Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 14 ianuarie 2013

Naniwazu ni, sakuya kono hana...

After lying dormant all winter,
now the spring is coming and those flowers are blossoming.

      Cu toţii ne aflăm într-o continuă căutare. Fie că dorim să ne satisfacem lăcomia, sau să simţim că aparţinem lumii în care trăim, sau să prindem fericirea cu mâinile goale, ori doar să ne găsim pe noi înşine. Până când vom realiza că ne aflăm în această călătorie a vieţii, probabil că vom fi prinşi de cruda realitate şi vom uita ceea ce este cu adevărat important. Atunci când am zâmbit cu lacrimi în ochi, cu durerea fericirii în suflet, chiar dacă a fost doar o evadare scurtă de la viaţa de zi cu zi, am simţit că nu mai am nevoie de nimic altceva.
      Astăzi m-am trezit cu muult timp înainte alarmei, pe care oricum o pusesem mai devreme decât de obicei. Fără vreo şansă de a adormi, am aşteptat alarma în timp ce o ascultam pe mama cum se ia de tata dimineaţa devreme. Am vorbit cu Koori despre anime-urile de sezon, am mâncat micul dejun [dacă apuc un mic dejun o dată pe lună e bine] şi mi-am făcut lista cu anime de sezon.
      "Your balls are mine!", am început dimineaţa cu un episod EXPLOZIV din IXION SAGA DT [DT! DT! DT!], de unde mi-am luat doza de râs. Am continuat cu primul episod din Chihayafuru 2, apoi cu Shirokuma Cafe, şi am văzut Nekomonogatari: Kuro, un film care precedă seria Bakemonogatari.
      Când a început episodul din Chihayafuru 2, mi s-a încălzit inima şi umezit ochii. Am văzut Chihayafuru anul trecut pe vremea asta, şi l-am prins ongoing din primele episoade. L-am adorat, îl ador şi îl voi adora. Când am văzut petalele alea de sakura, am auzit coloana sonoră şi pe Kana-chan recitând poemele în acel ton specific competiţiei de karuta...mi s-au topit creierii. Am văzut tot episodul în starea asta ecstazică, parcă visam, a trecut atââââât de mult timp de când am avut aceleaşi sentimente pentru anime-ul ăsta. Îl recomand cu căldură ooooricui pentru că este SUPERB.
That's why I love Taichi.
      Apoiii mi-am târât fundul la şcoală şi am reuşit să nu întârzii cum fac eu de obicei cu nepăsare. Am trecut peste cele şase ore de şcoală ca peste un vis, cred că m-am concentrat practic mai puţin de o oră. Cu Taichi Mashima [personajul meu favorit din Chihaya] în minte, cu muzica lui Miyano Mamoru [ironic, seiyuu-ul personajului] şi cu starea mea continuă de nepăsare. Colegii mei neschimbaţi, aproape, unii s-au mai tuns/vopsit; aceeaşi gălăgie şi aceeaşi clasă. Annah, la fel de leneşă, şi astăzi beeeată de somn, m-a ascultat mai mult pe mine vorbind despre my current passions.
      Cât despre albumul lui Mamo-chan, WONDER, tot ce pot spune este că, atunci când m-am apucat să-l ascult, am gândit în felul următor: înainte să dau play mi-am zis "oricum o să fie tot stilul ăla crazy-pop al lui Mamo-chan după care eu nu mă omor", dar când i-am dat play pur şi simplu m-am simţit zâmbind ca o tâmpită, laaaaarg şi foarte mirată, şi fiecare secundă mă făcea să zâmbesc mai tare.


Happiness >.<

Rewatched the episode like 2 times while writing the post. You will hear me spreading my love for Chihaya every week from now, probably.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top