Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

miercuri, 9 ianuarie 2013

Totul depinde de sânge

Şi de concentraţia
de prostie din el

         Probabil că viaţa poate fi comparată cu un partener de vals. Nu se apropie de tine atât de tare încât să poţi spune că o simţi cu adevărat, dar te poartă într-un aşa mod încât fără a n-ai putea avansa. Uneori avansezi lin şi fără să fie nevoie să te gândeşti la destinaţie, alteori te aduce la realitate printr-un pas stângaci. Orice ar face, cel mai bine e ca tu să-ţi controlezi partenerul, nu el pe tine.
         "Mamă, tu la nuntă ai valsat?"
         "Mmm...nu prea am avut cu cine."
         "Da sau nu."
         "Da."
          A trage cu cleştele aspectul frumos al lucrurilor este un mic talent de-al meu.

         În seara asta am avut una dintre acele lungi discuţii cu mama, în care dezbatem noi fie istorie [una dintre pasiunile mamei], fie despre Japonia [a mea pasiune, evident], fie despre slăbiciunea şi prostia umană, fie despre aspectele care ne mulţumesc, fie depănăm amintiri. Saaaau facem mişto de tata. Atunci e cel mai tare =)).
      De data asta am depănat amintiri. Mai mult mama decât eu, dar fie. Habar...nu am cum s-a deschis subiectul, dar am început să vorbim despre neamul nostru. Familii de ciudaţi şi parţial rataţi cu ai cărei oameni rafinaţi eu vreau să mă mândresc. Astfel că am ascultat-o pe mama cum a fost ea martora depănării firului prostiei eterne şi incurabile care a intrat în neamul nostru din cauza voinţei nemişcate a omului. Pentru că, să recunoaştem, şi eu, şi tu, şi mai toată lumea facem cum vrem noi, cum ne taie capul şi cum avem chef.
       Am trecut de la râsete şi hohote disperate, la calmul situaţiei anticipate şi până la dezlănţuirea instinctelor mele criminale. Şi am ajuns la concluzia că s-ar putea ca eu să fiu un părinte groaznic din cauza fixaţiei mele cu sângele. N-am nimic împotriva corcirii [altfel n-ai cum s-o numeşti] între neamuri, populaţii şi rase [asta ar însemna ca eu să neg posibilitatea de a mă mărita cu un japonez :))], dar nu suport ca un om deştept, sau frumos, sau cu mai ştiu eu ce calităţi evidente, să se reproducă cu un individ mai urât, mai prost, sau mai deştept sau mai frumos decât celălalt. Aşa s-a creat, cred, probabil, tind să presupun, clasa asta mijlocie care nu are nimic special şi care acum umple pământul.
      Nu mă interesează că asta ar deranja pe cineva sau nu, dar eu am foarte multă încredere în calităţile mele şi mă mândresc cu strămoşii mei. Şi îmi este sincer milă şi probabil puţin scârbă când văd că descendenţii acestor strămoşi ai mei şi-au creat familii cu nişte indivizi care pur şi simplu au distrus toată valoarea şi calităţile neamului.
      Probabil că această gândire îmi va limita modalităţile de alegere ale unui partener pe viitor şi probabil îi va scoate din sărite pe copii mei [dacă nu vor gândi şi ei la fel], dar să vedem ce aduce viitorul. N-am nimic nici nu evreii şi nici cu Hitler, dar sunt momente în care mă gândesc că o mare majoritate a populaţiei pământului trebuie pur şi simplu să dispară. Pentru că proştii sunt deja prea mulţi pentru a putea fi asimilaţi de oamenii deştepţii [probabil în miliarde de ani].
      Abia aştept să văd caseta de la nunta alor mei, unde, se pare, din ce mi-a povestit mama, că se întâlnesc ciudăţenia şi prostia a două neamuri. Habar n-am de ce am scris postarea asta, probabil simţeam nevoia să-mi exprim sentimentele în urma discuţiei cu mama.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top