Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

miercuri, 9 ianuarie 2013

Wondering in my Wonderland

I wish
what I cannot be

        S-ar putea spune că e nostalgia, acel sentiment pe care-l am când îmi dau seama că multe s-au schimbat în puţinul timp al vieţii mele. Văzând în trecere acelaşi peisaj care mi se întipărise diferit în minte când, pe vremea copilăriei, era un traseu de multe ori parcurs şi, probabil, niciodată mulţumitor, mi-am amintit de trecerea timpului. Nu m-a durut cu adevărat să observ o degradare evidentă, ci pur şi simplu mă întreb dacă eu m-am schimbat odată cu ceea ce priveam. Probabil că nu.

        Degetele îmi sunt reci şi e puţin dureros să tasez. Habar n-am de ce.
       Astăzi m-a trezit tata din somnul meu, de data asta imbatabil şi care a distrus cu glorie tot timpul dimineţii mele, m-a trezit, deci, ca să-mi facă program. De care am profitat şi mi-am făcut şi eu program. Am sunat-o pe Anna, care era in total vacation mode, şi i-am zis să ne vedem ca să-i dau ceva ce trebuia să-i dau de mult.
       Mi-am pierdut nişte timp făcând ceea ce m-a rugat tata, dar probabil [speeeer] am câştigat o bilă albă. Mi-a trecut acum prin cap...sistemul lui tata e ca sistemul unui joc otome [visual novels in general] - ceea ce alegi să faci te influenţează cumva, uneori în mod evident negativ sau pozitiv, dar există situaţii în care n-ai cum să-ţi dai seama dacă ceea ce alegi e bine decât când se ajunge la final.
       Împreună cu Anna trebuia să vină şi Ana [eu nu-i zic niciuneia pe nume, dar...], care, în schimb, m-a trădat [biatch!] pentru a ieşi cu altcineva. No prob, nici nu voiam s-o văd [that sound so tsundere omg and i was just trying to be ironic]. Am poposit în ţara lui McDonalds după o aşteptare de vreo cinci minute în care am stat să observ bucureştenii care trec pe lângă mine. Şi eram fix în centrul oraşului. Aceeaşi fiţoşi, uneori prost, alteori distrugător de dezastruos de prost îmbrăcaţi, adolescenţi expiraţi, figuri normale, oameni adormiţi şi veşnic fără chef pe care-i cunosc. Vai ce dor nu mi-era de ei. Cred că dup'aia mi-am închis radarul pentru că la Mec Anna a observat o grămadă de chestii care trecuseră fix pe lângă mine. I-am dat cadoul de la colegă'mea [Secret Santa cu întârziere drastică], care, eram sigură, i-a plăcut extrem de mult şi apoi am stat de vorbă.
       Despre anime, manga, Japonia şi câââââât vrem noi să mergem în Japonia, despre câini şi copii gălăgioşi, jocuri şi cât de praf suntem eu şi Ana la jocuri şi multe altele. Am sunat-o pe Ana ca s-o trolluim un pic că n-a venit; când mi-a auzit vocea mi-a dat o replică epică pe care nu mi-o mai amintesc, dar era, într-un mod amuzant, dezamăgită şi probabil se aştepta să fiu eu. Am planificat ca sâmbătă să facem un soi de gaming [daaaaaah...pfffff] sleepover at Anna's place. Ce mă entuziasmează cel mai tare e că o voi cunoaşte pe Berta the derpy dog, căţeaua mică şi hyper a Annei.
       Hoinărind prin magazinul Unirea, am dat într-un final de magazinul Diverta [ascuns în fundul zonei cu magazine pentru copii], de unde ne-am luat bilete la East European Comic Con. Nu aveam gând să merg la convenţie, dar aveam bani la mine şi biletele sunt momentan un pic reduse, aşa că mi-am luat pentru prima zi. Hoinărind puţin pe site-ul convenţiei, am văzut nişte activităţi care mi s-au părut interesante, mai precis concursuri la care aş vrea să particip, dar am ceva spaimă de scenă. Şi aici mă refer la concursul Quiz, secţiunea cu anime şi manga ofc, unde cred că m-aş descurca, dacă nu dau de nişte fani mai bătrâni şi mai experimentaţi [eu nu ştiu nimic de anime-urile mai vechi şi populare, gen Sailor Moon sau Dragon Ball Z]. Şi m-ar mai interesa concursul Saiki, care este practic un concurs de talente, unde aş putea să cânt, dar...sunt mulţi factori care mă împiedică, începând de la spaima pe care s-ar putea s-o am pe scenă şi până la faptul că un simplu cântec n-ar fi de ajuns. Timp de înscriere mai am, so I'll think about it. Plus, nu scrie pe site în ce zi sunt concursurile.
       Acum mă voi angaja într-o bătălie acerbă cu calculatorul meu, care nu mai ştie că are placă video. I am tired of it.

Happiness >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top