Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

duminică, 13 ianuarie 2013

Kamisama Hajimemashita


     Nanami Monozono este o adolescentă ajunsă pe drumuri din cauza datoriilor tatălui ei, care a dispărut, lăsând-o sigură, fără casă. În seara acelei zile întâlneşte cu om care, după ce este salvat din colţii unui fioros câine, îi dă o sărutare pe frunte şi o hartă mâzgălită care ar trebui s-o ajute să ajungă la noua ei casă. Ajungând acolo, locul se dovedeşte a fi un templu şi Nanami se vede devenită zeiţă peste templu. Ce se va întâmpla însă când fata, şi-aşa ameţită, se loveşte de prezenţa lui Tomoe, familialul fostului zeu al templului, care nu doreşte s-o servească pe noua lui aşa-zisă stăpână?
     Un familial ar fi o fiinţă legată printr-un soi de contract cu altă fiinţă pe care o serveşte. E un motiv relativ des întâlnit în anime.

      Anime-ul s-a terminat de mult, dar când astăzi a ieşit capitolul 89 din manga, mi-am amintit că trebuie să ridic în slăvi minunea asta. Kamisama este, în principal, o serie manga shojo ilustrată şi scrisă de Suzuki Julietta. În toamna asta a fost adaptată într-un anime şi a ajuns şi în faţa ochilor mei.
      Mi-a plăcut atât de mult încât, cred că deja v-aţi dat seama, am citit manga până la cel mai recent capitol şi îmi place atât de mult încât plănuiesc să-mi arunc banii pe ea. După primul episod am rămas un moment cu gura căscată, am râs o grămadă şi mi-am dat seama că chestia asta o să fie bună. Şi 'şa o fost. Am să pomenesc şi anime-ul, şi manga-ul, pentru că amândouă sunt superbe. Anime-ul a avut un singur defect: că a fost prea scurt [13 ep.].
      Povestea este relativ originală, practic este vorba de o relaţie amoroasă aparent interzisă între un om şi o fiinţă supraumană. Însă, clişeul este frumos folosit pentru a crea o lume interesantă, cu aventuri diverse şi interesante, care o maturizează atât pe Nanami, ca şi zeiţă şi, fiinţă umană cu sentimente complexe, cât şi pe celălalte personaje, inclusiv pe aparent relativ copilărosul Tomoe. Se întâlnesc elemente din tradiţia japoneză, precum youkai [demoni, dar nu precum Sebastian], zeităţi [habar n-am dacă şintoiste dau budiste] şi frumoase chimonouri [mai bine zis hakama] pe care le poartă graţios Tomoe.
    Grafica nu este nimic special, din nefericire [ei bine, nici ilustraţiile lui Suzuki-san nu sunt ceva extraordinar], dar natura personajelor este plăcută, de la oameni la demoni. Repet, sunt superbe hainele tradiţionale şi-mi pare foarte bine că am avut şansă să le văd în diverse ipostaze în anime. Există şi nişte comedie bine plasată, de la atitudinea acră a lui Tomoe, la diverse situaţii în care se găsesc eroii.
    Coloana sonoră a fost, sincer, cam neobservabilă. Asta se întâmplă des cu anime-urile on-going. Opening-ul şi ending-ul au fost cântate de Hanae, şi s-au potrivit de minune cu seria [probabil au fost scrise pentru anime]. Seiyuu sunt minunaţi [ca de obicei], cu Tachibana Shinnosuke [Souma Asman Kadar în Kuroshitsuji] în rolul lui Tomoe, cu o voce mai groasă, mai delicată şi mai puternică decât o cunoşteam eu. Am fost entuziasmată să-l aud pe Ishida Akira [Shin în Nana], deşi are puţine replici. Seiyuu-ul lui Nanami îmi e necunoscut, dar a făcut o treabă foarte bună. Aaaa, şi există acolo un narator absolut genial care ironizează povestea într-un hal imposibil.
      Persoanjele sunt seva. Adică Tomoe e seva [începeeeem slăvirea lui]. E un youkai vulpe, cu urechi şi coadă, plus o atitudine aparent total indeferentă. Defapt Tomoe se dovedeşte a fi o fiinţă blândă...cu cine are el chef, bineînţeles; cu o viaţă de jumătate de secol şi atâţia duşmani cât atâtea peripeţii prin care a trecut. Nanami, în schimb, este o fată relativ normală, cu un trecut interesant. Are încredere în sine, deşi nu mereu, şi e sinceră. E o eroină frumos construită, are nişte reacţii foarte plăcute şi deloc previzibile.
[De la stânga la dreapta] Tomoe, Nanami, Mizuki şi Kurama.
       În anime mai apar şi cioaaara, spiritul tengu, Kurama, care este un demon devenit superstar în lumea oamenilor. Seiyuu îi este Daisuke Kishio [Kaname Kuran în Vampire Knight], care îi dă personajului un level up instant în mintea mea. E genul ăla de personaj conştient de propria-i valoare, doritor ca aceasta să-i fie recunoscută şi lăudată. Cântă într-un episod [7 parcă] ending-ul şi numai gândindu-mă la el mă face să râd.
      Pe lângă Nanami va mai apărea un youkai, de data asta şarpe alb, şi anume Mizuki. Cu vocea lui Nobuhiko Okamoto [Usui Takumi în Kaichou wa Maid-sama!, Rin Okumura în Ao no Exorcist], Mizuki este acel gen de personaj drăguţ care vrea să iubească şi să fie iubit [he has my love already].
        În manga apar toooot soiul de personaje interesante şi se pune accentul pe cele care au avut apariţii episodice în anime. Preferatul meu ar fi Akura-Ou, care a apărut un minut în ultimul episod [semnal de posibil sezon 2] şi l-am recunoscut imediat ca având vocea lui Junichi Suwabe.
         Adaptarea după manga nu este perfectă, nişte arcuri sunt sărite, dar acţiunea se menţine constantă. Finalul este alternativ [normal], este foarte satisfăcător şi pe mine aproape că m-a făcut să plâng [s-a terminaaaaat]. Recomand manga peste anime, e mai complexă şi se dezvoltă parcă mai frumos. Ilustraţiile devin din ce în ce mai bune şi Nanami trece prin nişte aventuri extraordinar de interesante.
          Kamisama e un shojo. E pentru fete, dar nu zic că băieţii nu se pot bucura de o romanţă drăguţă, amuzantă şi pură.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top