Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

miercuri, 20 martie 2013

Agitaţie monotonă

Probabil că nici el
nu înţelege ce simte

       Secretele lumii, ale minţii omeneşti, ale visului sau abisului, are dorinţelor sau ale logicii, sunt probabil ceva ce nu trebuie înţeles. Însă, cum omul este o fiinţă mult prea gradioasă, prea minunată, şi prea complexă pentru a ignora aceste concepte, rămânând astfel în neştiinţă, apare dorinţa de cunoaştere. Sau tentaţia, fiecare o numeşte şi o priveşte cum vrea, pentru că, până la urmă, lumea arată aşa cum arată pentru că fiecare alege să o privească aşa cum doreşte. Şi, probabil, că imposibilitatea ignorării acestor dorinţe este defapt esenţa slăbiciunii.
        Şi aş putea-o duce aşa până mâine, despre slăbiciune şi puterea ei. În ultimul timp am fost martoră atâtora stări umane (că deh, am ieşit afară), încât mi-am dat seama că lumea e atât de largă, şi eu tot am impresia că o cunosc.
        Am fost trei zile la rând la şcoală, asta nu s-a mai întâmplat de mult. Nu-mi pasă cum sună asta. Am trecut prin ore ca prin brânză, am pierdut timpul şi a fost spectaculos de uşor să recuperez. Defapt, nu e nevoie să recuperez. Sau cel puţin aşa pare a fi.
        La română facem simbolismul şi pe Bacovia. Am pus mâna pe un volum de-al lui acum câţiva ani şi am citit "Plumb" şi încă o poezie de care am dat din nou zilele trecute dar i-am uitat titlul, şi prima mea reacţie a fost ceva de genul "chestia asta e ciudată...e ciudat că-mi place". N-am fost pe la şcoală când am făcut romantismul şi pe Eminescu şi-mi pare rău, într-o anumită măsură, pentru că Eminescu e minunat (din trei fraze de ale lui am scos la olimpiadă un paragraf de jumătate de pagină). Cât despre Bacovia, îmi place, e sinistru, pare simplu (toate poeziile par la un moment dat simple), e nonconformist (fie, într-o anumită măsură) şi are nişte teme morbide şi depresive în care mă cam regăsesc. Dar cum eu sunt o optimistă din fire, deşi mă regăsesc în stările eului liric din operele bacoviene, nu mă pot simţi chiar la fel de fără speranţă. Şi Bacovia pare să nu aibă pic de speranţă în operele lui. But I'm still young.
        Ce-mi place mie când îmi răsar note din senin! Nu trebuia să vă spun asta, dar vă spun. I-am dat caietul dirigăi şi am note la materii la care n-am mai fost de la începutul lui februarie, dacă nu sfârşitul lui ianuarie. Sunt note mari, deci nu mă plâng. Nu pot să spun că nu fac şcoală, dacă aş vrea să învăţ, aş avea de unde, dar nu vreau. Nu ştiu dacă chestia asta o să mă afecteze pe viitor, deşi sigur nu-mi trebuie muzică la japoneză. 
        Apropo de muzică, nu ştiu ce i-a venit lui tata de vrea să-mi cumpere o pianină. Asta se întâmplă când îl las în faţa calculatorului. Cât despre muzică, am folosit Virtual Piano şi tutorialul ăsta, cu care am reuşit să cânt tema lui Ukyo (o melodie frumos de sinistră). N-a fost foarte greu, în vreo două zile de repetiţii spontane mi s-a fixat toată melodia, dar nu mă ajută cu nimic faptul că ştiu s-o cânt la o tastatură de calculator. But it was fun! Am văzut şi partiturile şi m-a durut când mi-am dat seama că mi se par a fi o limbă străină.
        Cât despre calculator, parcă am mai spus că laptopul s-a întors acasă. Dar nu în braţele mele. L-am avut timp de 2 ani jumate, l-am uzat bine (i-a şi dat mama o trântitură bună la începutul vieţii lui şi de atunci a trăit cu o eroare pe care am evitat-o inconştient şi cu stil) şi acum mititelul are un hard de 80GB (în loc de 250 cât avea înainte). Hard-ul lui se dusese naibii, însă am reuşit să-mi recuperez tot (yorokobe!) pe un HDD extern. Inclusiv jocurile yaoi jucate integral şi parţial, oh daa. Şi manga şi alte minuni plus coleţia imensă şi nesortată de imagini. Calculatorul casei a primit recent un upgrade şi acum are un HDD de 250GB şi o placă video la mâna a doua care-mi face nişte umbre pe ecran but who cares it's not that obvious. Credeam că voi trăi fără yaoi şi anime noaptea dar se pare că totul e bine, ai mei dorm de rup noaptea, zidul camerei mele e gros (e şi zidit mai recent) şi uşa de la camera lui tata scârţâie frumos şi cu stil de câte ori el face vreo mişcare, alertându-mă astfel în legătură cu plimbările lui nocturne. Am învăţat să-i ascult paşii ca să ştiu unde se duce, şi el merge foarte uşor :)).
Gorgeous GIF by Koori.
        Săptămâna asta şi cea viitoare vor fi un pic dureroase din punct de vedere a anime-urilor, pentru că se termină sezonul. Am vorbit cu Misaki şi merg la ea vineri (speeeer) ca să vedem împreună ultimul episod din Psycho-Pass. După ce se termină sezonul am să fac o postare cu anime-urile din 2012 pe care le-am văzut, asta pentru că unele se termină abia acum. Am văzut Amnesia aseară, penultimul episod, şi am fost toată un rânjet. Nu fangirl mode. Mi-a plăcut atât de mult ce s-a întâmplat încât mă gândesc să-l arunc pe Amnesia la favorite, dar nu. Just no. A fost episod cu Ukyo (în sfârşit!!) şi, simplu spus, personajul acela e înnebunitor. Voce, expresii, replici, imagine, siluetă, sentimentul pe care-l insuflă, totul e nebunesc de frumos la el. Şi hop l-am aruncat în lista cu personaje favorite pentru că altfel nu se putea, chiar sub Taichi Mashima, care şi el şi-a făcut loc prin inima mea în lista aia recent.
"Hana no Miyako de"
         Am citit ceva yaoi zilele astea, alte lucrări de-ale lui Takarai Rihito (Seven Days, The Sleepy Residents of the Bridcage Manor, Hana no Mizo Shiru). Astfel că această manga-ka a devenit favorita mea (am citit tot ce se poate citit de la ea). N-am avut niciodată un manga-ka preferat - ofc, le iubesc pe Hino Matsuri şi Yana Toboso pentru că mi-au adus seriile mele preferate, Vampire Knight şi, respectiv, Kuroshitsuji, şi arta lui Kazuaki (Starry Sky), Obata Takeshi (Death Note şi Bakuman) şi Nekota Yanezou (yaoi manga-ka - mai cunoscute cred că sunt Elektel Delusion şi Otona Keikenchi), asta ca să înşir nişte nume care ştiu că desenează şi nu numai frumos, dar Takarai Rihito e absolut perfectă.
Nişte Masato făcut de Takarai Rihito pentru Misaki. Tipa are fanart-uri UtaPri şi Starry Sky and that is very cute. Şi eu trebuie să re-citesc Seven Days ASAP.

         N-am niciun fel de teme visam, visam, am un proiect de făcut la geografie. Oh Doamne. *Sigh*

Happiness >.<
Look at the fcking time. Eh, am dormit eu prea bine şi mult săptămâna asta. I still got crap to do so no sleep for me anytime soon. Vă las cu o minunăţie de melodie de pe coloana sonoră a anime-ului Togainu no Chi, care a fost compusă de e-zuka (chitaristul de la GRANRODEO), care prinde atââââât de bine atât atmosfera seriei ăleia (eu am jucat jocul, care este materialul de bază), cât şi stilul minunat, superb, extraordinar al lui e-zuka. Aparent melodia asta a fost folosită când a murit Keisuke, vai cât se potriveşte! It leaves such a beautiful pain in my heart.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top