Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

joi, 7 februarie 2013

Isteria fericirii

Sau ce mi se întâmplă mie
atunci când socializez
cu cine trebuie

     În nesfârşitul abisului plin de mistere pe care nu doresc, şi nici nu simt nevoia să le rezolv, abis nedefinit care poartă ciudatul nume de suflet, probabil că voi fi veşnic pierdută. Din adâncul acestui suflet pe care nu am nevoie să-l înţeleg, am descoperit că probabil întreaga mea existenţă este un adevăr simplu ascuns în spatele unor minciuni complicate. Probabil că oamenii vor reuşi în sfârşit să-i înţeleagă pe cei din jurul lor în momentul în care se vor putea înţelege cu adevărat pe sine.
     E a nu ştiu câta oară când spun asta, dar singurul lucru cu care-mi place să mă droghez este fericirea. O supradoză de optimism amestecat neatent cu iubire dăruită în mod inconştient este ceea ce-mi doresc şi sper că pot şi eu dărui. Acum sunt obosită de atâta fericire. And I regret NOTHING.
      Principalul motiv pentru care am avut eu astăzi parte de doza asta de fericire despre care vă voi spune mai în detaliu un paragraf sau dou mai târziu, a fost faptul că banii de la mine din portofel ţipau "n-ai mai fost la McDonald's de muuuult!". Astfel că după ore am mers cu Anna, deşi acesta era entuziasmată în legătură cu sosirea acasă, unde o aştepta dovlecel pane [cât am râs când a sunat-o mama ei], la devoratorul banilor mei de manga.
     Ca de obicei, am vorbit despre toate prostiile pământului...lemme think...de la cât de mult nu suportăm anumite persoane [the hate is strong with this one] la diverse episoade din trecutul îndepărtat. After I elegantly chomped a chocolate muffin, we left that place of endless doom. Am pornit pe jos prin oraş, plimbare în timpul căreia am râs atât de mult, bine şi probabil [sigur, defapt, bine că nu era lume pe stradă] tare încât m-au durut obrajii şi burta. Am râs de râsul meu, la diverse glume stupide pe care le făceam amândouă, am continuat să depănăm amintiri - aparent de amândouă au făcut mişto la greu taţii noştrii când eram copile - şi am ajuns într-un final la Unirii, la metrou.
       Unde am decis să o aşteptăm pe Ana, prietena Annei [ştiu, are sens]. Nu ar trebui să scriu eu asta aici, dar ar fi ciudat să spun că am pierdut timpul acolo [defapt asta am făcut :))] fără rost o jumătate de oră, apoi BAMF! ne-am întâlnit cu Ana "din coincidenţă". În acea jumătate de oră nu ne-am plictisit deloc, am continuat să glumim în timp ce Anna vedea câte 3 specimene masculine care i se păreau atractive în cinci minute. Când eu m-am decis să fiu atentă la lumea care trece, poate mă lovesc de privirea distrugător de fermecătoare a vreunui individ care-mi va schimba destinul în mod extraordinar, mi-am dat seama că, probabil, sunt mai pretenţioasă decât credeam. Nici eu nu ştiu. Tot ce ştiu e că de vreo doi ani de zile n-am mai dat de vreun individ care să-mi trezească interesul.
       Apoi ne-a văzut Ana şi a venit fugit ca o armată de spartani către Anna, apoi m-a ameţit şi pe mine cu o îmbrăţişare şi l-am cunoscut pe Vlad, iubitul ei. Despre care mai auzisem câte ceva şi care, dacă-mi amintesc bine, primul lucru pe care l-a menţionat despre mine a fost camera cu icoane de la mine din casă [există aşa ceva şi o folosesc des ca obiect de trolluit, mai ales pe perverşii care ajung să petreacă noaptea la mine în casă]. M-am înţeles cu el mai bine decât mă aşteptam şi decât Anna se aştepta. Mi s-a părut un tip foarte de treabă şi sunt bucuroasă pentru Ana, care pare să aibă o relaţie frumoasă alături de el. 
       Sincer, au existat nişte scurte momente în care am fost geloasă. Ce am auzit eu prima dată despre Vlad, dacă îmi aminteeesc bine, a fost faptul că ar fi un big pervert. I shall see that for myself, although I can already quite confirm it. Nu că asta m-a făcut să am vreo reacţie aparte, 'cuz' I'm a quite big pervert myself. Apoi am înţeles din puţinele vorbe pe care mi le-a spus Anna despre relaţie celor doi cum că ei s-ar înţelege foarte bine. Şi am fost geloasă, probabil pentru că, dacă ar fi să o spun frumos, sunt conştientă de cât sunt în stare să iubesc şi aş vrea şi eu să fiu iubită. Probabil acest sentiment este ceva cu care mulţi se confruntă, ceva ce n-aş fi vrut să vă spun, dar fie. Însă, singurul lucru pe care l-am simţit eu faţă de cupluri [inclusiv în contextul în care cel care-mi plăcea mie se afla într-o relaţie] a fost o sinceră dorinţă ca cei doi să fie fericiţi. Eu tind să prioritez fericirea celorlalţi [cei de care-mi pasă, ofc] înainte de propria-mi fericire.
       Reeevenind, ne-am strâns noi cei patru liceeni cu un chef deloc evident şi totuşi arzând de viaţă, şi râsetele au continuat. S-a creat un ciclu foarte interesant - momente amuzante, apoi awkward silence până cineva spărgea gheaţa şi râdeam din nou, apoi de la capăt. De la bătaia pe o insignă de pe ghiozdanul Annei care a degenerat într-un mic război în care nimeni nu mai ştia ce făcea, la glume relativ perverse unde am folosit din greu puterea limbajului subînţeles. Asta a ţinut cam vreo 40 de minute până când am zis că ar fi timpul să-mi mişc curul acasă.
       Repet, am obosit de la atâta fericire. În contextul în care la şcoală am căscat fără oprire. Şi Misaki, fi geloasă, aşa cum sunt eu când aflu că te simţi bine cu alţii. Muwaaahahahahaahahaha.

Happiness >.<

2 comentarii:

  1. =))) BURN. Eu merg la olimpiade si stau in meditatii si plang in fiecare zi cand ajung acasa de frustare and you...YOU are happy. =)) Dar tot te iubesc .But i'm jelous.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. I AM BURRRRNING.
      Burrrrrning with love for you.

      Muwaahaaahaaa ha ha ha haaahahhahahaha.

      Ștergere

 
back to top