Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

joi, 21 februarie 2013

Search and Kiss and Destroy

Prepare!
Life's but an
unfulfilled love

          Nu vreau să nu mi se spună că nu par a avea capacitatea de a iubi. Nu judec fără să cunosc, astfel că nici eu nu vreau să fiu judecată fără să fiu cunoscută. Inima mea e ceva pe care nimeni nu are nevoie a cunoaşte, deşi îmi doresc pe cineva care să mă facă să doresc să i-o fac cunoscută. Sunt lacomă şi rea, şi nu vreau să iubesc fără să primesc iubire înapoi, deşi am făcut-o de nenumărate ori şi o fac şi acum, dar nu înţeleg de ce alţii mă consideră lacomă şi rea. Pentru că, până la urmă, toţi vrem să fim iubiţi.
          Dacă am să mă îndrăgostesc de tine, să ştii că am să te iubesc pe tine mai mult decât mă iubesc pe mine.

          Am reuşit în mod eroic să mă reîntorc la şcoală după câteva zile în care m-am privat de irigaţiile continue de prostie cu care mă onora acel mediu. Recoltele din mintea şi sufletul meu trebuie să crească, nu să fie otrăvite. Şi am folosit limbajul acesta ciudat pentru că astăzi am învăţat la biologie despre nu ştiu ce boală a sistemului circulator în care se sparge una dintre capilare şi ţi se "irigă" creierul. Sau era "inundă?". Eu am reţinut "invadează". 
            Ca să vedeţi că viaţa mea de elev activ continuă. Sâmbătă am olimpiada la română şi [n-am învăţat nimic ca de obicei, dar] sper ca totul să fie bine şi poate se întâmplă un miracol şi trec pe ţară. Ar fi prea tare. Făceam astăzi romantismul la română şi am râs toată ora: toate caracteristicile curentului literar menţionat se regăsesc prin chestiile pe care le scriu [mi-am format şi eu un stil]. Sunt genială, mă simt genială. Ar trebui?
Berta deeeeerping
             Se anunţă o săptămână plină - ieri am chiulit, am fost la Anna ca să lucrăm la un proiect. Profa ne-a dat touche, trebuia să prezentăm la videoproiector şi n-am avut aparatul la dispoziţie, noi ne bucuram că mai avem o săptămână şi face profa "dacă nu-mi trimite-ţi pe mail proiectele diseară am să asum automat că nu le-aţi făcut". Aaaaaam cunoscut-o în sfârşit pe Berta, căţeaua Anei, care e minunăţie de animal. I absolutely love her.
            Vorbeau fetele la mine ieri în pauză despre o discuţie pe care au avut-o ele când n-am fost eu. M-a făcut curioasă. Chiar foarte, când am aflat că e vorba de mine - nu mă aşteptam. Şi mi-au zis că s-au gândit, au presupus mai bine zis, să se mute ele împreună şi să stau eu cu colegul celei care avea să se mute cu Anna - unul dintre puţinii băieţi din clasă şi cel mai valabil. Au râs când le-am zis "o să fie aaaaaaaaaakward silence...sau ar fi foarte amuzant dacă ne-am înţelege foarte bine, ceea ce e posibil!". Tipul e un personaj atât de diferit [am menţionat că e atractiv? cică a venit azi la şcoală cu o oră mai devreme din greşeală şi a intrat peste ora profei noastre de română cu clasa ei, puşti de a 6a, şi a făcut furori printre fete, ho ho ho], deci, atât de diferit, încât nici nu ştiu ce sentimente aş putea dezvolta faţă de el. Mai mult ca sigur un mic mare crush, dacă aş avea şansa să petrec mai mult timp cu el. Aaaacum că stau să mă gândesc, tipul e o persoană atât de minunată încât mi-ar accepta sentimentele [nu ştiu dacă şi defectele] şi există multe posibilităţi când e vorba de el.
            Daaar nu, mi-e dor să iubesc, dar nu numai eu. Continuând cu sentimentele mele tipic adolescentine, azi mi-am dat telefonul pe shuffle şi m-am trezit cu o melodie uitată de ani de zile acolo pe care n-am vrut s-o şterg, dar nici s-o ascult. Era un cântec de adio pe care l-am ascultat când m-am îndrăgostit de un idiot. Ironic, nu? Am avut curaj atunci, am avut sentimente atât de puternice pentru el încât mi-am călcat peste mândrie şi frică, l-am iubit atât de tare încât am trecut vederea principiile mele. Dar n-am primit nimic înapoi, poate pentru că nici nu l-am vrut cu adevărat, în adâncul inimii eram conştientă că nu vreau să-mi irosesc iubirea pe el. Am ascultat melodia, mi-am amintit de flacăra care ardea încet în mine atunci şi i-am simţit scânteia, mai bine spus acel jar nestins pe care nici nu vreau să-l sting, şi am şters cântecul. Tiiiiiiiiiipic, nu-i aşaaa!? Ptiu!
            Şi aş putea vorbi despre asta mult şi bine. În altă ordine de idei, sunt aproape la zi cu lista de anime. Am văzut Chihayafuru luni şi mi-a dat o grămadă de feels, ca de obicei. A ieşit şi cel mai recent capitol Kuroshitsuji, în care avem un Sebastian care zboară cu graţie [aproape] şi un Ciel care dovedeşte încă o dată ce geniu mare este el. Fanii se plâng, vor acţiune, ţipă când văd micul fanservice yaoi pe care Yana-sensei îl mai aruncă acolo şi nu sunt în stare să aprecieze munca pe care mangaka-ul o depune [momentan în manga se desfăşoară un turneu de cricket]. Îmi rod nervii, că tre' să iasă foarte curând şi Vampire Knight.
            Tocmai când voiam să joc Diabolik Lovers [am mai pomenit de el], se anunţă că-l fac anime. Ooooh daaaa mai mult otome. Şi e cu vampiri. OHHHH DAAAA. Rejoice, Misaki. Amnesia [alt otome game şi anime] a devenit una dintre seriile preferate din sezon şi abiaaaa aştept să joc jocul. Weekend-ul trecut am jucat Togainu no Chi, un joc yaoi dur şi toate punctele de vedere, şi deşi nu obişnuiesc să pomenesc de yaoi pe blog, am să-i dedic o postare cât de curând, pentru că a lăsat un impact semnificativ asupra mea.
            Laptopul meu nu mai e funcţional momentan şi nu pot să-mi pun muzică nouă pe telefon. Bine că sunt o persoană răbdătoare, dar tot e un chin.

Happiness >.<

2 comentarii:

  1. I seee Berga got to your blog , huh :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Glad to see you actually ended up reading my crap :)))
      So i shall go and read yours now >.>

      Ștergere

 
back to top