Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

duminică, 10 februarie 2013

Productivitate subită

Azi sau mâine,
ori undeva între vis şi realitate

         Provocarea forţată a inspiraţiei nu a fost niciodată o modalitate efectivă de a evada limitele creaţiei. Firul ideilor nu pare a fi ceva uşor de prins, dar atunci când ajunge în mâinile celui care-l poate înţelege cu adevărat, acesta poate lua orice formă. Din explozia silenţiosului se va naşte mereu o nouă explozie.
           Mă îngrozesc [nuu chiar] când mă uit la ceas şi îmi amintesc că noaptea trecută am dormit patru ore. Şi ce mă stresează cel mai tare e că tocmai acum am cheful şi ideile necesare pentru a activa. Procrastinez de la somn.

           M-am trezit de dimineaţă şi mi-am făcut tema la japoneză, care a fost imensă, pentru că deeeeh, noi suntem studente cu cunoştinţe largi, puuutem înghiţi câte două rânduri de hiragana odată, dublul unui student normal. În două oare minunăţia a fost gata, nici pentru şcoală nu mă muncesc atât [normaal, poate două ore de teme pe săptămână].
          Am ajuns la Yanagi-sensei, profa mea de japoneză, cu o miiică întârziere. Fuck, I'm getting sleepy. Aşa, am făcut numerele [sistemul chinezesc] cu tot cu kanji [BAMF] şi modul în care se spun. E simplu, ştiam să număr dinainte, dar explicat cum trebuie, totul e mai uşor. Şiiiiii am aflat şi eu în sfârşit cum se scriu kanji [de la stânga la dreapta, de sus în jos]. Am continuat cu buchisitul de hiragana, care-mi ies bine la lecţii şi distorsionat în teme, dar fie, am să le repet până când vor fi peeeerrrfecte [oricum n-am ce face la şcoală].
            Ajunsă acasă, am văzut recentul episod din Chihaya. Care, caaa de obicei [m-am obişnuit cu starea asta şi mă bucur de ea], mi-a dat o tonă de feeeels şi emoţii şi m-a făcut să plâng, aproape. Coloana sonoră este o superbitate, acele hakama [haine tradiţionale] sunt o superbitate şi TAAAAICHIIIIIII este o capodoperă. Cât despre poveste în sine, shit got serious. Mi-am dat seama că nu-mi mai amintesc aşa cum ar trebui detaliile primului sezon [pe care l-am văzut ongoing acum un an], dar când l-am revăzut pe Sudo [un sadist, teehee], inima mi s-a încălzit. Oricum era deja arzândă încă de la primele secunde ale episodului, dar încă o doză nu strică. Momentan fangirluiesc pe mess cu Sara în legătură cu Taichi. Because he's such a beautiful beauty.
           E ciudat, modul în care oamenii pot iubi. Eu şi Sara îl percepem pe Taichi diferit, observ că ea îl place pentru latura lui sinceră şi elegantă, cu un comportament echilibrat şi bine gândit, în timp ce eu îl place pentru acel aspect fragil al lui, o caracteristică lăuntrică născută din suferinţa prin care acesta a trecut, suferinţă care la călit. În orice caz, îl iubim pe TAICHI MASHIMA [ne facem mini fanclub, păpuşă?]. Misaki don't you dare get gelous or we'll meet asap in ur bedroom, if you know what i mean.
Ain't he sexy.
         Na-vă fragmente pe care mi-e lene să le leg: "LOOOOOL l-am văzut pentru o secundă pe Taichi într-un butler cafe OMG / şiiiii cu atitudinea aia a lui puţin strictă, ceva de genul "ojou-sama, cum de aţi îndrăznit să întârziaţi, deşi eu doresc de atât de mult timp să vă văd" / deeci Taichi ca un frumos butler, cu o vestă, nu frac sau sacou că nu-l prinde, cu o fundă d'aia cum are Claude Faustus că cravata neagră îl face prea matur, probabil cu pletele ceva mai strânse, date într-o parte pe breton, cu o figură din aceea un pic nemulţumită şi totuşi cu ochi blânzi şi după ce te aşezi la masă şi-ţi ia comanda, să zâmbească şi să zică ceva de genul "imediat, ojou-sama. şi totuşi, sunt atât de bucuros ştiind că acum eşti aici încât aş fi în stare să-şi aduc cele ce mi-a cerut peste un mileniu, doar pentru a te putea privi la nesfârşit din depărtare" sau ceva de genul".

         Bun, bun, nu aveam de gând să fangirluiesc, but who cares? La ora asta mah wild friends ar trebui să...fie acasă, or just headbanging like crazy. Anna & co. s-au dus la un concert tribut AC/DC la care eu nu m-am dus pentru că n-am habar despre AC/DC [şi nu mi-e ruşine] şi, ofc, mi-era lene. Aş fi mers de dragul de a fi împreună cu gaşca, dar aş fi nedreptăţit concertul, aşa că am rămas acasă.
         M-am holbat la o tonă de anime şi am o altă tonă de văzut şi manga de citit, am procrastinat, ca de obicei, inclusiv de la chestiile care-mi plac, şi am bântuit canalul youtube al lui Dan[isnotonfire]. Acum mi s-a făcut somn daaaar nu voi ceda, 'cuz' I still got crap to post.

Happiness >.<
Nu cred că am menţionat vreodată pasiunea mea arzătoare pentru pisici.

3 comentarii:

  1. [ne facem, cum să nu, ştii că nu refuz când vine vorba de Taichi]

    Recitind acele fragmente sun t iar în fangirl mood :))

    Nu, nu ai menţionat asta. Adică... whyyy? Şi eu o mare pasiune pentru pisici.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hai cu mine: Taichi wa suteki! Taichi wa kanpeki! Taaaaaaaaaa-ichi!

      Acum că mi-ai dat inspiraţie, poate am să pun latura aia imposibilă a lui Taichi într-o postare calumea.

      Ştii care-i mâţa mea favorită? TARD. TARD THE GRUMPY CAT. Hell Yeah.

      Ștergere
    2. Taichi wa suteki! Taichi wa kanpeki! Taaaaaaa-ichi!

      Hm, chiar sper asta, ar ieşi ceva de toată minunăţia.

      Haha. Tard is awesome.

      Ștergere

 
back to top