Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 25 februarie 2013

Strawberry Days

Viaţa e mult mai frumoasă
când o devorezi cu zahăr

Boys are always better when sparkly.
      Probabil că redescoperirea e un proces mai interesant şi mai concret decât cel care-l precedă, evident, descoperirea. Impactul unor concepte, motive sau imagini noi nu este neapărat la fel de efectiv şi nu lasă o impresie la fel de puternică şi durabilă decât înţelegerea lui în profunzime, care, în cele mai multe cazuri, nu poate fi dusă la bun sfârşit doar de la prima experienţă. Sau, mai bine zis, oamenii mereu învaţă cel mai bine din propriile greşeli şi, probabil, reuşite.
      Cu alte cuvinte - a fost foarte greşit din partea mea să gândesc că pot suporta ceva ce înainte nu puteam suporta.
      Weekend-ul acesta a fost puuuţin mai variat decât alte sfârşituri de săptămână [cu siguranţă mai variat decât cel precedent, pe care l-am pierdut în totalitate jucând Togainu no Chi]. Probabil că e deja o senzaţie întipărită în psihicul meu, dar vineri, după şcoală, mă simţeam atât de liberă, relaxată, calmă şi fără griji, deşi sâmbătă aveam olimpiada. Care a decurs bine, dar nu...ar trebui să mă plâng că n-a fost satisfăcător rezultatul dedus de mine, pentru că sincer nu mă interesează. N-am muncit mai deloc şi am ajuns pe municipiu, ar trebui să mă mulţumesc. Plus, olimpicii nu primesc bani. Deşi se zice că aş fi mers la olimpiadă de plăcere - altfel n'ajungeam eu pe municipiu.
      Sâmbătă m-am trezit ca bombardată - patul mă droga cu mireasma lui, am stat o jumătate de oră şi m-am luptat cu dorinţa de a da-o naibii de olimpiadă. Plus, a fost la un liceu peste drum de al meu, am avut impresia că mă duc la şcoală sâmbătă [bleeah!]. Am avut un vis foaaarte interesant care s-a şi terminat [rar îmi amintesc eu finalele viselor], cu ceva legat de un personaj invizibil, de care mi-era frică, şi care controla dimensiunile temporale în care eu trăiam, le schimba des şi mă punea pe mine să rezolv un soi de ghicitori ca să mă întorc la timpul meu original [seamănă cu Amnesia =))]. Nu-mi mai amintesc în detaliu, dar ştiu că a fost ceva complicat - n-aş fi gândit asta trează nici dacă m-aş fi chinuit. Şi sfârşitul a fost unul bun, adică am scăpat de toată ameţeala aia când părinţii mei au intrat pe poarta curţii noastre. Ciudat, ca toate visele mele de altfel [why u no dream pretty boys, Sayu?!]
      Aaaaazi am dormit...ca o scroafă. Haa haaa. Duminica e zi de somn la mine mai mereu, şi nici azi n-a fost o excepţie. M-am trezit şi am făcut-o pe Misa să-şi mişte curul până la mine [n-o mai văzusem de o lună], am făcut curat în cameră [război cu praful dintre scândurile podelei!], cu un concert al lui Yuya pe fundal, şi m-am întâlnit cu ea la mine la metrou. Than the usual things: tarte cu fructe, fast food şi mâncat cu anime-uri miştoace pe fundal, de data asta UtaPri. A stat puţin însă, că avea meditaţii [bleeeaaargh!], însă i-am arătat nişte faze din Togainu no Chi, videoclipuri d'ale lui Jack, Finn and Dan, Tyler şiiii Charlie, adică o bucată interesantă de youtuberi. Eu îmi pierd multă vreme pe youtube, poate am să fac o postare odată despre tâmpeniile la care mă uit [reproducerea melcilor şi anumiţi indivizi care iau foc, etc. - ce ciudat sună când eu doar fac mişto :))]. Am glumit cum glumim noi de obicei, am suportat ploaia măruntă şi vântul infernal până la metrou şi goodbye my love, goodbye.
Pround of my new jacket which may seem to be idly floating in the middle of my room. Tee hee.
      Apoi mi-am dat seama că vin ai mei acasă şi am terminat de spălat vasele cu 10 minute înainte să intre ei pe poartă. Mama voia de mult să mergem la cumpărături, îmi lăsase cardul ei, poate mă duc eu singură şi-mi iau ceva [ciocolăţi cu siguranţă am luat]. Aşa că am trecut din nou prin vântul ăla infernal care bate la mine pe splai şi am ajuns la mall-ul plin de oameni scârboşi. Oooo da, scârba mea de mulţimi nu se va vindeca niciodată. Şi se amplifică când e mama cu mine, fiică am cui să mă vait. Mall-ul şi magazinele pline de prostii, abia dacă am găsit ceva interesant, şi nu e nici măcar ceea ce voiam. Magazinele au devenit dezamăgitoare, mama zicea "hai să mergem la croitor", iar mie mai că-mi venea să scuip pe acolo - în concluzie, nu suport să merg la cumpărături. Am pierdut acolo vreo 2 ore. Daaaar minunăţia pe care a ochit-o mama [şi pe care aş fi scuipat-o dacă nu era redusă cam 70%] m-a făcut să mă simt cât de cât mai bine - o jachetă miştoacă.
Because Ixion...yeah.
      Adineauri am terminat cel mai recent episod din Ixion Saga DT, care a fost epic, ca de obicei. Îmi vine să plâng când mă gândesc că minunăţia aia pare să se apropie de sfârşit. Am încercat să joc BLACK WOLVES SAGA, un otome nou, pe care l-am instalat cu succes, dar nu vrea să-mi arate literele - deci dialogul şi naraţiunea din joc. Ceea ce nu e ceva grav, pentru că textul există şi traducătoarele mele îl apucă, dar mă stresează şi vreau să văd ce pot să fac ca să rezolv problema. Cââât despre Togainu no Chi, n-am chef să mai fac review 1. pentru că chestia e dramatical and oh-so-ecstasic rape şi 2. pentru că nu are niciun farmec fără spoilere. Vă trimit însă cu tot dragul la review-ul plin de spoilere şi înecat de un umor extraordinar al lui domshiki de pe blogul 4 Shiki - de menţiont că jocul e mult mai sângeros, violent, lung şi relativ mai complicat decât îl face ea să pară.
Level: invisible japanese. It can't get harder to learn than this.
      Uuuu, look at the clock. E 23:58 şi postarea asta o să ajungă pe ziua de mâine pentru că i'm no supahwoman who can upload and arrange images and shit in like less than a min.

Happiness >.<
Have some beautiful Chihaya as a good night.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top