruits Basket şi Sagara Sousuke în Full Metal Panic!) îi dă voce lui Kougami (inclusiv numele lui sună superb), devenind astfel un seiyuu pe care-l voi auzi de acum încolo cu plăcere.
   Makishima Shogo este superbul, fabulosul antagonist al seriei. Apare cu o moacă absolut minunată, compătimitoare, ce priveşte superior, încă din primul episod şi va continua să-mi violeze creierul până la final. Shogo nu e în niciun caz rău sau malefic, e mult mai mult de atât. Emană cultură, fie din privire, fie din nenumăratele citate pe care le înşiră ca pe poezii, fie prin mişcările graţioase şi superbitatea lamei lui. Sincer, când i-am văzut cuţitul, m-am îndrăgostit etern. Seiyuu-ul lui este Sakurai Takahiro (Claude Faustus în Kuroshitsuji II)...iar, odată cu Makishima, vocea lui Sakurai a devenit divină pentru mine. Ah, am uitat să menţionez că Shogo se îmbracă absolut fabulos.
   Ginoza Nobuchika este un inspector care lucrează alături de Akane. Ce mi-a plăcut la el este faptul că are o latură fragilă care cere prezenţa cuiva, probabil cu scopul de a-l proteja, dar are totuşi o forţă psihică personală puternică, care se loveşte şi se află în conflict mereu cu fragilitatea sa. Din acest punct de vedere, Ginoza seamănă cu Zero Kiriyuu, personajul meu absolut favorit din anime-urile pe care le-am văzut. Ginoza are potenţialul de a fi, deci, favoritul meu din această serie, dar se ciocneşte de aura fabuloasă a lui Shogo şi de forţa şi tenacitatea lui Kougami. Nojima Kenji îi dă voce lui Ginoza, seiyuu al cărui nume l-am învăţat odată cu rolul lui în această serie; vocea lui este absolut minunată, distrugătoare la un cu totul alt nivel decât cea a lui Shogo (pentru că Sakurai Takahiro are o varietate extraordinară de tonalităţi).
   Dintre personaje ar mai merita menţionaţi ceilalţi trei criminali latenţi, care lucrează alături de cei menţionaţi până acum, în Divizia 1: Kagari Shuusei, Masaoka Tomomi şi Kunizuka Yayoi, alături de Karanomori Shion, care lucrează ca tehnician şi analizator de informaţie. La început, Kagari m-a atras cu atitudinea lui optimistă (intră, într-o anumită măsură, în categoria "happy-go-lucky") şi vocea lui Ishida Akira (Shin în Nana, Gaara în Naruto), însă, la mine personajele astea au impact de moment. Masaoka, fiind un detectiv experimentat, şi, deci, mai bătrân, a atras prin ideile deştepte pe care le spunea. Yayoi a devenit interesantă când trecutul ei a fost dezvăluit, iar Shion, cu vocea minunată a lui Miyuki Sawashiro (Yano Ayane în Kimi ni Todoke), care este una dintre favoritele mele voci feminine, a fost pur şi simplu sexy.

   Există o manga adaptată după anime care a început să fie publicată de curând şi care n-are titlul "PSYCHO-PASS", ceea ce este intrigant. 
    Recomand această serie absolut oricui, dar mai ales celor care preferă Sci-Fi. Îmbină armonios ştiinţifico-fantasticul, o acţiunea dinamică şi un mediu poliţist format din idei pur şi simplu inteligente pentru a descrie stările psihologice ale unor indivizi ce trăiesc într-o societate dominată de un sistem care crede că, dacă le poate măsura sentimentele, le poate cunoaşte minţile.

だれだって孤独だ。
Everyone is alone.
だれだって空ろだ。
Everyone is empty.
もう、だれも他人を必要としない。
People no longer have any need of others.
どんあ才能もスペアが見つかる。
You can always find a new substitute for any talent.
どんあ関係でも取替えなきく。
Any relationship can be replaced.
そんあ世界に飽きていた。
That's the world I grew tired of.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top