Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

vineri, 15 februarie 2013

Swift Gaming

It's all about how
you play with your life

    Niciodată n-am încercat să percep cu adevărat viaţa ca pe un proces distinct căruia i se poate atribui, fie şi cu sens conotativ, un nume, o definiţie sau un sentiment. E adevărat că haosul acesta ce ascunde un inifnit necunoscut care se numeşte viaţă a putut fi numit, pe rând şi uneori la grămadă, suferinţă şi durere, fericire şi optimism, împlinire sau dezamăgire, joc sau realitate, vis sau iad. Oricum îşi alege fiecare să o numească, viaţa va rămâne acel element care poate fi privit în două moduri: viitorul care poate fi schimbat prin efort şi muncă sau care va fi aşteptat şi acceptat sub denumirea de "soartă". Cât despre trecut, fiecare face ce vrea cu el.
    After the powerful occurrence of the shitstorm which is represented by my parents' arrival in my family's not so fancy and never fulfilling residence, I am currently fighting with all sorts of urges and other crazy intentions. It makes me realize what a miserable, yet amazing person I am.

    După ce m-am văitat cu intenţia de a-mi lăuda competenţele puţin în limba lui Shakespeare, revin la realitate pentru a vă spune prin ce prostii am trecut săptămâna asta. Şi am fost sinceră cu voi în fraza anterioară. Iar weekend-ul, acela este o dimensiune a viselor pierdute care n-are nimic de-a face cu săptămâna.
    Luni am fost la şcoală, şi cam atât. Arrrrgh, gândindu-mă la cât timp am pierdut, îmi vine să mă dau cu capul de birou. Am talent la asta. Şiiiiii să nu înţelegeţi că-mi pare rău că n-am fost la şcoală, nicicum! În fine.
Puţin mă interesează de şcoală, singura problemă e că e semestrul mai lung şi, normal, va trece mai greu.
    Ai mei sunt nişte încăpăţânaţi, mai ales tata. M-am săturat până peste cap să îmi pierd timpul [ani, ani vă zic!] în încercarea de a obţine ceva de la el. Să vezi când îmi vine bursa de n-am să dansez cu banii în mână în faţa lor. Nu că asta ar ajuta cu ceva, dar tot am s-o fac. Sunt o materialistă şi totuşi trăiesc fără prostiile pe care mi le doresc. Sunt atât de materialistă încât sunt în stare să le zic oamenilor să-mi dea bani de ziua mea în loc să-mi cumpere cadouri care oricum n-o să-mi placă. Plus, eu fac cadouri geniale, cel puţin aşa mi-au spus cei pe care mi-am aruncat banii cu plăcere.
    Sunt sigură că sunt un caz rar printre cei de vârsta mea [au tre' să-mi editez pagina despre mine mâine se fac două luni de când am făcut 16 ani i'm such a proud procrastinator] care au şansa să fie singuri acasă în weekend-uri. Şi nu din când în când, ci mereu. Ohhhhh daaaa. A devenit ceva normal ca ai mei să-şi ia zborul sâmbătă dimineaţă şi să vină duminică seara, sau, şi mai bine, să dispară vineri la prânz şi să vină luni seară sau multe alte variaţii posibile. De obicei îmi pierd zilele libere singură sau, uneori, cu diversitatea mea de prieteni care uneori sunt invitaţi cu plăcere să-mi invadeze în mod frumos reşedinţa. Şiiii alte minuni.
I know you like dem with meganez.
    Am vorbit mai mult decât de obicei cu Misa săptămâna asta, şi nu ştiu dacă e un lucru bun sau nu. Am aflat, printre alte minuni, cum că are un nume mijlociu. Ohhhh da. Şi nici ea nu-l ştia pe al meu. Deşi ne ştiam de aproape doi ani. Cu siguranţă, pierdute în nimicurile atrăgătoare pe care le discutăm noi când ne vedem [Ren Jinguuuuuji], nu ne-a interesat sau nu ne-am gândit la aspectul ăsta. Am făcut o minunată balanţă şi am aflat că, printre alte miracole ce includ raftul cu pantofi ai mamei sale şi candelabrul de cristal din sufragerie, Misa are cunoştinţe în legătură cu dansul, înotul, mersul pe bicicletă, pe role, evident că şi patine, tenisul, voleiul şi baschetul, mersul cu avionul şi parcă şi cu elicopterul, cu limuzina bineînţeles şi să nu uităm pastele italiene şi probabil şi vinurile franţuzeşti. Cum zicea ea...pfffft! "sunt bună la orice joc ce-mi foloseşte mâinile". I SEE WHAT YOU DID THERE: My dear, you far more suited to be a modern ojou-sama than I am. But I'm still noble and that's undeniable.
That's what he she said!
    Mi-am pierdut zilele cu anime, cu încercarea de a mă juca, şi holbându-mă la micile movile de cărţi de prin cameră care reprezintă fiecare câte o sarcină pe care trebuie s-o îndeplinesc. Buuuut my laziness says no. Momentan folosesc calculatorul pentru că laptopul este în carantină [l-am uzat şi, sincer, sunt mândră de asta], astfel că mă bucur de sunetul boxelor şi de umbrele ciudate de pe monitorul meu datorate plăcii video care e la mâna a doua. Am făcut spume şi m-am resemnat repede acum ceva luni bune când am sesizat că o mare parte din jocurile otome japoneze sunt pentru PSP, apoi m-a luminat Anna [v-am mai zis asta?] spunându-mi că pot să mă joc şi pe PC. Laptopul n-a vrut nici măcar să audă de aşa ceva, placa video, care nu-i updatabilă, fiind de vină. Cu calculatorul n-am avut problema asta, ci altă minunăţie, pe care am descoperit-o după nişte ore de cercetare. Şi tata a fost ciudat de îngăduitor când mi-a zis că dă banii pe un RAM nou ca să pot eu să mă joc Amnesia şi UtaPri şi alte minuni. 
    Vorbind de jocuri, m-am delectat un pic pe site-ul DIABOLIK LOVERS [vă daţi seama ce otome genial e dacă-l cheamă aşa? tipii ăia sunt clasificaţi după cât de sadici sunt! arrrrrgh!], care pare a fi un joc genial, mai ales coloana sonoră [cu seiyuu cu tot - are un Kaji Yuki isteric]. Momentan am de gând să joc BLACK WOLVES SAGA [oh Doamne şi ăsta are muzică genială!] care, thank God, are o versiune şi pentru PC. Şi trebuie să pierd nişte timp cu încercarea de a juca jocuri de PS2 pentru că jocul otome Ouran pe platforma aia e. 
    Aseară m-am uitat la Psycho-Pass imediat ce a ieşit. De obicei aşteptam să fie tradus cum trebuie [cu karaoke and other pretty shit], dar oricum ştiu deja versurile melodiilor şi săptămâna trecută ne-a lăsat în suspans total. Nu că săptămâna asta ar fi fost ceva diferit. A fost un episod [17] extraordinar, s-au explicat multe şi mi-a dat o grămaaaadă de feeels. A ajuns în stadiul în care nici nu vrea să încerc să-l prezic - oamenii postează pe tumblr ipoteze şi mie personal îmi vine să le dau palme pentru că îşi strică singuri propria experienţă. Nu ştiu dacă v-am mai zis, dar anime-ul acesta ajunge să fie unul dintre marile mele favorite.
    Azi de dimineaţă m-am uitat la Zetsuen no Tempest, episod [18] care m-a făcut să-mi pun o grămadă de întrebări despre existenţă. Anime-urile astea două sunt atât de geniale încât le-am menţionat aproape în fiecare săptămână, deci vi le recomand cu drag. Acum aştept cu nerăbdare să iasă Chihayafuru.
    Nu mă întreb des ce sens are viaţa mea, dar atunci când o fac, prefer să nu aud răspunsul.

Happiness >.<
GIF-urile nu sunt ale mele. Link-uri către surse sunt puse pe imagini.
Şiiii şiiii cât despre folder-ul cu imagini and other stuff care se formează inevitabil atunci când ochii mei întâlnesc aurul internetului, l-am botezat "Fishy Crap"...because yeah, makes sense to me.
Zilele astea plănuiesc să revăd Mulan. OHHH DAAA.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top