Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Sinking into my emotions

And so,
I am already far away from myself

        Mă devorez pe mine însămi şi mă pierd în vise frumoase care se transformă într-o crudă realitate când lumina zilei îmi loveşte ochii. Nu ştiu dacă ar trebui să am nevoie de ceea ce-mi doresc, dar ştiu că ceea ce-mi doresc mă face fericită. Nu ştiu dacă ar trebui să fiu mândră de mine pentru că mă avânt în fiecare secundă a vieţii într-o lume din care s-ar putea să nu mai pot scăpa, sau dacă ar trebui să mă compătimesc pentru că nu mai simt nevoia lumii reale.
        M-am săturat. Ca toată dedicaţia, efortul şi iubirea mea să fie făcute fărâme şi să li se distrugă valoarea chiar în faţa ochilor mei. Mereu mi-a spus tata un adevăr care mereu mă răneşte cu cruzimea realului său: "tu se pare că ai parte numai de oameni care nu te merită". Eu niciodată n-am vrut să cred acesta ar fi adevărul, dar fiecare moment în care am nevoie de cineva, îmi confirmă ceea ce nu vreau să cred.
      Mi-am stricat de tot bioritmul şi nu ştiu dacă ar trebui să-mi pară rău. Pare-se că momentan mă simt destul de nesigură, dar lucrul ăsta nu mă afectează. Sunt singură de mai bine de o săptămână şi...mi-a venit o idee. În fine, sunt singură şi mi-e foarte bine. Sunt atât de multe lucruri pe care puteam să le fac, dar nu le-am făcut. Acum îmi dau seama, e vina mea. De când a devenit universul meu atât de mic?
       Nu-i nimic, cu mâinile mele mi-l lărgesc. Mâine sau poimâine seară ar trebui să se întâmple ceva frumos, să se reînnoiască puţină istorie a distracţiei. Şi totuşi, zâmbesc ironic pentru că nu asta este ceea ce vreau.
       Astă-noapte m-am găsit, ca de obicei, păşind pe podeaua din casă, cu gândul la lumea mea perfectă. Mi-au trecut prin minte nişte concepţii care neagă adevăratul mers al naturii, concepţii pe care nu le cred, dar le doresc. Am avut un vis ciudat, detaliat şi scârbos, şi a fost singurul dintre nenumăratele vise ale mele pe care mi l-am amintit.
       "Behind every powerful man stands a much more powerful woman, which with only the force of her love, guides him. A man that still hasn't found that one woman that would become his power is nothing but a stray. But the woman also, without a man that would became her shield that she must support, is nothing but still a stray."
How nice of me, implying that humans are only powerful beings.

       De ce să suport? De ce să mai accept şi să înghit greşelile altora? Dacă iubirea mea nu este de ajuns, atunci tot ce voi mai putea dărui este o simplă compătimire.
[later edit = postarea cu nr. 599, naaais]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top