Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

vineri, 25 ianuarie 2013

Şi dragostea e o limbă străină

Pe naiba.

       Şi uite cum irosesc un titlu frumos pentru o întâmplare deloc frumoasă. Simt că dacă aici aş scrie ceva în care să pun nişte efort şi sentiment, cum fac de obicei, aş ruina toată ideea, aşa că n-am s-o fac. Voi îngropa chestiile neimportante care s-au întâmplat astăzi în adâncul cutiei mele cu experienţe mai puţin bune din care am ceva de învăţat. Pe naiba, că n-am învăţat nimic folositor astăzi.
      Probabil doar mi-am reconfirmat...părerile, concepţiile. Adică cum că eu sunt defapt o persoană drăguţă, deschisă şi amabilă, deşi uneori mai retrasă, şi ceilalţi sunt nişte idioţi. Nu invers.
     Răceala care m-a zgândărit în ultimele zile nu m-a părăsit total încă, aşa că am profitat de faptul că aveam scutire şi pe azi şi am stat cuminte acasă. Sau cel puţin asta voiam să fac. Tata a evacuat casa rapid undeva pe la ora 11 şi se pare că weekend-ul acesta voi putea zbiera în linişte ca o nebună calmă ce mă aflu. Sau mai bine zis latentă. M-a sunat Anna habar n-am când şi mi-a zis că nu merge la şcoală - am invitat-o să vină să piardă timpul pe la mine, dar în schimb mi-a zis că se vede cu încă o colegă la Unirii, colegă care vine şi cu un chinez. Tipa asta cunoaşte o grămadă de asiatici veniţi la studii/muncă în România. Şi Anna m-a rugat să vin şi eu ca să nu fie singură.
     Dacă nu veneam, cred că pe la ora asta râdeam singură după ce Anna avea să mă sune şi să-mi spună că au avut parte de vreo trei ore de awkward silence şi că ar fi vorbit mai mult ea şi cu colegă'mea. Am decis să mă duc, pentru că n-aveam să pierd atâtea ore pe cât aş fi pierdut la şcoală. Ne-am întâlnit cu toţii şi am fost cât de nice am putut, am zâmbit [eu zâmbesc frumos şi ştiu, nu's modestă] şi am încercat să nu fac pe nimeni să se simtă ciudat.
      Mi-am reconfirmat cât de mult pot eu să judec oamenii. Şi nu consider asta un defect. Chinezul era ok, amabil şi liniştit, mult mai bătrân decât părea [m-am obişnuit cu asta deja] şi deloc impresionant din punct de vedere fizic. Vorbea o engleză stâlcită din care n-am înţeles mare parte, dar se pare că colegă'mea cu care venise îl înţelegea mai bine [stătea şi lângă el]. Cel mai mult am vorbit noi trei, fetele. Am râs ciudat de mult, mai mult decât atunci când suntem singure, am vorbit despre o grămadă de prostii şi l-am văzut şi pe el cum râde cu noi, deşi nu înţelegea nimic. După vreo două ore ne-a lovit...dacă ăsta ştie română? Oricum nu vorbisem nimic rău de el, dar ar fi fost foarte amuzant.
      Ne-am dus la McDonald's, normal, de unde, nooormal, colegă'mea Azumi şi-a luat bere [pe banii lui]. Locul ăla n'are ferestre şi la un moment dar începuse chiar să mi se facă somn. Cu chinezu' [pe care-l cheamă Ding...hmmmhhh hahaha haha] am vorbit diverse, Azumi i-a zis că mie şi Anei ne plac japonezii şi face el "chinezilor nu le plac japonezii" [se ştie că aceste două naţiuni s-au bătut ca chioarele în mare parte din istoria lor, cel puţin eu aşa ştiu din puţina istorie japoneză pe care am citit-o]. Totul a mers normal până când astea două, total neintenţionat, s-au dus la baie. Eu nu m-am dus cu ele pentru că...habar n-am de ce, dar asta a fost o greşeală.
       M-am comportat cum mă comport eu de obicei şi am râs relativ mult [bine, nu numai eu]. Când astea s-au dus la baie am rămas eu cu el, am vorbit câte ceva - cum că eu vorbesc foarte bine engleza [ştiu, ştiu că sunt un geniu] şi alte prostioare, i-am zis cum mă cheamă, şi normal că mi-a stâlcit numele şi înainte să apară fetele m-a întrebat dacă sunt liberă luni. Hait!
        Obsevasem eu că el încercase să vorbească cu mine [eram şi faţă în faţă], dar l-am ignorat [interesul meu e cu mult sub zero]. L-am refuzat instant [cred că am zis nu de vreo trei ori], luni am şcoală [şi azi aveam :))]. Au venit nebunele astea şi am râs ca nebune ce ne aflăm când le-am spus ce şi cum. Face Azumi "ţi-am zis că te place!". Nici să nu aud. De atunci a devenit un pic weird atmosfera, mai ales că noi trei eram plictisite [habar n-am el, că n-a ştiut ce-i aia 'bored']. M-a sunat mama şi m-a întrebat ce fac, i-am zis că sunt acasă "cu cine?", probabil auzisem gălăgia de fundal "cu Anna". Apoi a rămas fără semnal şi m-a sunt din nou "deci unde eşti?", "în oraş", ea a început să-mi spună despre zăpada de jumate de metru de la ţară şi nu s-a supărat mai deloc când i-am zis că nu m-am dus la şcoală. Am folosit apelul ăla pe post de pretext şi ne-am cărat, deşi aş fi plecat chiar dacă mama nu m-ar fi sunat.
        Am uitat să menţionez faza în care idioata de Azumi a încercat să-i spună chinezului că "să te f*t" înseamnă ceva gen un salut. Eu şi Anna am pufnit în râs [voiam, voiam să mă abţin, dar cum?!] şi n-a mai avut şansa.

         Chiar era nevoie să scriu o întreagă amărâtă de postare despre astea câteva ore? Şi am ajuns la concluzia că există o foarte mare posibilitate ca în viitor să folosesc magia friendzone-ului. Vai ce rău îmi pare de titlul ăla frumos.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top