Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 23 martie 2013

I want to be All Alone With You

"Oamenii sunt puternici"
Asta e o minciună, nu?

       Nu vreau să cred în faptul că m-am simţit mândră de mine pentru că eram în stare să mai zâmbesc vag după ce mi-a fost călcat sufletul în picioare. Nu pot fi o persoană nobilă, miunată şi atât de perfectă încât să dau blândeţe în locul urii care mi se trimite. Şi nu pot zâmbi când plouă.
       Purtând o discuţie cu Koori astăzi, mi-am dat seama că am moştenit de la mama acea privire groaznică plină de o scârbă şi silă imensă faţă de diverse subiecte în diverse situaţii. Şi mie mi-a aruncat mama privirea aia şi ştiu cât de groaznică e, câte palme cere şi cât de exasperantă este. Dar nu e vina mea că alte persoane creează situaţii în care le dau automat acea privire. Eu nu pot să-mi controlez sentimentele, mai ales când sunt într-o stare proastă, când sunt nervoasă, mai ales, şi mă exteriorizez involuntar. Nu ştiu cum să mă descurc cu prostia din jurul meu şi se pare că voi fi nevoită să învăţ.
     Mi-au trecut multe prostii prin cap astăzi, multe nebunii şi pentru câteva momente m-a cuprins disperarea. Dar am să-mi revin. Trebuie să pot să-mi revin. Aş vrea să las lamentările deoparte, dar cum sentimentul încă n-a dispărut, nu mă pot detaşa de el nici când scriu. Dar fie.
     La şcoală a fost relativ ok, am dat un test la română la care n-am avut probleme, am aflat că Anei i-a fost lene (serios?!) să înveţe pentru proiectul nostru la geografie aşa că-l prezentăm săptămâna viitoare şi am luat notă la TIC pentru prezentarea aia cu Yuya de care v-am mai spus la care am lucrat nu ştiu câte ore de plăcere, chiar dacă nu a citit-o nimeni. E chiar interesant la TIC (chiar dacă eu abia dau pe la oră, că deh, e vineri), învăţăm chestii faine, folositoare, şi avem timp să stăm şi pe net, dar pe mine nu mă ajută asta cu nimic, pentru că pe calculatorul de la şcoală nu pot să fac nimic din diverse motive. Proful de mate nu ştiu de ce vrea să-mi pună mie notă în contextul în care am două (chiar dacă una e un jegos de 4), iar alţii n-au niciuna. În rest, pierdere de timp.
     Azi am avut, cred că e cam evident, un soi de cădere emoţională. Deşi, normal, m-a lăsat cu inima îndurerată într-un mod sec, am avut şansa să observ puţin puterea mea de recuperare. Şi să-mi dau seama că nimănui nu-i pasă de nimeni, deşi eu sunt atentă în jurul tuturor, într-o anumită măsură. Singura persoană care a fost destul de...drăguţă, să-i zicem, încât să-mi vorbească câteva cuvinte sincere, a fost cineva relativ neaşteptat şi totuşi una dintre puţinele persoane pe care le ştiam capabile de aşa ceva din clasa aceea; însă faptul că singura relaţie în care mă pot eu percepe cu acea persoană e imposibilă e crud. 
     N-am dormit cum trebuie în ultimul timp şi mi-e silă de somn. Am alte lucruri mai bune de făcut, iar timpul meu se pierde la şcoală. 
     Anime-urile de săptămâna asta au fost chiar interesante, se vede că se apropie sfârşitul de sezon. Şi sincer, îmi vine să scuip de scârbă - asta din cauza stării în care sunt - pentru că până acum toate au fost relativ statice, nu mi-au trezit niciun interes, şi au devenit bune de ceva abia la final. N-am ami dat de un anime bun de mult, de unul care să mă facă să vreau foarte mult să-l văd în continuare. S-au terminat anime-urile de pe slot-ul noitaminA (am explicat de n ori ce e asta), normal, pentru că ele de obicei sunt mai scurte. Am văzut ultimul episod din Robotics;Notes azi şi în timp ce-l urmăream am stat şi m-am gândit "cum de s-a ajuns aici? pentru ce se luptă ăştia?", ca să vă daţi seama de interestul meu legat de serie. Tamako Market a devenit praf de interesant în ultimele trei episoade şi asta mă face să vreau să-i trântesc o notă mai mică decât ar merita, Zetsuen no Tempest a fost şocant ca de obicei şi defapt nimic nu m-a impresionat aşa tare.
     Mai vreau să scriu, am cel puţin 4 idei de postări în minte, dar mi-e soooooomn, am dormit 4 ore astă-noapte. Mâine ar trebui să văd ultimul episod din Psycho-Pass cu Misaki, daaaacă nu se întâmplă ceva.

Happiness >.<
Azi a plouat. Senzaţia de gheaţă a picăturilor de apă care parcă-mi tăiau fiinţa, vântul puternic (umbrela mea merită un premiu pentru rezistenţă), mocirlele INFINITE ale Bucureştiului şi atmosfera aia gri în general, mă fac să nu am cum să văd ceva bun în ploaie. Ce iroooonic, mi-am amintit adineaori de o ploaie care mi-a plăcut şi de motivul atâââââât de ironic pentru care mi-a plăcut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top