Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

duminică, 13 ianuarie 2013

Rafturile dorinţelor [colecţie de manga]

Şi ale pierzaniei

        Valoarea iubirii adevărate e atât de fragilă încât, mânuită într-un mod neadecvat, poate fi degradată încet, dusă într-un stadiu deplorabil, dar niciodată distrusă. Dar asta nu înseamnă că trebuie s-o închidem în spatele unor pereţi transparenţi, prin care s-o privim, neatingând-o. Nu pe noi, ci în primul rând pe ea, o vom priva de aprecierea pe care o merită.
          Perfecţiunea e un lucru atât de imposibil de găsit, dar fragmente din ea se pot găsi oriunde, şi mai ales în paginile groase înecate graţios cu cerneală care cândva a fost creion şi tuş. Îmi fură ochii cu strălucirea lor şi îmi umplu gândurile de o lume care nu ar trebuie să aibă loc în mintea mea. Şi, să nu uităm, mă despoaie de bani fără regrete, aşteptând chiar mai mult, pentru că ele ştiu că le doresc.

          De manga vorbesc, de o parte din valoarea lumii care se poate cumpăra cu bani. Am decis că dacă vă arăt astăzi colecţia de manga, cine ştie când o fac. 
          Pentru început, eu am tot strâns manga de peste doi ani, încet, dar sigur. Şi tot mi se pare că am puţine volume. Când am luat prima carte, care nu era un volum practic de manga, am fost foarte hotărâtă ca vi fi probabil singura manga pe care mi-o cumpăr. Nu citisem atât de mult şi datul bani pe manga nu mă atrăgea. Astăzi mă distruge, haaa ha. Peste un an, dacă-mi aduc bine aminte, am pus mâna şi dat banii pe un alt volum, pe care l-am luat de la Nijikon pentru că...nu aveam pe ce altceva să dau banii. De atunci mi s-a pus pata, începusem şi să citesc mai mult, astfel că, în mare, am cumpărat ce am apucat de pe la convenţii până când am ajuns să am colecţii cu lacune pe care simţeam să le umlpu.
       Şi volumele astea care le acum nu le ţin pe rafturi. Încă. Pentru început, am avut o pungă mare şi colorată din hârtie în care chestioarele mele încăpeau fără probleme, dar cu timpul lucrul ăsta s-a schimbat. Am fost foarte fericită în ziua când n-am mai avut loc să pun noile volume acolo. Toată manga mea [cu mici excepţii] a fost cumpărată de la MangaShop.ro, fie de la standul lor de pe la convenţii, fie de pe site.
          În postarea asta am să văd arăt, pe lângă volumele mele, alte minuni pe care le am legate de anime şi Japonia [câte chestiuţe, defapt], plus un caiet vechi plin de amintiri scris de mine într-un din cele mai frumoase perioade ale vieţii mele care stătea la un loc cu manga-urile. Daţi click pe orice imagine pentru a o mări.

          Astea ar fi ceea ce se află acum în dreapta mea [mai bine zis feţele frumoase ale lui Yuya şi Zero]. Am să le iau, de la stânga la dreapta, pe rând, cu poze mai detaliate. Acolo sunt practic volumele care nu au alt loc, mai ales cele din Heart no Kuni no Alice, care sunt o alinare pentru ochiul meu iubitor de frumos [cotoarele alea arată supeeeerb *drolling*]. Se mai observă şi un ghid turistic National Geographic despre Japonia, pe care intenţionez să-l citesc din nou când începe şcoala; e o colecţie publicată de Adevărul, au vreo 20 de ţări şi toate ghidurile sunt scrise foarte bine. Acolo îmi ţin puţinul merchandise, parctic bijuterii pe care chiar le port. Se mai găsesc şi nişte ochelari de soare galbeni care, şi eu m-am mirat, îmi stau chiar foarte bine, şi o cutie care momentan e goală pentru că nimic nu încape în ea [fie CD-uri, fie manga].
          În dreapta de tot sunt 3 CD-uri, puse în ordine cronologică [adică din data în care le-am obţinut], de la stânga la dreapta. Primul este albumul celor de la Monarchy, o trupă românească de progressive metal. Apoi albumul celor de la A [se citeşte ACE], o trupă japoneză de muzică rock pe care am văzut-o live vara trecută. Şi ultimul este mult iubitul meu album 2U al lui Matsushita Yuya, pe care l-am cumpărat cu banii mei de pe net şi mi-a fost livrat din depărtata Chină. CD-urile japoneze le ţin încă în ţiplă, şi asta s-a dovedit a fi o decizie bună, pentru că de n ori CD-urile au căzut de acolo [inclusiv azi înainte să fac poza].
          După CD-uri vine cutia cu dramă, Box Set-ul Vampire Knight. L-am comandat vara trecută de le MangaShop în aceleaşi circumstanţe precum am comandat CD-ul cu Yuya - mi s-a pus pata serios pe el şi am făcut eu cumva rost de bani şi l-am avut în mână după o lună. Vampire Knight este una dintre seriile mele manga de suflet, şi una dintre cele trei mari favorite, din fiecare având destule volume în colecţie. Cutia în sine este o frumuseţe, are ilustraţii pe spate şi margini, dar eu prefer să o las cu partea curată pentru că deasupra ei este peretele plin cu postere. Toate volumele de acolo au fost citite o dată, deci, în total, de două ori, dacă punem perioada în care le-am citit pe net. Volumele de la 1 la 10 au fost materialul după care s-au animat cele două sezoane, şi pentru mine au fost o foarte bună recapitulare a anime-ului la patru ani după ce-l văzusem [defapt, eu am sărit o bună bucată din astea când m-am apucat să citesc manga].
          Îmi creşte sufletul când le văd pe astea. Mi se încălzeşte inima, nu altceva. Am citit Heart no Kuni no Alice [prefer titlul japonez] acum vreo trei ani, a fost printre primele mele manga şi mi-a plăcut la nebunie. Când m-am trezit eu la viaţă anul trecut că vreau s-o cumpăr, compania care o publicase în engleză [Tokyopop] dăduse faliment. Deci ar fi trebuit să scotocesc internetul după cinci din şase volume pe care cineva era dispus să le vândă. Însă, într-o noapte în care nu voiam să dorm, după ce am răsfoit un volum din Kuroshitsuji pe care îl aveam la mână, am dat pe coperta patru [adică pe spate] de site-ul editurii care-l publicase în engleză. L-am accesat şi am văzut că tocmai lansaseră Alice în variantă omnibus [un volum mai mare şi gros, cât două obişnuite] şi inima mea s-a bucurat în linişte. La Nijikon 2012 le-am comandat şi le-am ridicat cu plăcere de la stand. Fiind una dintre marile mele favorite, trebuia s-o am. Cărţile în sine sunt groase, sunt mari şi strălucitoare, fiecare având aprox. 400 de pagini. Încă nu le-am citit, pentru că sunt cam greu de mânuit şi eu nu citesc manga fizică [pe hârtie] acasă, ci de obicei la şcoală sau pe drum, astfel că mi-ar fi cam greu să le iau cu mine şi mi-e frică să nu le îndoi sau ceva de genul. Daaaar cotorul ăla frumos de care vă spuneam, plus titlul de pe copertă, au textură: îmi trec degetele peste ele şi mi se încălzeşte sufletul.
          Ceva ce port şi am purtat pentru mult în fiecare zi sunt inelele astea inspirate după Kuroshitsuji. Pe cel cu piatra albastră, inelul lui Ciel, îl am de mai bine de un an, însă, fiind din metal de proastă calitate s-a oxidat [mai ales partea care nu e vizibilă în poze] şi s-a înroşit, plus că s-a deformat [nu mai e perfect rotund, e perfect forma degetului meu]. L-am purtat des până l-am luat pe cel de-al doilea, la Otaku, în primăvară. Acesta este, dacă nu vă daţi seama, făcut după emblema contelui Alois Trancy, cu păianjenul lui Claude şi un model de pânză de păianjen pe lateral. Pe acesta l-am purtat de când l-am luat şi, thank God, abia dacă s-a oxidat un pic. E relativ măricel şi greu pentru un inel, dar exact asta îmi place la el [nu sunt genul care poartă bijuterii delicate].
          Acesta este un breloc inspirat din Vampire Knight, o miniatură a armei Artemis, care în stadiul prezent seamănă cu o coasă. L-am cumpărat recent, la Nijikon 2012 şi i-am pus un lanţ, astfel că-l port la gât. Vârfurile sunt relativ ascuţite [numai bune de scos ochi] şi asta îmi place la el.

          Voi încerca să nu mă distragă celelalte elemente din poză, care în acest moment mi se par mai interesante [ador cearceaful meu...şi pernuţa alb-negru...oh and there's mah laptop] şi vă voi face cunoştinţă cu restul colecţiei mele de manga. Sunt sigură că în stadiul curent pare foaaarte interesantă. Deci, în punga aia sunt restul volumelor şi alte chestii, iar în cutie sunt lucruri care erau înainte în pungă dar n-au mai avut loc - am zis să vi le arăt şi pe astea pentru că au ceva legătură cu manga. Punga în sine o pun peste cutie şi ansamblul format stă într-un colţ anume al camerei, unde praful nu prea ajunge şi există o foarte mică posibilitate ca cineva sau ceva să lovească sau alte minuni [gen să curgă lichide, vreo cană de lapte vărsată din neatenţie], să lovească, deci, volumele.

          Am să încep cu cutia al cărei conţinut îl vedeţi în dreapta pozei. Primul este un plic în care am diverse chestioare, în principal stick-ere, pliante, cărţi poştale de la Cosplay Gen care nu şi-au găsit locul pe pereţi, brăţări din acelea de la hârtie de la diverse evenimente şi diverse cărţi de vizită, plus alte minuni. O selecţie la nimereală se observă în poza de sus. Sub acel plic este un alt plic cu două poze care n-au avut loc pe perete, cu bateristul şi basistul de la PLUNKLOCK. Suub acel plic este acel caiet de care vă spunem, despre care am să vă mai vorbesc un pic. Şi în spate de tot este un alt caiet , mai mare şi frumos care ar fi trebuit să fie urmaşul celui de deasupra lui, dar n-a fost să fie.
          Caietul în sine l-am cumpărat acum mulţi ani de zile şi are pe copertă faţa micii Sakura care acum e şi ea doar o amintire. Mi-a fost milă să-l folosesc la şcoală, aşa că l-am făcut un soi de jurnal indirect, caiet de desene, idei şi mâzgăleli. L-am ţinut timp de aproximativ doi ani, din vara clasei a 6a până în ultima zi a verii în care am terminat şcoala generală. Am scris în mod inconsistent în el şi acum, când mă uit la el, pur şi simplu râd, pentru că am crescut şi se vede, judecând prima pagină faţă de ultima. Şi pasiunea mea pentru Japonia and company se dezvolta tot pe atunci. Buun, deci deasupra pozei cu Sakura am o poză cu diverse hârţoage cu desene, tâmpenii scrise de colegii la şcoală şi alte minuni. În caiet şi-au făcut loc şi tona de semne de carte de la MangaShop, care apar în poza de sub cea cu Sakura. În rest am pozat nişte pagini la nimereală, pozele mici din stânga fiind pagini scrise în primul an al caietului [vara dinaintea clasei a 7a], iar cele din stânga fiind scrise în perioada târzie a caietului, în primăvara clasei a 8a. Pe centru este Yakusoku wo Shiyou, un cântec compus de supercell pe care l-am ascultat fără oprire când am fost la mare înainte de a începe clasa a9a. Este prima mea încercare de scrie în japoneză, copiind pur şi simplu liniile tipărite pe o hârtie. Sub fâşia ataşată de pagina caietului sunt nişte puţine cuvinte pe care le-am scris în ultima zi de vară pe faleză la Eforie Nord, încheind astfel caietul.




          Haa haaa, măi fetelor, niciuna dintre voi n-a avut nicio idee ce ar trebui să scrie când ne-am întâlnit?
           Astea sunt nişte pagini scrise de prietenele mele bune în momentele în care ne-am cunoscut. Sus e scrisul lui Ann-chan, pe care am cunoscut-o când m-am revăzut cu Annah, curenta mea colegă de bancă [şi un troll încă de pe atunci, văd], al cărei scris e la mijloc. Jos de tot este scrisul lui Shiro-chan...şi tocmai acum mi-am amintit vag unde ne-am întâlnit noi [când am întrebat-o, nici ea nu mai ştia], dar cum ne-am întâlnit...tot nu-mi aduc aminte.









          The inside of the black hole. Not so black anymore thanks to le blitz. Cărţile stau în picioare, organizate relativ pe serii. În stânga sunt toate volumele pe care le am din Kuroshitsuji, în dreapta o diversitate de alte chestii dominate de Vampire Knight, o hârtie de cadouri antică şi Artbook-ul Vampire Knight.

          Volumele mele din Kuroshitsuji, cea de-a treia din favoritele mele absolute [dar asta nu înseamnă că e pe locul trei, aceste serii nu le pot pune una peste alta]. Am început cu volumul 6 cu moaca drăguţă şi relativ sadică a lui Ciel acum doi ani de zile. Nu l-am luat pe 1 pentru că ştiam că arta în primele volume nu e chiar extraordinară, dar acum asta nu mă interesează, oricum îmi place şi le voi lua şi pe celelalte. Am continuat aleatoriu, luând ce găseam peste vol. 6 de la convenţii, apoi pe 11 l-am comandat de ziua mea. Charles Gray, personajul de pe copertă, este unul dintre personajele mele favorite. Cărţile în sine sunt superbe, să se observe fiecare model diferit în colţurile copertelor [eu am observat asta târziiiu], plus modelele de pe spate [cărora am uita să le fac poze dar le găsiţi pe net], care diferă şi ele în funcţie de volum şi se potrivesc perfect cu povestea volumului. Volumul 9 este cel mai citit [aprox. 5 ori] şi trecut prin lume [am fost inclusiv la plajă cu el].
          Aici sunt restul volumelor, plus revistele mele CosplayGen. Aici se află, de asemenea, prima carte cumpărată de mine, care nu e un volum propriu-zis: Fanbook-ul Vampire Knight. L-am luat la prima mea convenţie, acum doi ani, pentru că simţeam că n-am să mai dau de el vreodată: era un singur exemplar la stand şi a fost prima şi ultima dată când l-am văzut la vreo convenţie [bine, îl poţi comanda online].  Lângă el sunt alte două volume din Vampire Knight, achiziţionate de parcursul timpului: vol. 13 este primul volum din serie pe care l-am luat [iarăşi, pentru că acolo arta este mai evoluată]. Vampire Knight este cea mai completă colecţie pe care o am, îmi lipsesc patru volume pentru a fi la zi. Apoi am Akuma to Love Song, un volum pe care l-am luat fără a-l fi citit înainte online, o manga shojo interesantă, care însă este de vânzare [detalii aici]. Nu m-ar deranja s-o păstrez, dar nu m-ar deranja nici să-mi iau altceva pe care chiar vreau să dau banii cu banii daţi pe acest volum. Apoi, am un manga...străin, să zicem. Nu ştiu dacă este o publicaţie americană sau britanică, l-am primit cadou acum doi ani de zile şi este relativ interesant, Romeo şi Julieta în lumea modernă. Apoi cele trei numere ale mele din CosplayGen, caut să-mi vândă cineva numerele 1 şi 4, care nu se mai publică, pentru că revista este foarte bună. Pe numărul 3 am un autograf al Linei Lau, care a fost la Nijikon 2012.
          În final am Artbook-ul Vampire Knight [cu urme pe copertă de  zgârieturi cu ojă neagră de pe unghile mele - când am cumpărat cartea am zgâriat-o de plăcere], pe care l-am luat acum mai bine un an de la Nijikon 2011. Este o selecţie largă de ilustraţii color publicate în perioada primelor 10-12 volume din manga, printate frumos pe hârtie lucioasă. Am deschis cartea la nimereală şi i-am făcut o poză - de la început se observă evoluţia artei lui Hino-sensei. Apoi am făcut o poză la paginile cu procesul de desenare al ilustraţiei de pe copertă [mult mai mare decât ceea ce se vede]. Dintre ilustraţii, secţiunea mea preferată este cea cu cele selectate de Hino-sensei.

          Şi cam asta ar fi colecţia mea manga. Am să fac o pagină separată pe blog cu această postare şi cea cu posterele mele, pagină pe care o voi updata când va fi nevoie; aceste postări nu vor fi updatate. În wishlist-ul meu manga se află, printre volumele care-mi lipsesc din colecţiile deja începute, serii precum Kamisama Hajimemashita, doujin-uri Alice [există publicate în engleză, yeees!] şi seria Mardock Scramble. Intenţionez să-mi iau şi nişte Yaoi, dar până acum am evitat asta pentru că am alte priorităţi.
          Şi uite că mi s-a făcut chef să citesc manga. Mâine începe şcoala, vai de capul meu!

4 comentarii:

  1. Vai de capul tuturor, dar trecem noi peste.

    Îmi plaaace. Colecţia ta este mare, şi arată foarte bine. Mă bucur să văd că o parte din colecţie îmi este cunoscută, pentru că am fost acolo când ţi le-ai luat. Yeees! Mă simt mândră.
    Caietul cu Sakura e plin de lucruri interesante, ar trebui să-l urmeze încă unul pe parcursul următorilor doi ani, e frumos să păstrei amintirile.
    Şiii... Mult succes în a-ţi mări colecţia de manga!
    Eu aştept să-mi vină nişte volume comandate, sunt cu inima cât un purice. Haha.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Teeeheeeheee hehe heee
      *laughing with pride*
      Las' că vii tu la mine şi parcă te văd trecându-le pe toate prin mână [cu ochi strălucitori, sper]. Puteam să le lingem cu sete împreună. Vai ce am zis! nu băga asta în seamă! În orice caz, îmi pare foaaaarte bine că-ţi place şi abia aştept şi eu să văăăd ce ţi-ai comandat, tee he *tilts head quickly to the right*

      Ștergere
  2. Impressive! Noroc mult cu ele și la mai multe! E cea mai mare colecție pe care am văzut-o până acum. ;)
    Sunt sigur că vei reuși să o strecori printre interminabilele ore de la școală...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rareş, iarăşi despre şcoală vorbim?! Oh how I'd just want to erase it's feeling from my head.
      Eu am văzut colecţii mai impresionante, dar e bine că tu nu ai văzut ;) Cât despre şcoală, când nu sunt atentă la oră, citesc minunile astea.
      [Oh God is it possible to be so happy from just two nice comments?]

      Ștergere

 
back to top